Filme,filme

Rareori am mai vazut filme in ultima vreme. N-am mai fost la cinema de o vesnicie. Ultima data am vazut un spanac (mai nou se foloseste ca vegetala de comparatie varza) la Sala Palatului. Am fost socata sa vad cat a ramas din impunatoarea sala care de obicei era arhiplina, dar asta se intampla oho, in anii 80, dupa "Tezele din iulie", produse de cel mai iubit fiu al poporului dupa vizita in China, din 71. In tezele acelea, urmand ex fratelui cu ochii oblici, se prevedea sa fie "culturalizat" poporu' numai cu productii socialiste. Dar in anii 80 in China se cam terminase revolutia culturala si astfel la Sala Palatului se puteau vedea filme care nu mai rulau in alta parte, cum ar fi polonezul "Radacini", un film tulburator despre patriotism, ideologie, razboi rece, loialitate, atitudine fata de minoritati, care s-a incheiat cu o sedinta de partid in care eroul principal isi da demisia, scarbit de ce i se intampla. M-am si mirat cum de a rulat si acolo.
Tot la Sala Palatului am vazut si "Intalnire de gradul III" al lui Spielberg, intens promovat la TV pt ca s-a permis difuzarea lui intr-un timp limitat, ca urmare a promovarii am stat la o coada imensa, timp de cateva ore.
Apropo de coada, la "Dacii" lui Nicolaescu au fost cele mai lungi cozi din istoria cinematografiei romanesti. Il admiram pe atunci f mult pe acest inginer devenit cineast, ca si pe Romulus Vulpescu, dar ce mare dezamagire au constituit pt mine dupa revolutie, ei si dragul de Octavian Paler in ultimii ani!
E poate locul sa spun ca filmul meu preferat a fost si a ramas "Un barbat si o femeie"al lui Claude Lelouch, multe filme mi-au placut dar pe asta l-as revedea a 5-a oara chiar azi. Dintre actrite Michele Pfeifer mi-a placut in absolut tot ce a jucat, iar dintre actori cel mai talentat mi se pare Johny Deep.
Pe DVD am vazut "California Dreamin'''.
La bulgari urmaream cu sufletul la gura Studio X, care dadea filme politiste, f dure si f bune, care mai aveau si meritul de a fi cu nadpiscki (de altfel unul din accidentele noastre de masina s-a produs cand am plecat seara tarziu din Campulung Muscel incercand sa ajungem in Bucuresti la timp ca sa vedem Studio X, dar ne-am lovit de o caruta nesemnalizata). Mi-amintesc de unul australian, nu-i mai stiu numele, care ne-a tinut cu respiratia taiata si ne-a speriat ingrozitor pt ca auzeam cat de greu respira criminalul, care am aflat la sfarsit ca era un baiat de 12 ani care ura toate mamele din lume pt ca tatal sau s-a inecat in mod stupid dupa ce a fost lovit din greseala cu o cutie de bere aruncata de mama lui. Am vazut multe filme dupa aceea, poate mai dure (n-am inteles niciodata de ce e atat de admirat Pulp Fiction, mie Tarantino mi se pare cam tra-la-la), desi acum mi s-a cam facut greata de cata violenta vad pe micul ecran, incepand cu desenele animate, urmate de jurnalele de stiri, dintre care se detaseaza infamul Jurnal protevist de la ora 5 , apoi filmele de actiune cu "singur impotriva tuturor". filmele horror si sfarsind tarziu in noapte, uneori chiar dimineata, cu infectia de OTV a lui DD.
Tot acest panseu mi-a fost prilejuit de faptul ca in ultima vreme am reusit sa vad 3 filme remarcabile, doua din ele chiar de la inceput, pt ca de obicei pierd primele minute din film, pe TVR2, care are avantajul ca nu intrerupe filmele cu reclame. Primul a fost "Fraility", tradus la noi "Inger si Demon", un film care poate da mult de gandit care e diferenta dintre paranoia si credinta, desi in contextul acestui film raspunsul ar fi "sa ridice primul piatra cel fara de pacat", dar cum de la Conciliul de la Niceea, care a ales intre cei considerati cu adevarat crestini si cei eretici, sau de la Inchizitie, despre care nu mai e nevoie sa spun ce a facut si pana la fanaticii religiosi de azi, dintre care nici nu stiu sa aleg care e mai rau, aceasta invatatura a fost ignorata, probabil se vor mai face multe filme pe aceasta tema.
Al doilea a fost mult controversatul "Dogma", cu tandemul Ben Aflleck, Matt Damon (care mi-a placut mult mai mult in "Good Will Hunting"), tot cu subiect religios, dar care se pretinde comedie, cam idioata dupa parerea mea.
Al treilea,vazut asta seara, e un thriller englezesc, un film despre loialitate , prietenie si incredere, ca si despre remuscari, "The Best Man", tradus la noi, nefericit dupa parerea mea, "Povesti neterminate". Cred ca ar fi fost mai potrivit "Cavalerul de Onoare".
Or fi avand americanii o mare industrie de cinema, (concurata ca numar de filme de indianul Bollywood) spectaculoase premii Oscar, dar cand vine vorba de calitatea filmelor englezii le dau clase, in special in domeniul filmelor politiste.
Pot sa faca americanii seriale politiste pe banda rulanta, cele mai dramatice si mai reusite raman cele facute in Anglia, "Vaduvele" sau "Sculptorul" cu Jack Coltrane (Hagrid din "Harry Potter), fiind unele din ele.
Poate e momentul aici sa spun ca am aprofundat cunostintele de franceza si engleza (franceza si rusa le-am invatat in scoala) citind romane politiste (cele mai dragi imi sunt cele scrise de Ruth rendel, pt ca stie sa creeze atmosfera, totdeauna mi s-a parut ca traiesc si eu dramele din romanele ei, cred ca am citit tot ce se putea gasi la British Council pe vremea cand eram inscrisa la ei) si umoristice, pt ca era nevoie sa-mi formez un vocabular extins ca sa pot urmari si intelege despre ce e vorba.
Imi pare rau ca nu mai am ocazia sa mai vad filme rusesti, nu pot sa cred ca nu se mai fac filme bune, scoala rusa a dat adevarate capodopere. Filme bune si seriale TV mai fac australienii si canadienii.