Domnule, nu mai ajunge odata printul asta imparatul Chosonului(Joseon, dupa traducerea de la noi)? Ca dupa atatea rasturnari de situatii, de urmarit toata serparaia si intrigaraia din interirorul palatului mi-a stat nu odata inima in gat de mi-am zis ca gata, pana aici mi-a fost, o sa fac atac de cord.
Si iar ma minunez de timingul asta, cum de tot incearca coalitia aia de corupti sa-l indeparteze pe printul cel cam prostanac (scuze, dar mie asa mi s-a parut in cateva dati, cand consilierii il sfatuiau sa faca vreun compromis sau sa taie in carne vie si el nu si nu, ca nu e cinstit sa procedeze asa) de la putere si nu reuseste neam, taman cand si la noi se incearca, probabil cu acelasi succes, o schimbare la varf.
Dar deh, istoria e istorie, atentatele au existat in realitate, Y San sau Lee San, nu mi-e f clar cum e corect le-a dejucat pe toate iar scenarista, care risca la un moment dat sa se incurce de tot in itele presupusei conspiratii a gasit rezolvarea "ca-n filme" ridicandu-l practic din morti pe imparat (grozav imi place cum joaca artistul asta) nici mai devreme nici mai tarziu decat exact la momentul cel mai potrivit.
Mi-a mai placut in episodul cel mai recent ca au aparut niste costume noi f interesante (ca ma cam saturasem sa le vad pe printese si pe imparateasa mereu in aceleasi rochii, somptuoase si f scumpe intr-adevar, se pare ca era normal in acele vremuri ca garderoba celor de la curte--si nu e vorba numai de Choson, ci chiar si de Europa-- sa fie mai redusa ca numar de costume, din cauza costului f ridicat) si anume cele ale ofiterilor din garda palatului (nu a printului) care semanau oarecum cu cele ale razboinicilor japonezi.
Si mi-a mai placut si faptul ca printul incepe sa-si "arate muschii", in special in scena in care tine o cuvantare inspirata, de chemare la lupta, in fata micutei sale armate.
Mi s-a parut interesant faptul ca, desi negustorii si-au luat masuri de precautie in fata iminentei lovituri de stat (sau palat) iar birourile regale s-au inchis, civilii din Seul spuneau ca ei nu au de ce sa se teama, ca nu sunt implicati in nici un fel in tulburarile ce se asteptau. Ori "a la gurre comme a la guerre", orice se poate intampla si nimeni nu poate crede ca este in deplina siguranta, s-a vazut asta si la noi, acum 20 de ani.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu