Imnul Dragostei

Din toata Biblia textul cel mai drag imi e Epistola catre Corinteni I capitolul 13 (in acest caz superstitia nu are ce cauta) supranumit si Imnul Dragostei. Imediat dupa evenimentele din decembrie 89 in intreprinderea noastra s-a infiintat un fel de gazeta de perete in care fiecare afisa ce-i trecea prin cap. Eu am simtit atunci ca cel mai potrivit mesaj ar fi cel din epistola citata. Cineva, am si identificat cine, a scris un comentariu "Chiar si pe Ceausescu?"

Stiu ca un bun crestin trebuie sa-i iubeasca si pe dusmanii sai, dar mi-e teama ca eu nu sunt o buna crestina. Pot sa-i inteleg, sa-i iert, dar sa-i iubesc e peste puterile mele. Iar Ceausescu chiar imi era dusman pt ca in urma unui gest al sau interpretat incorect s-au daramat peste noapte o multime de case din cartierul unde se afla si locul meu de munca (y compris cea in care aram campul muncii), incat pana s-a gasit un sediu, destul de inadecvat, pt mine si celelalte colege, practic am shomat. N-a contat pt mine ca imi incasam salariul, ma durea inima pt risipa pe care o facea intreprinderea platindu-ne pe noi sa stam degeaba (de fapt ni s-a gasit ocupatie pt o vreme: o luna in "campanie electorala" si alta luna la sortat cartofi,i ntr-ovreme cand pe piata nu gaseai un cartof sa dai cu tunul, iar noi nu aveam voie sa luam vreunul din cartofii care ne treceau prin mana--asta nu inseamna ca nu gaseam metode sa fentam interdictia) si in acelasi timp platind altei institutii sa faca analizele pe care ar fi trebuit sa le facem noi.

Situatia aceea, de somera de lux folosita pt munci necalificate mi s-a parut degradanta. Dar am avut si alt motiv personal sa-l consider dusman: in ultimele ei saptamani de viata perechea conducatoare facea vizite zilnice in zona in care locuiam si se zvonea ca ar fi dat indicatii ferme sa ni se darame blocul. E un bloc amarat ca atatea altele, atunci lipsit de confortul elementar al apei calde si al caldurii, ca toate blocurile din cartierele dormitor ale frumoasei noastre capitale, dar apartamentul nostru era proprietate personala si nu ne convenea deloc, dupa ce am platit atatea rate numai noi stim cum, sa fim expropiati.

Bun, s-ar zice ca nici de iertare nu prea sunt in stare. Shame on me! Ideea acestui post a aparut de mai de mult dar imboldul pt materializarea ei a venit de la o prietena care mi-a trimis un pps interesant, inspirat din aceasta epistola. Am sa public intai textul din Biblia tiparita sub indrumarea patriarhului Justinian (acela nu era preafericit) in 1975 pt ca traducerea mi se pare mai frumoasa decat cea a lui Cornilescu

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
..........
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Si acum textul din pps.

1 CORINTENI 13

Adaptat de Josie Clark

1. Deşi pot vorbi cinci limbi străine şi pot aborda cu succes nenumărate subiecte de discuţie, dacă nu am destulă dragoste cât să nu-i bârfesc şi să nu-i înjosesc pe alţii, nu numai că vorbesc în gol, dar mai şi fac rău pe deasupra.

2. Deşi citesc Biblia din scoarţă-n scoarţă şi ştiu versete pe de rost cu duiumul; deşi mă rog în fiecare zi, am o credinţă mare şi multe daruri spirituale, dacă nu am destulă dragoste cât să-mi sacrific din când în când propriile dorinţele de dragul celorlalţi, atunci nu
se alege nimic de "spiritualitatea" mea.

3. Şi, deşi muncesc pe rupte la două slujbe ca să-mi pot întreţine familia şi, mai mult decât atât, fac şi donaţii pentru activităţi caritabile şi particip voluntar în toate proiectele comunitare, dacă nu le arăt dragoste şi bunătate celor de acasă şi de la serviciu, toată strădania mea şi spiritul meu de sacrificiu se duc pe apa sâmbetei.

4. Dragostea a avut o zi lungă şi grea la serviciu şi, totuşi, nu devine arţăgoasă şi nu-i sare ţandăra din te miri ce.

Dragostea se bucură atunci când celuilalt îi merge totul ca pe roate.

Dragostea nu ţine neapărat să aibă ultimul "răcnet" în materie de maşini, vile sau alte chiţibuşuri.

Dragostea nu insistă să facă pe şefu’ sau să aibă ea ultimul cuvânt, indiferent de situaţie.

5. Dragostea nu este obraznică sau neîndurătoare, nu este egoistă, nu se plânge, nu aruncă vina pe celălalt şi nici nu insistă, fără pic de bun simţ, numai ca să obţină ce vrea ea.

Dragostea se gândeşte atât de mult la alţii, că nu mai are timp
şi pentru ea.

Dragostea nu intră în panică atunci când toate lucrurile merg pe dos.

Dragostea vede imediat ce e bun în oameni şi la restul, închide ochii.

6. Dragostea detestă bârfa şi doreşte să vorbească numai despre ce au oamenii bun în ei şi despre ce fac ei bine.

Dragostea ştie că tot ce asculţi, priveşti sau citeşti se vede în cine eşti şi ce faci, influenţându-i pe ceilalţi fie în rău, fie în bine şi, de aceea, e foarte atentă la ce face cu timpul pe care îl are la dispoziţie.

7. Dragostea se adaptează la situaţie, apucă taurul de coarne şi nu se lasă până nu-i vine de hac oricărei probleme.

Dragostea nu pune răul înaintea ochilor, ci se aşteaptă la lucruri frumoase din partea celorlalţi.

Dragostea vrea ca ceilalţi să-şi fructifice talentul şi îi susţine cum ştie ea mai bine.

Dragostea nu-şi iese niciodată din fire, nici măcar atunci când ceilalţi ba trag mâţa de coadă, ba se fac că nu ştiu ce-i de făcut.

Dragostea nu se tot uită la ceas când stă de vorbă cu cineva.

8. Dragostea nu dă greş niciodată. Şi eu greşesc faţă de alţii, şi alţii greşesc faţă de mine.

Cu toţii mai facem trăznăi, dăm cu băţu-n baltă şi o luăm razna câteodată.

Vorbele noastre se potrivesc uneori ca nuca-n perete şi ce facem mai mult strică decât ajută, iar socoteala noastră de acasă nu e întotdeauna ca cea din târg.

9. Suntem slabi din fire, ne pierdem uşor cu duhul şi ni se mai şi urcă mândria la cap, crezând că le ştim pe toate, când, de fapt, nu prea avem noi habar de ce se întâmplă pe lumea asta, ca să nu mai pomenesc de lumea care a să vină.

10. Dar când spiritul de dragoste al lui Dumnezeu se revarsă peste noi, asta schimbă totul.

11. Suntem ca nişte copilaşi când e vorba despre ce înseamnă să arăţi dragoste adevărată, dar Dumnezeu ne poate ajuta să creştem.

12. Fără El nu prea pricepem noi ce este dragostea şi ce contează cel mai mult în viaţă. Dar atunci când vom locui în Împărăţia Sa – Împărăţia Raiului despre care Iisus a spus că se află deja în noi – vom putea vedea lucrurile aşa cum le vede El şi vom înţelege rostul lucrurilor, vom ştii ce să dăm la o parte şi ce nu şi vom trăi cu adevărat în iubire.

13. Sunt multe lucruri bune şi frumoase pe lume, dar nici unul dintre ele nu este la fel de bun sau de important ca şi
dragostea!

Esenţa dragostei

Tot ce este bun în viaţă ţi se serveşte la pachet: nu ştii ce conţine până nu te uiţi înăuntru. Când desfaci pachetul îţi asumi un risc, să-ţi placă sau nu ce găseşti înăuntru. Aşa este pentru orice părinte. Aşa este pentru orice om căsătorit. Aşa este pentru orice prieten. Ca să te poţi bucura din plin de viaţă, trebuie să îţi permiţi luxul de a fi vulnerabil.
Însăşi aceeasta este esenţa dragostei.
—Kristin Armstrong

TRANSMITE ACEASTĂ PREZENTARE POWERPOINT LA CEI CARE CREZI CĂ O VOR APRECIA!

Eu cred ca, desi am publicat doar textul ppsului, cititorii mei vor aprecia cele de mai sus. Am remarcat si talentul traducatoarei, pe nume Naomi.