miercuri, 25 iunie 2008

Die Weisse Masai

Nu stiu eu prea multe cuvinte in germana afara de Otannenbaum, dar sunt aproape sigura ca weisse inseamna alb. Din pacate persoana care a tradus filmul de pe TVR 1 a gandit ca un titlu tip tabloid "Indragostita de un Masai" e mai potrivit (noroc cu TVMania care publica si titlurile originale). In felul acesta a distorsionat mesajul filmului (inca o ocazie sa cred ca ar fi fost mai interesant daca as fi citit cartea, spre deosebire de fiica mea mai mare care zicea in gluma "ce sa mai citesc cartea, astept filmul") care spune ca eroina (Corinne Hofmann e autoarea cartii autobiografice) Carole a incercat sa se integreze in societatea tribului Samburu, din care facea parte iubitul si apoi sotul ei din neamul Masai. Din pacate diferentele culturale dintre elvetianca (memorabila scena in care, vizitandu-si familia pt a o anunta ca a decis sa se stabileasca in Kenia, familia sta la masa, spre deosebire de modul mai primitiv de hrana al masailor) si razboinicul Samburu, pastor de capre si de vaci, au impiedicat-o sa-si implinesca visul. Pesemne traducatoarea titlului a inteles ca motivul pt care Carole/Corinne a decis sa se intoarca pt totdeauna in Elvetia l-a constituit gelozia si violenta sotului (la care si ea a raspuns cu violenta), desi era evident ca, avand o fetita si stiind ca nu poate schimba traditiile de mutilare initiatica a fetitelor si de casatorie a acestora la cel mult 15 ani (chiar la noi, chiar si pe vremea bunicii, se casatoreau fetele de mici pa la 13-14 ani -nu a fost cazul mamei mari, care s-a casatorit pe la 24 de ani, din motive de razboaie balcanice) nu avea sanse sa devina o Masai Alba.
E cam al treilea caz in care fata europeana sau americana crede ca dragostea poate trece peste orice diferenta culturala dar ajunge sa se desparta (lasa ca in lumea de azi sotii se separa si din alte motive, pt ei tot atat de grave). Primul caz era al unei englezoaice, casatorita cu un avocat pachistanez, care s-a dovedit a fi prea serios pt gustul ei (nu o facea niciodata sa rada) si care, neadaptandu-se prea bine la viata din Anglia si la xenofobismul tampit al unor englezi get-beget, a luat cei doi copii si a plecat inapoi in Pachistan, locuind cu mama lui care era judecatoare. Englezoiaca era, mi se pare, chelnerita. Cartea a fost scrisa pt a fi de ajutor nenumaratelor cetatene engleze care s-au trezit, dupa cativa ani de convietuire cu pachistanezi, ca acestia au plecat cu copiii, fara sa le permita sa-i mai vada macar. Autoarea a reusit, cu ajutorul unui avocat care i-a devenit iubit, sa obtina si ea custodia copiilor, nu numai sotul sau.
Mai dramatic a fost cazul americancei casatorita cu un medic iranian, care a plecat cu el si fiica lor in Iran dar a reusit, cu multe riscuri, sa fuga din Iran impreuna cu fiica. Acolo era vorba chiar de statutul femeii in societate dupa revolutia islamica.
Nici in Kenia femeia nu parea sa aiba un statut prea bun, barbatii, de ex, mancau separat. De fapt Corinne a incercat sa schimbe, fara prea mare succes, cate ceva din mentalitatile tribului, de ex cand a plecat la spital cu femeia despre care se spunea ca e vrajita.
Experienta ei cu magazinul seamana cu niste reportaje de Nichols Kristoff din NYT, reporterul incercand sa ajute o fetita asiatica sa scape din sclavia proxenetului care o cumparase, dandu-i bani sa-si deschida un magazin in satul natal dar fata a dat faliment pt ca rudele luau marfa fara sa plateasca, doar nu era sa le ceara lor bani,ziceau ei. Fata a fost nevoita sa se revanda.
Pt ca n-am vazut filmul de la inceput, nu stiu cum de Masaiul de la coada caprei (sau chiar a vacii) stia engleza. De fapt in film se vorbesc mai multe limbi: germana, italiana, engleza, si ce limba or fi vorbit bastinasii, ca nu s-a tradus. Poate a fost mai bine, pt ca nu intelegeam nimic din ce se vorbea, ca si eroina.
Mi s-au parut interesante si scenele cu seful corupt si mafiot. Nostima a fost scena in care s-a judecat conflictul dintre nepotul sefului, care fusese varat cu forta pe gatul eroinei ca ajutor la magazin, si familia eroinei: sotul ei trebuia sa dea 2 capre pt ca l-a batut pe baiat,dar seful a trebuit sa plateasca 5 capre pt ca nepotul lui a atacat-o pe eroina.
Filmul mi s-a parut f bine facut: contrastul dintre atmosfera din Nairobi si Barsalai, satul in care traia Carole, dintre dormitorul din incinta magazinului si coliba in care locuiau cei doi cu toata familia, obiceiurile de nunta, etc.
Ma indoiesc ca Masaiul real avea muschi atat de reliefati si bine lucrati precum actorul din film, altfel un tip f expresiv.

Un comentariu:

Anonim spunea...

am vazut filmul de la inceput si eu m-am intrebat cum de stiau engleza sau orice alta limba straina.
si eu ma indoiesc ca razboincul acela avea muschii atat de bine relefati.
eu cred ca imi voi cumpara cartea sa inteleg problema mai complex