Oricat de mult au mintit "soimii" administratiei Bush lumea inaintea razboiului din Irak nu se compara cu minciunile servite propriului popor. Eram acolo si-mi amintesc ce propaganda furibunda se facea in favoarea razboiului prin toata media: ziare, radio, TV. Unul din comuentatorii cei mai apreciati de la un post de radio national, care se putea asculta pe tot teritoriul federal, se indoia cu vehementa de patriotismul lui Jimmy Carter. Pt ca francezii nici n-au vrut sa auda de razboi erau considerati deadreptul dusmani, li se reamintea ca fara ajutorul american din al doilea razboi mondial ar fi stat si acum sub ocupatie germana (poate si pt ca adversarii lui Bush il comparau cu Hitler pt ambitiile sale invadatoare), li se cerea sa-si ia Statuia Libertatatii inapoi, ba mai mult, "french fries", celebrii cartofi prajiti de la orice fast food trebuiau rebotezati.
Existau si voci, mai mult sau mai putin timide, care erau contra razboiului. Erau "turturelele", printre care Colin Powel, dar "soimarita" Rice a avut mai mult succes. Unul din cele mai documentate articole a aparut in Newsweek (primit de la prietena mea din taiwan, HsiangChen) si, pt ca il citeam in autobuz, in drum spre Day-care, am fost intrebata ce parere am. De altfel nu a fost singura persoana care m-a intrebat si cu o singura exceptie, nu am fost contrazisa, pt ca mormonii sunt mai umblati, mai politicosi, mai destupati la cap (lasand de-o parte religia) si mai seriosi decat multi americani, dovada faptul ca f multi agenti FBI provin din randurile lor. Dar influienta mea asupra desfasurarii faptelor a fost egala cu cea a combaterii incercarii FSNului de a reconstitui partidul-stat.
Le spuneam, bazandu-ma pe multele carti documentare sau de fictiune despre cel de-al doilea razboi razboi mondial pe care le-am citit (doua lucruri am urat cu pasiune in viata mea: Inchizitia si Fascismul) ca razboiul e cea mai rea solutie din toate. Apoi le spuneam ca si noi am trait 25 ani sub dictatura si nu am avut nevoie de interventie straina armata pt a scapa de ea, dar ca irakienii sunt diferiti (aceasta era intampinata cu viguroase dari din cap aprobatoare, iar modul cum am incheiat singura discutie in contradictoriu pe aceasta tema "I hope America will prevail" a readus zambetul si aprobarea pe fata interlocutorului). Ceea ce nu le-am spus e ca eram convinsa ca daca noi am fi fost invadati am fi pus mana pe orice fel de arme am fi gasit la indemana.
Poporului american i se spunea ca vor fi intampinati cu flori. Eu am plecat la cateva zile dupa declansarea razboiului, cu o imensa teama in suflet de un atac terorist, f posibil dupa parerea mea. E una din ocaziile in care am fost fericita ca nu am avut dreptate.
Erau si opinii, care nu au prevalat, dar le-au adus emitatorilor eticheta de nepatrioti, ba chiar dusmani, care aratau ca un pericol real il prezinta Coreea de Nord ( dar Dumnezeu nu doarme si, cu ajutorul proastei administrari specifice tarilor comuniste, a dat foamea in ei, saracii) dar ca nu e luata in consideratie de administratia Bush din mai multe motive:
- nu are petrol
- un atac ar pune in mare pericol Coreea de Sud, aliata SUA
- ar putea interveni chinezii in ajutorul fratilor lor comunisti
Se mai sublinia ca mult mai periculosi decat irakienii s-au dovedit sauditii, stiut fiind ca marea majoritate a teroristilor din 11 septembrie proveneau din acea tara.
Istoria a aratat ca nimic din ce s-a sperat inainte de 20 martie 2003 nu s-a implinit. Chiar daca in Irak cei mai periculosi dusmani s-au dovedit fanaticii sinucigasi ( am sustinut mereu, ca o Casandra moderna ce sunt, ca atat in Irak cat si in Cecenia cei care lupta nu sunt neaparat bastinasii, ci acea imensa armata de mercenari de meserie, angajata in nenumaratele razboaie in care au fost implicati musulmanii de la al doilea razboi mondial --inteleg de ce americanii se refera la el ca WWII-- incoace) s-a vazut deasemenea ca pt o tara islamica democratia e f greu de infaptuit. S-a incercat, cu succes temporar, acest lucru in Liban, dar sa nu uitam ca acolo e o mare parte din populatie crestina si bogata, iar populatia islamica mai saraca destabilizeaza mereu tara.
Pt ca aminteam intr-un articol anterior despre fanatismul religios, nu e oare ciudat cate razboaie crancene mai mult sau mai putin civile au implicat musulmani? Desi exista, recunosc, si implicatii economice datorate saraciei. Dar de ce sunt saraci ei? Profesorii nostri de materialism dialectic ar spune ca e de vina colonialismul. Are si el partea lui de vina, prin monoculturi si lipsa de preocupare fata de nivelul de trai al populatiilor native, dar Africa de Sud, colonizata de buri sau chiar Statele Unite, colonizate de englezi, contrazic aceasta ipoteza. Eu indraznesc sa spun ca nu numai genetica e de vina, cum incearca sa demonstreze Jared Diamond in "Guns, Steel and Germs", ci si faptul ca religia musulmana interzice planificarea familiala, ce ar permite sa se incetineasca, daca nu chiar sa se stopeze, explozia demografica. Ce sa faca multimea de tineri care nu-si gaseste rostul pe pamantul acesta? Invata sa manuie arme, produse din belsug pt ca sunt f profitabile, sau pun mana pe incarcaturi explozive care sa-i arunce in aer.
Dovada ca explozia demografica duce la exlozii de orice natura e si faptul ca India, care a depasit se pare miliardul de locuitori, cu toate incercarile (nereusite acolo din lipsa de igiena si asistenta medicala precara) de control al populatiei, are partea ei de violenta, in ciuda religiei mult mai pacifiste, tinand cont de faptul ca Budha zambea cu burta la soare, nu pornea cu sabia in mana la lupta precum Mohamed.
Si acum, ca o incheiere a acestui lung eseu imi pun si eu o intrebare: ce cauta soldatii romani in Irak?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu