Asa i-a caracterizat Ion Iliescu pe cei care-si striga durerea si revolta ca si-au pierdut copiii in floarea varstei. Cum sa inteleaga ce inseamna sa-ti piara ce ai mai drag pe lume cineva care nu a privit niciodata in ochii plini de lumina a a unei fiinte carne din carnea lui, sange din sangele lui?
Cum sa inteleaga cum ti se sfasie inima cand iti pierzi un copil (mama mare s-a stins cand a pierdut pe cea mai mica dintre fiice, demonstrand, daca mai era nevoie, ca se poate muri de inima rea)
un, sa-i zicem om, care, cand unii parinti isi ingropau fiii iar altii inca le priveau ochiii stinsi si nu le venea sa creada ca e adevarat, in decembrie 1989, aparea la TVR "Libera" afisand un zambet satisfacut, de la o ureche la alta. Mama unui erau al revolutiei, vecina cu mine, spunea ca in viata ei n-a urat pe cineva, dar atunci a urat pe cel care zambea fericit cand copilul ei era pus in pamant.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Bunicul meu a murit asteptand americanii, i-am asteptat eu pentru el. Tatal meu a murit in fiecare seara asteptand vestea cea mare in privinta personajului, acum astept vestea eu. Sinistru dar un ou e nimic, nici macar la puscarie nu-l vreau, doar sa fie condamnat definitiv. Iar, culmea ironiei, sa fie gratiat de Basescu.
Trimiteți un comentariu