Recomand celor care vor sa mearga la linkurile date si sa vada filmul sa nu citeasca cele de mai jos, ca sa nu-si faca o parere preconceputa (pt ca nu pot spune ca le stric distractia, pt ca nu este vorba deloc de distractie in acest film)
Nu mi-a fost greu sa inteleg de ce a fost fiica mea atat de impresionata. Regizorul si scenaristul Peter Mullan a reusit sa redea, in asa fel incat oricine sa receptioneze mesajul, atmosfera din institutia aflata sub patronajul Mariei Magdalena, loc in care surorile (maicutele li s-ar fi spus la noi) au uitat complet ca Iisus ne invata, chiar in Rugaciunea Domneasca, "si iarta-ne noua greselile noastre/ Precum si noi iertam gresitilor nostri". Si macar daca ar fi fost vorba de fiinte care au pacatuit cu buna stiinta, dar una din internatele in acea institutie (in engleza Asylum) a ajuns acolo pt ca a fost violata de varul sau (si se intelege din film ca varul nu a patit nimic) iar alta pt ca era prea frumoasa si atragea atentia baietilor, de altfel asa i s-a si spus cand a declarat ca ea n-a comis nici o crima (in sensul de act reprobabil) si n-a pacatuit, ca fiind o tentatie pt barbatii care sunt cuprinsi de pofte cand o vad trebuie sa fie indepartata din calea lor.
Sa nu spuneti ca numai calugaritele erau de vina pt modul inuman in care erau tratate fetele, societatea, in film cea irlandeza, (dar fenomenul nu s-a limitat la Irlanda, a existat si in Anglia, Canada, Statele Unite si chiar alte tari din Europa, cum se spune in Wikipedia, si nu a fost numai apanajul bisericii romano-catolice, pt ca un nr de astfel de Asylum, incluzand primele deschise in Irlanda, au fost fondate de protestanti), s-a dovedit mult prea aspra fata de fetele "pierdute", ele fiind aduse in acel centru de detentie de catre rude, preoti sau director de orfelinat. Printre fetele inchise acolo erau si mame, cum a fost cazul Rosei, numita de Stareta Bridget Patricia, sau Crispinei, care au fost astfel pedepsite pt ca au dat nastere la copii inafara casatoriei.
Pt a li se asigura copiilor un viitor decent, fara stigmatul de bastard, ii explica preotul Rosei, acestia au fost imediat dupa nastere dati spre adoptie. Crispina se pare ca a avut oarecare noroc pt ca fiul ei a fost adoptat de sora ei si astfel reusea sa-l vada din cand in cand, de departe, fara insa a putea sa comunice cu el sau macar sa ii stie numele. Dar cand ea a fost trimisa la balamuc sora si copilul nu au fost informati despre acest fapt iar cea care le-a adus vestea ca cea pe care vor sa o vada nu mai este in manastire a fost batuta cu salbaticie de catre sora Bridget (care a fost comparata de unii cu asistenta sefa din ":Zbor deasupra unui cuib de cuci", una din cele mai odioase figuri din literatura pt sadismul cu care "trata" nenorocitii care au avut nefericirea de a fi internati in ospiciu)
Ce mi se mie mai ingrozitor e ca acest sistem a durat in Irlanda pana in 1996 iar scandalul care a dus la demascarea acestor adevarate lagare de munca silnica, uneori pe viata, a inceput in 1993 cand proprietatea Sisters of Charity in Dublin a fost vanduta unor dezvoltatori imobiliari si au fost descoperite 155 de morminte nemarcate (deci nu numai ca unora li se schimba numele cand intrau in institutie, dar nici macar dupa moarte nu au putut fi identificate, asta imi aduce aminte de gropile comune din inchisorile nostre comuniste, cum ar fi cea de la Aiud) iar cadavrele au fost incinerate, pt ca nici o familie nu a clamat aceste corpuri.
Totusi initial aceste institutii au fost create ca sa ofere o sansa prostituatelor de a-si croi o viata decenta, apoi au devenit aziluri pt persoane abuzate insa treptat ele s-au transformat in locuri in care fetele erau supuse unui regim extraordinar de sever, fiind obligate sa munceasca din greu, in Irlanda in spalatorii, fara a fi hranite corespunzator muncii grele pe care o prestau, fiindu-le interzis sa comunice intre ele atunci cand munceau. Nu e de mirare ca unele fete incercau sa fuga si aflam despre o astfel de incercare chiar din film. Una O'Connor a fugit la familia ei dar a fost adusa inapoi, cu urme de bataie pe fata, chiar de tatal sau (interpretat de Mullan) si i s-a spus ca nu mai are nici tata nici mama pt ca ei au murit pt ea atunci cand a pacatuit, si spunea asta lovind-o cu atata salbaticie cu, cureaua incat supraveghetoarea l-a rugat sa plece.
Nici in Romania rurala a secolului 20 mentalitatea nu era mult diferita, a face "copil din flori" fiind considerat ca o degradare adusa familiei in ochii societatii, o rusine care nu putea fi iertata. Si George Cosbuc are cateva poeme despre fete care au calcat stramb si una din ele se jeluieste ca sub cingatoare "inflorim si suntem doi". Respectabilitatea era insa considerata salvata daca mama respectiva se casatorea cu tatal copilului (sau cu alt pretendent, dupa caz) inainte de nasterea fructului pacatului.
Umilintele la care erau supuse fetele pareau ca nu au sfarsit. Inca de pe la inceputul filmului vedem ca una din fete era obligata sa citeasca ceva celorlalte, care aveau in farfurii ceva ce semana cu o zeama chioara in timp ce calugaritele mancau fripturi si alte bunatati. M-am gandit mult ce a putut sa o revolte pe sora Bridget (Maica Stareta) in timpul mesei de a iesit trantind usa. Cred ca faptul ca se citea "Crezul" in care pesemne ea nu mai credea demult sa fi fost cauza. Dealtfel antologica mi se pare scena in care fetele au fost introduse pt instructaj in biroul sorei Bridget. Acesta le-a tinut o predica despre cum trebuie sa plateasca prin munca si privatiuni pacatele pe care le-au comis in timp ce numara de zor banii, apoi in alta parte ni s-a aratat cum a sigilat cutia cu dividente, deci "afacerea" cu exploatarea de tip sclavagist a bietelor "Magdalene" era cat se poate de profitabila, apoi disperarea ce a cuprins-o cand nu a mai gasit cheia si in final usurinta cu care a deschis pumnul in care tinea cheia de la poarta atunci cand Rose si Bernadette (vina Bernadettei era ca e prea frumoasa, intr-o tara in care am vazut la fata locului ca frumusetea feminina e mai greu de gasit) s-au hotarat sa fuga si, dupa o lupta acerba, Rose s-a hotarat sa-i dea cheia de la sertarul cu bani pe care o pierduse SB. Anterior Rose renuntase sa-i mai dezvaluie scorpiei locul in care se afla cheia de argint de la sertarul cu bani cand a realizat ca SB era mai interesata de bani decat de problema pe care voia sa o ridice ea.
Destul de dura e si scena in care Una O'Connor a fost tunsa f scurt (am privit-o ca pe o aluzie la capul ras al cantaretei SOC) dar inca mai dura e scena in care e tunsa Bernadette la prima ei incercare de fuga, mergand pana la ranirea ei si lipsa de compasiune a calugaritei la vederea sangelui care i-a siroit si i s-a inchegat pe fata, ba chiar i s-a tinut nefericitei o predica despre vanitatea frumusetii.
Cumplita e si scena in care fetele au fost tinute dezbracate in fata catorva calugarite care se amuzau copios facand un fel de clasificare a sanilor cei mai mici, cei mai mari, a fundului cel mai mare sau a ...cea mai paroasa, calugaritele nepricepand de ce fetele nu gaseau si ele distractiv ce li se intampla.
Regizorul este intradevar f talentat pt ca e o secventa in care, fara sa se spuna un cuvant, putem percepe care era atitudinea societatii fata de nefericitele care urmau sa-si petreaca tot restul vietii inchise in acel calvar, anume cea in care fetele ies zambarete si bucuroase ca ajung undeva inafara zidurilor manastirii dar bucuria le dispare treptat de pe chip cand vad privile pline de dezaprobare si dispret ale celor pe langa care trec, fie barbati, fie femei. Secventa se termina oarecum comic prin aruncarea disperata a hainelor de catre preotul care o obliga pe Crispina la perversiuni sexuale, haine care fusesera "tratate" de Margaret (fata violata) cu niste plante (posibil poison ivy) care i-au produs o urticarie ingrozitoare.
Dar comicul se transforma in tragic cand Crispina, care suferea si ea de urticarie "molipsindu-se" de la preotul cel depravat striga "You are not a man of God" iar surorile, ca sa ascunda ipocrizia preotului si sa o pedepseasca pe cea care l-a dat in vileag dar si ca sa dea un exemplu de ce li se poate intampla celorlalte, o trimit la ospiciu.
Iar teroarea si aici, ca si in "Experimentul Pitesti", isi arata roadele cand Bernadette ii fura Crispinei medalionul cu Sf Cristofer, singura avere a nefericitei, si nu il inapoiaza nici macar cand aceasta incearca sa se sinucida (impresionanta solidaritatea fetelor in scena incercarii de sinucidere), sau cand aceeasi B nu are nici o mila fata de Cathy, care statuse in institutie cel putin 40 de ani, cand aceasta este pe patul de moarte. Sigur, e de inteles ca ce a spus B,, anume ca surorile si prietenele muribundei nu dau nici doi bani pe ea e adevarat, insa B a adaugat ca nici ea "don't give a shit" pe cea care devenise un fel de "capo" din lagarele naziste pt spalatorese, spionandu-le, nedandu-le voie sa vorbeasca si invinuindu-le ca nu au pic de mila fata de sora care urma sa fie trimisa in Africa intr-o leprozerie. Iar modul in care li s-au spalat creierele unora dintre "Magdalene", cum erau numite fetele internate, e ilustrat cu soarta Unei O'Connor care a ales sa se calugareasca sau cu modul in care Cathy se purta cu tinerele spalatorese, punandu-se trup si suflet in slujba sadicelor calugarite.
Actiunea incepe, dupa cate am inteles, in 1964, dar dureaza mai multi ani. Intre timp Margaret a fost scoasa din iadul respectiv de fratele ei si, ca sa intelegem cum se poate perverti un suflet, ea nu arata recunostinta fata de acest frate, prea mic cand i s-a intamplat ei nenorocirea de a fi violata. In secventa nuntii la care Margaret a fostr violata regizorul foloseste mijloace strict cinematografice, fara dialog, dupa viol o vedem pe M plansa spunandu-i ceva la ureche unei tinere, probabil o verisoara, apoi vedem cum vestea circula printre nuntasi, in special barbati, in timp ce M devine din ce in ce mai ingrozita iar preotul bate parca in transa intr-o toba de mana, un fel de tamburina dar fara clopotei si un pic mai mare, cantand o balada.
O alta scena demna de semnalat este cea in care fetelor li se da voie sa vada un film religos si f emotionant, judecand dupa reactia lor, avand-o pe Fecioara Maria ca erou principal (bine ales titlul de catre Mullan, o antiteza intre cea care "a comis pacatul cel mai demn de dispret si si-a rascumparat salvarea muncind din greu si privandu-se de hrana si de somn", cum spunea Sora Bridget si cea a carei curatenie si puritate sufleteasca e unanim recunoscuta de crestini ) dar numai dupa ce SB isi marturiseste cel mai mare pacat al sau, dragostea fata de filme (ipocrizia, sadismul, dragostea fata de arginti se pare ca dupa parerea ei erau virtuti).
Filmul a fost premiat cu Leul de Aur la Festivalul de la Venetia si se pare ca nici macar Biserica catolica nu a putut sa nege realitatea celor ce au fost expuse in film (desi a criticat intens filmul), mai ales dupa ce din ce in ce mai multe supravietuitoare si-au povestit calvarul prin care au trecut.
Filmul spune la sfarsit ce s-a intamplat cu Margaret (s-a stabilit in Donegal si a devenit invatatoare, nu s-a casatorit niciodata), cu Rose (s-a casatorit si a avut doi copi, pe cel dat spre adoptie l-a gasit dupa 33 de ani, in 1996, a ramas o catolica devotata si a decedat in 1998), cu Bernadette (si-a deschis un salon de coafura, ca un fel de ironie pt felul in care a fost pedepsita cand a incercat sa fuga prima oara, a avut trei casnicii si acum e singura) si cu Crispina (numele real Harriet, a murit de anorexie in 1971, la 24 de ani)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu