Am uitat sa scriu in articolul anterior ca va urma. Transcriu notitele de atunci fara sa ma mai ostenesc sa le descifrez in prealabil, ca sa nu fiu tentata sa le cenzurez, vreau sa pastrez cat mai mult din emotia si tumultul ce le-am simtit atunci.
Vreau sa mai fac o precizare in legatura cu ortografia. Insemnarile din 89 sunt scrise cu ortografia de atunci. Dar eu am inceput scoala cu ortografia de acum, mai adecvata radacinilor noastre latine, de aceea nu mi-a fost deloc greu sa ma intorc, ca sa zic asa, la origini.
Am citit undeva ca cineva era revoltat ca se scrie gresit "sunt" in loc de "sint". Pai "sint" are "radacini" ideologice, e proletar, spre deosebire de burghezo-mosierescul "sunt". Nu glumesc, asa ni s-a explicat noua la scoala.
Cel mai tare ma irita cei care persista sa scrie piine, ciine, cand paine, caine, sunt mai apropiate de latinele pane, cane. Uite ca nu stiu daca se mai face latina in scoala. Eu, care am urmat la real, am facut doar doi ani de latina. Sper ca nu am pierdut timpul atunci, chiar daca gramatica latina parea ca refuza sa-mi intre in cap.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
E bine sa ne amintim... sa incercam sa nu uitam... Dar reusim?
Cele bune! Sarbatori frumoase mai departe si un An Nou cu împliniri!
Flavius
Multumesc pt urari.
Daca avem inspiratia sa notam undeva ce am trait reusim sa ne amintim volens-nolens.
Trimiteți un comentariu