Pariu sau Trucaj?

Inainte de a scrie despre subiectul care mi-a deschis ziua cu buna dispozitie simt nevoia sa explic de ce nu am scris nimic despre evenimentele care s-au petrecut acum 20 de ani (in liceu n-am reusit sa citesc nici "Vicontele de Bragelone", nici "Dupa 20 de ani" ale lui Dumas, aflate in inventarul bibliotecii pt ca, desi biblioteca era impresionata de setea mea de lectura nu ma iubea suficient incat sa ma inscrie pe lista de asteptare a celor ce urmau saprimeasca pretioasele carti spre desfatare. Le-am citit mult mai tarziu, si sunt sigura ca mi-ar fi trezit acelasi interes si in timpul liceului).

Bun, dupa lunga paranteza care nu are comun cu revolutia sau ce-o fi fost decat faptul ca au trecut 20 de ani de atunci, am sa spun ca deja in blogul meu se afla, cu eticheta "Jurnal de Revolutie" 5 articole in care am copiat insemnarile facute in exact acele zile. O observatie am de facut: atmosfera din aceste zile, cu festivismul prezidential si rememorarea amara a celor care au contribuit, intr-un fel sau altul, direct la ce s-a petrecut atunci este atat de radical (si n-am folosit intamplator acest cuvant) diferita de entuziasmul care plutea in aer pe 22 decembrie (cand familia dictatoare era fugitiva, abandonata si fugarita de cei care fusesera platiti bine ca s-o mentina la putere), o atmosfera de speranta, de bucurie ca traim asemenea vremuri, dar si de intrajutorare si intelegere intre oamenii de rand, care pareau deadreptul transfigurati (inca imi amintesc cu cata insufletire claxonau automobilele care circulau pe bulevardul presarat cu file rupte din "Omagiile" scoase din librarii dar si cum fluturau mainile soldatilor intalniti pe Soseaua Crangasi, aflati in camioane care ii duceau spre punctele in care urmau sa apere capitala de misteriosii teroristi, nu chiar atat de misteriosi azi, daca e sa credem ce se scrie in presa despre Manualul de Aparare Urbana in caz de invazie--invadatorii fiind de fapt cei ce se saturasera de "binefacerile'comunismului) incat nu cred ca e cazul sa mai continui sa scriu ceva despre ce a fost.

Deci, in loc sa "cant un cantec vesel" despre aniversarea Marii Schimbari din Decembrie am sa spun ca m-am distrat copios azi vazand emisiunea lui Mircea Badea desi m-am enervat ca era plina de greseli de exprimare; de ex incercand sa puna sub semnul intrebarii dobandirea din salariu a averii apreciabile a candidatului la functia de ministru Daniel Funeriu-- abonat ca invitat al OTVului, aceasta infectie de televiziune propietate de "mogulash"-- (si reusind, cel putin in ce priveste anii de inceput ai carierei acestuia, deh, mai au si altii copii olimpici si doctori care lucreaza in cercetare, nu doar madam Funeriu, asa ca sa nu vina DF sa ne vanda gogosi) confunda mereu castigul pe luna cu cel pe an, sau se credea deja in anul 2010 (e drept ca acesta bate la usa, dar mai avem niste prilejuri de a fi impreuna, sau nu, cu familia in jurul unei mese de sarbatoare).

Motivul distractiei l-a constituit vizionarea videoclipului despre care ni s-a spus ca a fost filmat noaptea, la ora 2, la minus sapte grade Celsius. In acest videoclip Mircea Badea era echipat doar cu niste boxeri albastri si un fel de sortulete in fata si in spate, pe sortulete fiind aplicate patru smocuri de pene. Cred ca era si incaltat. I-am admirat muschii dezgoliti, bine lucrati la sala de forta.

Penele erau menite sa salute marea realizare a fostului si probabil actualului primministru, nominalizat de fostul si actualul presedinte (tot ieri a avut loc cea mai inedita serbare din istoria postdecembrista, predarea si apoi, dupa o plimbare prin afara Palatului Cotroceni cu un mic sejur pe la Parlamentul care inca mai are doua camere, preluarea mandatului prezidential de catre una si aceeasi persoana), realizare ce nu ar fi fost posibila fara contributia nepretuita a fostului si probabil actualul ministru al transporturilor Radu Berceanu, inaugurarea celei mai lungi autostrazi (42 de km) din Transilvania.

Si pt ca evenimentul avicol, desfasurat in fata Palatului Victoria, trebuia sa aiba si alt martor in afara cameramanului la un moment dat a aparut in cadru si Mihai Gadea. Nu sunt sigura de fidelitatea memoriei mele imediate dar parca dialogul a sunat cam asa :"Tu esti Mircea?" "Nu, sunt un admirator al lui" (pt cei care nu sunt la curent: Elena Udrea, in zelul ei de a pupa dosul prezidential in direct si la o ora de varf a sunat la Realitatea FM pretinzand ca nu e E U, ci o admiratoare a sa) "E un trucaj!", a exclamat MG fiind ajutat si de MB care a identificat si pixelul albastru de pe sortulet. N-am urmarit in continuare frumoasa emisiune, grabindu-ma sa deschid calculatorul ca sa nu uit de tot epocalul eveniment imortalizat in videoclip.