Cand la inceputul lui 90 tropaiam prin Bucuresti, incercand fara succes sa schimb cursul istoriei, constienta fiind, din cele ce citisem ani de zile in Moscovskie Novosti (poate cel mai liberal ziar din URSS, de altfel in timpul puciului din 91 au fost amplasate tancuri in fata sediului sau) despre Perestroika lui Gorbaciov ca cea de-a treia cale pe care urma s-o batatorim sub despotismul luminat al "Bunicutei" duce direct in lumea treia inca nu citisem reportajele aparute in New York Times despre lumea treia, nici articolele "Omului din Matunga", doctorul indian care stia despre tara noastra ca rromii au venit din India.
Citind toate astea si stand de vorba cu Carolina din Brazilia, (pot sa adaug aici si un film brazilian "Gara Centrala"), intalnita in Utah, cu Sonali din India, cu care m-am imprietenit tot acolo dar am pierdut legatura, sunt din ce in ce mai convinsa ca intr-adevar calea noastra a fost spre lumea a treia.
Din fericire n-am avut parte si de nenumaratele conflicte armate caracteristice acestei lumi.
Intre timp insa India tinde sa devina, alaturi de China, o mare putere economica, cu bune si rele.
Un articol din New York Times, "Inside Gate, India’s Good Life; Outside, the Servants’ Slums"
m-a facut sa cred ca cel putin o f mica parte a societatii indiene traieste in conditii ce mi se pareau, nu cu multi ani in urma, ca tin de domeniul SF.
Inside its gates, the Chands have everything they might need: the coveted Sri Ram School, a private health clinic and clubhouse next door, security guards to keep out unwanted strangers and well-groomed lawns and paths for power walks and cricket games.
“Women and children are not encouraged to go outside,” said Madan Mohan Bhalla, president of the Hamilton Court Resident Welfare Association. “If they want to have a walk, they can walk inside. It’s a different world outside the gate.”
........
Some 600 domestic staff members work at Hamilton Court, an average of 2.26 per apartment. The building employs its own plumbers and electricians. At any one time, 22 security guards and 32 surveillance cameras are at work
.......
The guards at the gate are instructed not to let nannies take children outside, and men delivering pizza or okra are allowed in only with permission. Once, Mr. Bhalla recalled proudly, a servant caught spitting on the lawn was beaten up by the building staff.
Recently, Mr. Bhalla’s association cut a path from the main gate to the private club next door, so residents no longer have to share the public sidewalk with servants and the occasional cow.
Stau si ma intreb: cum vor creste acesti copiii inchisi in aceasta enclava in care au de toate, cum vor lua ei contact, pt ca banuiesc ca nu vor petrece toata viata in acest turn de 25 de etaje, cu ce se intampla afara?
In articol se descrie si viata in mahala, cu apa care curge doar cateva ore pe zi ( inainte de 89, mai ales in provincie, in Campulung Arges, de ex, oamenii faceau provizii de apa pt ca nu aveau apa la robinete decat cateva ore pe zi), electricitatea care se intrerupe (asta se intampla si in Bucuresti), lipsa de canalizare (unii primari de sector promit ca vor canaliza strazile din Bucuresti care nu au aceasta facilitate), ce mai, lumea a treia.
Liberte, egalite, fraternite a fost de la bun inceput o utopie si probabil asa va ramane pana la sfarsitul veacurilor. Dar eu inca mai cred ca o viata decenta pt cei mai multi locuitori ai planetei e inca posibila, daca vom reusi vreodata sa traim in pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu