Devirtualizare cu "Oameni Darnici"

Tare-mi plac devirtualizarile astea! Mai ales cand e vorba de oameni care isi scot nasurile afara din case si dardaie cu spor pe la coada calului lui Mihai Viteazu, de la Universitate, ca sa se bucure la gandul ca niste copii mai putin favorizati de soarta vor avea parte de cadouri de Craciun si datorita lor.

Draguta de Lia ne-a contaminat pe toti cu energia ei si pana si eu, care ies greu din barlogul bine incalzit am pornit in mare viteza spre locul intalnirii, dar numai dupa ce am aflat cum a murit imparatul din "Wind of the palace = Lee San = YSan = Furtuna la Palat" si cat de adevarata e zicala "pe cine nu lasi sa moara (sau nu le tai capetele cand ai descoperit ca voiau neaparat sa ti-l zboare pe al tau) nu te lasa sa traiesti".

Am avut noroc ca toate cele trei mijloace de transport folosite (plus picioarele personale care n-au mai facut figurile obisnuite din cauza reumatismului cu care m-am procopsit pe la 16 ani) au venit f repede si astfel desi am ajuns cam pe la spartul targului am reusit sa cunosc cativa din Oamenii Darnici (si sa ma ierte daca am uitat pe cineva): Vaca Verde cu fetita, Ada, Mihaela cu Oti al ei, Tanti Jeni, Roxana. Am aflat cu parere de rau ca am ratat-o pe Misaki (si nu, nu mai vin maine si poimaine, tot intre 18-19, tot la coada calului, are si reumatismul limitele lui de rezistat la frig).

Am vazut-o insa pe Lia emotionata pana la lacrimi cand, desi trecuse bine de 7, a fost intrebata de un domn: "Dumneavoastra ati vorbit la Radio Guerilla? Am si eu un pachet" Mult mai multe pachete a avut un alt domn, care parea o persoana importanta si f politicoasa, care a promis ca mai vine. A fost nevoie ca toti cei de fata (cu exceptia mea) sa mearga sa culeaga darurile, noroc cu masina lui Oti si Mihaela ca n-ar fi avut Lia unde sa mai puna atata amar de cadouri.