Shaorma si Pizza, productie proprie

Intrand azi la Ruxir pt cumparaturi m-am decis sa cumpar un pachet de lipii libaneze, inchipuindu-mi ca acestea sunt compacte precum azimele copilariei mele, facute de mama mare, si deci le voi putea folosi ca baza pt pizza, in locul lipiei traditionale.
Iata cum fac eu pizza semifabricata: iau un borcan de Sos de tomate marca Regal (f nesanatos, are o multime de chestii botezate euri, dar f gustos, dupa parerea mea) in care pun mult busuioc , oregano, maghiran, menta, toate uscate, ca sa nu ma trezesc cu vreo botulina, precum si chili (boia iute de la bulgari). Nu masor, le pun din ochi, depinde de gust. Daca as fi fost in America as fi folosit sos italian traditional, marca Hunt, de ex. Un borcan mare imi ajunge pt patru pizze avand ca baza jumatati de lipie mare. Ca membru fondator al, dupa mine, raposatei Miscari ecologiste, nu arunc borcanul dupa folosire ci il reciclez colectand in el solzii si maruntaiele pestilor prinsi de jumatatea mea (vz The God Themselves).
Lipia cea mare o tai transversal, o ung cu ulei extravergin de masline si apoi cu ou batut (folosesc o pensula lata) si cu sosul preparat ca mai sus, o presar cu mult, mult cascaval (asta ii place cel mai mult Dianei, incat trece cu vederea frunzele despre care pretinde ca nu-i plac) apoi ornez cu ce am prin casa sau ce-mi dicteaza fantezia: ciuperci la borcan, cumparate intregi dar taiate felii subtiri, masline dietetice Kalamata, salam picant de Tulcea sau muschi file, pastrama, fasii de ardei gras sau chiar de zuchini trase la tigaie in prealabil, sau, si mai simplu, cu spanac oparit si f bine scurs.
Sa ma intorc la lipiile libaneze. Ajunsa acasa si desfacand pachetul am fost surprinsa sa constat ca numitele lipii sunt de fapt doua foite unite pe circumferinta. Si atunci mi-am amintit de "pita" (diferita mult de pitta greceasca pe care o cumparam in Salt Lake City la supermarket) pe care o mancam la o patiserie din Amzei, care era un fel de buzunarel de aluat copt, umplut cu varza si alte legume.
So, pt ca iubita mea jumatate adora varza si aveam plenty, a tocat (nu e greseala de typing, a tocat chiar mnealui) repede subtire de tot niste brasicaceae din asta, a stors-o cat a putut (fara sare din motive de HT, dar e mai bine sa se sareze pt a se elimina compusii toxici de sulf) apoi subsemnata a luat o feliuta de pastrama haiduceasca (scumpa foc, dar o zgariem din cand in cand in loc de branza), un pic de left over (resturi care sunt cah-cah pt orice "gospodina' americana care se respecta, daca le ramane ceva de la masa la care chipurile fac doar feluri proaspete de mancare, cel mai adesea din borcane, gatitul "from scratch", adica din materii prime fiind considerat cam sub demnitatea lor) de piept de pui pe care l-am uns cu mustar si l-am facut la cuptor (noroc ca sunt o hipotiroidiana atipica, adica nu chiar tampita de tot, si rezist la canicula de afara plus cea din bucatarie) cu o zi inainte, o mana de patrunjel tocat (direct din congelator, unde l-am pus dupa ce l-am recoltat din gradina mamitei), cam o jumatate de lingurita de seminte de fenicul (luate de la Plafar in scop medicinal dar puse in oala dupa ce le-am macinat in masina de cafea), doua rosii curatite de seminte si tocate marunt si, last but not least, vreo doua linguri de maioneza (Hamker, ca e cu indulcitori, buna pt diabetici, doar nu crede cineva ca fac eu maioneza in casa, ca tot vorbeam mai devreme de borcane).
Am desfacut un pic cele doua foite ale lipiei libaneze, am umplut-o cu compozitia descrisa mai sus, omogenizata pe cat posibil, am facut-o sul, am repetat procedeul cu a doua lipie, le-am pus pe fiecare pe cate o farfurie, le-am botezat Shaorma si le-am consumat impreuna cu jumatatea care, firesc, fiind o jumatate, a apreciat eforturile mele cu jumatate din entuziasmul meu, consolandu-ma ca e normal ca eu sa fiu mai incantata de rezultat, fiind proiectul meu.