Acum 36 de ani

Era aproape de miezul noptii si doctorul care ma asistase si la prima nastere nu mai venea. Ma avertizase ca voi naste usor si a insistat sa vin la spital la timp, ceea ce am si facut, insa a fost vorba de un fals travaliu. Nu m-a lasat insa sa merg acasa de teama sa nu nasc pe drum. Cand au inceput contractiile, la inceput usoare, ca un falfait de aripa de fluture, din 20 in 20 de minute, apoi mai dese si mai puternice, dumnealui a plecat la masa. In afara de moasa mai era cel putin o studenta practicanta care ar fi vrut sa ma asiste ea, dar moasa nu a lasat-o, de teama vreunei complicatii.

Si doctorul tot nu era de gasit. Vorbeam cu copilul: "Bebe, (pe atunci nu existau ecografe care sa ne spuna cu luni inainte ce sex are copilul, la primul copil toata lumea, inclusiv doctorul, sustineau ca e baiat, dar n-a fost) ai putina rabdare ca indata vine nenea doctorul si o sa iesi la lumina". A dat Domnul si femeia de serviciu s-a intors in goana cu doctorul pe urmele ei. Si atunci a izbucnit moasa: "Lasa naibii frecatul mainilor cu sapun un sfert de ora ca femeia asta trebuia sa nasca de acum o jumatate de ora".

Doctorul i-a explicat studentei ca am colul cam rigidizat (la primul copil tinusem in ultimele doua luni un regim strict fara sare si tesuturile mele, in ciuda varstei, erau f elastice-- am ajuns la dilatatia 4 fara dureri dar doctorul, care era intre doua garzi, s-a grabit sa scape si mi-a provocat contractii mai dese si dureroase-- de data asta mai gustasem si ceva alimente sarate din cand in cand) si ar fi fost pericol sa se rupa, din fericire copilul a iesit fara probleme.

Mai neplacut a fost dupa aceea, ca nu s-a desprins placenta singura si a trebuit sa o extraga doctorul cu mana, moasa, care avea pe putin 80 de kile s-a urcat pe masa si m-a tinut de umeri, pt ca durerea a fost atat de cumplita ca nu cred ca as fi stat linistita. Dar totul e bine cand se termina cu bine.

Toate acestea se intamplau in noaptea de sambata spre luni. Copilul l-am mai vazut abia luni la alaptare, era intre alti copii, asezat pe o masuta pe care se aduceau alimentele la salon, pt ca atat de multi copii fusesera conceputi intre Craciun si Anul Nou si deci le venise randul sa se nasca incat nu mai erau locuri in patuturi. Copiii erau asezati pe masuta aceea cu roti precum niste sarmale uriase intr-o tava.

Pt a se evita infectiile la nou nascuti, probabil, acestia erau tinuti in saloane separate de cele ale lauzelor, fiecare intr-un patut (cel putin asa a fost la primul copil). Mamele veneau la alaptat intr-un fel de hol in fata salonului si li se dadea progenitura in primire. Prima mea fetita s-a nascut cu nasul un pic cam stramb, dar ingerasul ei a vegheat, pt ca ceva mai inainte un coleg imi povestea ca sotia lui a avut de furca cu nasucul cel stramb al unicei lor fiice, noroc ca a masat-o inca din prima zi, cand cartilajul era inca moale, si nasucul s-a indreptat. Am aplicat lectia cu acelasi succes. Acum fata e o frumusete recunoscuta (nu e lauda desarta, deh, seamana cu soacra mea si cu tatal ei, aka jumatatea mea).

La trei zile si jumatate de la nastere ni s-a facut vant din maternitate (la primul copil stagiul a fost de o saptamana). Cand fetita asta a avut doua saptamani eram in baie spaland rufe la masina cu storcator si am auzit un scancet ciudat din camera copilului (cealalta era la parintii mei, la tara). Din cauza infectiei cronice la ureche auzul meu n-a fost niciodata prea acut, dar se pare ca mamelor li se ascut simturile, mi-au spus asta si alte mame care auzeau cel mai mic scancet al bulgarasului de aur.

Copilul era negru la fata. Se pare ca n-am avut rabdare sa o bat pe spate dupa alaptat pana ragaie. Auzisem ca primul ajutor in caz de inec e sa iei copilul de picioruse, sa-l intorci cu capul in jos si sa-l bati intre omoplati pana ii iese corpul strain de pe caile respiratorii. Am retinut asta pt ca mama mare imi spusese o poveste de groaza cu un copil care s-a inecat cu o boaba de fasole si pt ca mama lui n-a stiut ce sa-i faca el a murit.

Am strigat la soacra mea, care statea pe atunci cu noi, sa mearga la cabina telefonica (in fundul de cartier in care se construisera blocurile noastre nu patrunsese aceasta minune a tehnicii, telefonul, pana in apartamente) sa cheme Salvarea. Dansa, mai inteleapta, a chemat doctorul de jos. Copilul deja isi revenise la culoarea roz naturala, doctorul i-a curatat gurita si m-a linistit pe mine.

Acum are si ea o fata (nepoata din Irlanda) si pt ca e departe de noi urarile de LA MULTI ANI! le primeste prin mijloacele moderne de comunicatie. Sa ne traiesti multi ani fericiti si veseli, iubirea noastra de departe, si sa ne faci in continuare multe bucurii!