Jurnal de Revolutie 22 decembrie 1989

Vineri 22 Decembrie 1989
Inainte de a publica insemnarile din acea zi trebuie sa fac unele precizari. La serviciu mergeam cu tramvaiul pana la Crangasi de unde luam metroul pana in Piata Unirii si de acolo pe jos. Puteam ajunge si pe alt traseu, sa schimbam in Victoriei si sa coboram la Universitate.
Pt ca n-am prea dormit noaptea am ascultat Europa Libera si am aflat ca au fost impuscati si ucisi oameni la Universitate. Voiam sa vad cu ochii mei ce s-a intamplat si m-am hotarat sa aleg traseul spre Universitate si sa ies din statie spre Teatrul National (apropo de TN, in articolul din 21 decembrie am comis o greseala geografica: am fugit de la mitingul din Piata Palatului spre Calea Victoriei pana la Romarta, apoi am ajuns in parcarea din spatele fostului Teatru National, cel bombardat de americani in timpul razboiului, am sarit de pe zid pe strada ce trece pe langa Palatul Telefoanelor si de acolo am mers spre Izvor, la metrou), dar la plecare m-am intalnit cu o vecina care imi era si colega de serviciu si am convins-o sa mergem spre Universitate fara sa-i spun nimic de planurile mele, desigur. La insistentele ei am iesit spre Coltea.

Plec mai devreme ca de obicei, cu lumanari in geanta. De nopti intregi nu dorm ca lumea. Sunt indignata.Voi aprinde lumanari pt Timisoara. Nu stiu clar unde si cand.
La statia Piata Universitatii e intuneric. La iesire vedem lozinci scrise cu rosu :Dracula"," Jos Ceusescu". Colega mea e speriata "Hai repede, nebuno". Ma uit la florarie: geamuri sparte, scris cu creta "Jos Ceausismul".
Afara oamenii povestesc ce jale a fost noaptea. Masinile-stropitori spala asfaltul de sange intre Inter, Teatrul National, Universitate. Vis-a-vis (din dreptul TN) o multime de militieni o pornesc in goana strigand si tropaind "Pune mana pe el". Toti fug. Eu merg normal, incet. Militienii (vreo 30) prind pe cineva. Multimea (vreo 20 --aflati in fata la Luceafarul) huiduie. Militienii ii bat cu bastonul si genunchii pe tanarul si tanara ce au fost prinsi. Sunt brutali si satisfacuti. Unii zambesc (unul bate, ceilalti se uita).

La serviciu panica. Colega (cea cu prieten doctor) pleaca acasa. Noaptea s-au adus raniti la (Spitalul) Coltea. Unii spun ca au intrat securistii si au omorat din ei. Dr... (prietenul colegei) nu confirma. Colega stie ca azi incep iar demonstratiile (intr-adevar TTTM--televiziunea rusa a transmis ieri ca studentii au mers in uzine si au cerut muncitorilor sa iasa in strada si sa faca greva).

Colegii povestesc despre tancurile de la Rosetti, Piata Palatului, trupele de USLA (asa par) de la Piata Unirii.

Ora8:00 Vine un coleg (acum stabilit in Canada). E speriat. Vin demonstrantii in coloane pe Magheru si Republicii. In curand vor fuziona. Oare armata va trage?

Ora 8:30. Se aud impuscaturi dinspre Rosetti. O colega (sora celei din CC) "Saracii porumbei" Noi "Saracii oameni".

Ora 9:15 Demonstrantii la Sf Gh au inconjurat militienii si soldatii. acestia par imobilizati.
Un coleg: "La Rosetti (unde impuscaturile nu contenesc) se arunca pe jos carnete de partid" " Se trage in plin".
Aducem sus (in alt birou, nu in laborator) aparatul de radio (probabil tranzistorul despre care am vorbit anterior). Emisiune pt copii, apoi cantece patriotice (despre Ceausescu).

Ora 10:30 Demonstrantii sunt pe aici. Nu mai rezist. Imi las poseta jos (in laborator) radioul sus (la etajul III) si plec. In fata Ministerului Agriculturii doua tanchete intesate de tineri, cu o paine pe antena si o carpa alba si una neagra intorc si pornesc spre Palat. Intru in multime. De pe Magheru --cred ca se chema altfel, poate Balcescu--(dupa Unirea) un val (de oameni) dintr-un trotuar in altul (nu "ordonat", numai pe mijloc, ca in ziua precedenta)
SE scandeaza "La Palat" "Ole, ole, ceausescu (nu e greseala de typo, asa e scris in original, cu litera mica) nu mai e" "Timisoara".

In fata la Inter la balcon se filmeaza. Ridicam pumnul si scandam indelung "Romanii nu sunt lasi" "Armata e cu noi" "Si voi aveti copii" "Veniti cu noi". Tanchetele merg spre Onesti. Intra pe str Onesti. Noi suntem opriti la intersectie. (n-am scris cine ne-a oprit) Doi militari fraternizeaza. N-au fost pupati in viata lor de atatea fete frumoase ca azi. Ce frumosi sunt tinerii acestia ce au iesit pe strazi. Ce rusine mi-e pt ieri!

Cineva cu barba ne trimite la TV. La Scala ma intorc sa-mi iau poseta. Se scanda "Nu va fie frica Ceausescu pica"(desi nu picase!)
Povestesc entuziasmata colegelor ce frumos, ce pasnic, ce ordonati sunt toti.

Deja muzica s-a schimbat. E muzica populara. Deodata se aude: "Va vorbim de la televiziune. Dumnezeu ne-a ajutat. E revolutia tinerilor si a copiilor". Plangem si ne imbratisam de bucurie. Plecam. (si ce daca la sector se va raporta ca am plecat?)

Pe strada toata lumea rade, e fericita. Se imbratiseaza necunoscutii. Plec spre televiziune. Fetele sar in sus de bucurie. Aprind lumanari acolo unde mai este inca sange (era pe mijlocul bulevardului, aproape de parculetul de langa Coltea, un panou de circulatie ciuruit si o pata grena pe jos. Cineva a pipait sa vada daca nu e vopsea. Era sange. Undeva pe traseu erau si niste haine pline de sange). Se scandeaza "Asasinii" "Ucigasii de copii" "Timisoara" "Moarte criminalului" "Sa fie judecat". Pancarte cu "Jos cainele" "Jos cateaua""Jos cu Petrestii, Ceausestii".
Se ingenuncheaza unde au cazut copiii azi noapte si se scandeaza "Moarte pt moarte" "Sa fie judecat".

Pe Ana Ipatescu militieni cu epoletii rupti (unul --spune ca-- e maior) fraternizeaza cu demonstrantii. USLA se retrag. Militienii ce aparau Interul parca numai sunt acolo (Poate la Ambasada Americana in fata careia fusesera depusi impuscatii in cap de ieri?) Se vad urme de gloante pe Inter. Trec masini cu faruri aprinse claxonand. Bat clopotele (la Coltea batusera si inainte de a fi plecat spre Palat. Era un baiat tanar si satisfacut de ce a facut).

N-am scris ca bulevardul era presarat cu foi rupte din cartile de la librarie, probabil portretele si "covantarile", nici despre biletele--de fapt despre biletele am scris ceva mai tarziu, am gasit niste note scrise tot pe 25 decembrie-- scrise de mana adresate fie elevilor, fie muncitorilor, care au fost aruncate din elicopter si care ne indemnau sa mergem linistiti acasa, ce rau imi pare ca le-am aruncat si nu le-am pastrat, unii mai destepti le-au pus in buzunar, noi ceilalti le treceam de la unii la altii apoi le aruncam cu scarba pe jos.

La TV lume multa. Pe o masina vorbesc Caramitru si Sergiu Nicolaescu "Ne cerem scuze". Florea Ceausescu nu e lasat sa vorbeasca. "Libertate" "Jos asasinul" "Moarte securistilor". (La asta tac! am rude acolo)

La Statuia Aviatorilor se pun cearsafuri pe care scrie "Moarte asasinilor". Suntem trimisi la Palat. Unii se intorc la TV. Trec si masini cu 12B (arabi!) si CD. Toti claxoneaza si fac semnul V Victorie. Ce fericiti suntem!

(In drum spre TV o fata cu pantalonii albi patati de sange striga "Le convine sa stea la balcon --la Inter--si sa faca cu mana. Sa vina cu noi") La CC (ora 13:00 poate) nu intra oricine pt ca sunt acte ce nu trebuie distruse.Un televizor e adus in balcon!

La intoarcere la Eva cineva a pus o boxa in geam. la Podgoria delir "L-au prins pe asasin" (Ulterior aveam sa aflam ca era NC, fratele mai varstnic al asasinului care ii seamana si e...aici n-am mai inteles ce am scris). Se scandeaza "Ultima ratie"

La Palat nu prea e ordine. Unii beau si dau ordine contradictorii, suntem sfatuiti sa nu privim la TV unde sunt benzi trucate (raspandacii isi faceau treaba cum stiau mai bine). Vine masina televiziunii,precedata de o masina mica alba cu Fl C care s-a predat de buna voie. (Din una din masini pe Magheru se striga "Apa-i otravita" desi militienii de la Circa 1-- care le dadeau demonstantilor sa bea dintr-un furtun--spuneau ca e buna).

Se spune ceva despre gaze, se face apel la specialist sa le inchida, oamenii buni nu prea asculta apelurile. (Cineva de la balcon, posibil Caramitru, striga "Oameni buni, lasati masina televiziunii sa filmeze, este singura noastra legatura cu lumea") Atunci am spus in sinea mea "Revolutia asta nu-mi mai place, ceva nu e in regula", era parca ceva tulbure in atmosfera.

Plec spre Izvor. O masina trece: "Vin 2000 de USLA (cred ca nu erau de toti atatia) la radio. Hai acolo". Nimeni nu se duce. Iau metroul. Lumea e bucuroasa. La Crangasi scap tramvaiul. Trimit niste tineri la radio (sper ca n-a fost nici unul din ei ranit sau ucis, ca i-as avea pe constiinta). Merg pe jos spre casa. Trec tanchete cu tricolorul cu stema rupta (dinspre Drumul Taberei spre Crangasi). Soldatii sunt entuziasti. Trec camioane cu tineri.

Acasa. Fetele au fost la TV (la apelul de acolo) dar au revenit repede. Celei mai mari ii e frica, celei mai mici ciuda (ca se scrie istoria si ea nu participa). Prietena cea mai buna a fetei mele si fratele ei nu sunt acasa. Deasemenea unul din colegii ei. Mamele sunt disperate. Le linistesc cum pot.

Ora 2:30 Nu ne mai putem intelege cu cea mica. Vrea sa mearga la TV. Si eu. Sotul meu "Sunteti nebune". Plecam toti trei spre baraj (Ciurel) pe cea mare o lasam acasa. Se aud impuscaturi. In cartier nu e nimeni. pe sosea trec masini. Doi baieti de la blocuri le opresc la statia de tramvai si le controleaza. Un buldozer blocheaza strada Dambovitei, 2 ......soseaua. Masinile nu sunt lasate sa treaca pe pod, sunt deviate la stanga.

La pod sunt soldati ce le-au trimis pe fete acasa "Stim noi mai bine ce avem de facut, fetitele is mici" Le-au dat un exemplar din Libertatea (asta dupa amiaza)

Se vad trasoare undeva spre radio sau Municipal. Spre Lujerului se aud impuscaturi. Cand trasoarele nu se mai vad ne intoarcem acasa (oprise un camion, dar n-au vrut sa ne ia si pe noi)

Situatie critica la TV, crainicii sunt speriati, teroristii pe culoar si lumina s-a stins. Cand lumina s-a aprins sunt toti la locurile lor. Au totusi curaj! (Ce naiva eram.... S-a remarcat mai tarziu ca atunci nu s-a oprit emisia, in schimb in noaptea de 13/14 iunie 1990, cand nici vorba sa fie situatia atat de grava, emisiunea s-a intrerupt, nimeni nu a raspuns pt aceasta manipulare nici pana in ziua de azi)

Se dau lupte la Radio, se ataca Academia Militara, MANul. Arde BCU, Muzeul de Arta (ce fusese atacat de huligani,sau poate USLA in civil). Sunt prinsi niste teroristi (ulterior prietena fiicei mele ne-a spus ca i-a calcat multimea infuriata in picioare). Nu se mai face ziua! Dormim vreo ora sau doua. Nu mi-e somn, nu mi-e foame.

Ulterior am mai scris niste note.

Din ziua de 22 dimineata:
"O sa vada el ce inseamna muncitorii" Doi muncitori beau apa minerala "Taria e pt mai tarziu"

In ziua de 22 pe drum de la TV spre Palat am inceput sa scandam: "Nu suntem huligani. Nu suntem fascisti. Nu suntem sovini. Nu suntem iredentisti"

Seara am baut sampanie, cu vagul sentiment ca e cam devreme. "Lasa ca bem 3 sticle cand s-o termina"

Indicatorul de la Universitate dintre Muzeul de Istorie si Coltea e gaurit, jos e sange.

22.12.89. Ora 12:00 Deasupra la Scala zboara un elicopter. Arunca ceva. Manifeste. Manifeste ce indemnau muncitorii, elevii, studentii sa plece la munca, sa nu dea crezare elementelor tradatoare. "Sunt de-ale lor". Si se arunca cu scarba!