Vinul, un eficient protector al inimii

Ei, dragii mei, de cand va tot spun ca vinul este considerat deja medicament...Si pt ca una din minunile cristice este cea a transformarii apei in vin la nunta de la Canaa Galileii, iar de la cina cea de taina cand Mantuitorul a cerut apostolilor sa franga painea care simbolizezaza trupul sau iar vinul e simbolul sangelui sau a ramas taina impartasaniei nu e de mirare ca una din multele surse in care am citit ce minune este existenta acestei licori binecuvantate este ziarul crestin Lumina.

Eu personal, desi n-am dus niciodata lipsa de vin, parintii mei avand in dotare cativa ari (un ar=10 x 10m) de vita de vie alba si negra, nu f de soi, e adevarat, dar destul de productiva (producatoare se zice pe la noi, adica hibrida, spre deosebire de cea nobila, adica altoita, care creste bine mai la deal) nu reusesc sa respect indicatiile medicale si sa-mi tratez diversele hibe cu aceasta licoare, pe care o consum rar si mai ales la ocazii.

Nu refuz niciodata un pahar de vin bun (asta se intampla si mai rar din motive de productie autohtona, adica de la mosie) iar sampanie beau cu placere. Pt ca sunt mare amatoare de dulciuri mi s-a intamplat de vreo cateva ori sa consum in exces niste turburel dulce, dar nu sfatuiesc pe nimeni sa-mi urmeze exemplul.

Mi s-a parut dragutz finalul unui articol citit pe BBC in care se spunea ca o cafea si un pahar de vin pe zi reduc f mult riscul de infarct dar si ca daca se produce infarctul dupa consumul celor doua lichide amintite mai inainte se reduce mult riscul de deces, dar e de dorit ca, odata produs infractul, sa se renunte la acest tratament pt a nu da si mai mult de lucru medicilor care trebuie sa lupte in acest caz si cu efectele alcoolului.

Bun, acum o sa dau copy/paste la articolul din Lumina, scris de un profesor universitar dr, nu inainte de a sublinia ca dupa entuziasmul produs admiratorilor lui Bachus de cea mai mare parte a articolului e bine ca acestia sa reciteasca de mai multe ori ultima parte.


Vinul, un eficient protector al inimii

prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂ
Miercuri, 30 Septembrie 2009

Cele mai clare efecte pozitive ale vinului sunt legate de afecţiunile inimii şi ale sistemului circulator. Vinul roşu ajută la menţinerea sănătăţii vaselor de sânge, cu activarea circulaţiei periferice, chiar în cazul persoanelor în vârstă de peste 70 de ani. De asemenea, vinul reduce riscul afecţiunilor aterosclerotice la nivelul arterelor cerebrale şi la nivelul picioarelor.

Preparat în diferite forme, sec, dulce sau spumos, alb sau roşu, roze sau negru, vinul se serveşte la masă, acasă sau în restaurant, în ocazii speciale sau fără nici un eveniment deosebit. Uneori intră în preparatele alimentare pentru a da gust mâncărurilor.
Oamenii din lumea largă i-au apreciat calităţile de peste 7000 de ani. Chinezii, în timpul împăratului Yu, prin anul 2205 î. Hr., consumau vinul atât pentru gustul deosebit, cât şi pentru efectul calmant.

Istoria vinului este strâns legată de dezvoltarea civilizaţiei. În ţările mai dezvoltate s-au extins foarte mult culturile viţei-de-vie şi s-au perfecţionat tehnologiile de obţinere a vinului. Aşa se explică faptul că, din totalul de 260 milioane de hectolitri de vin realizaţi anual pe Glob, cele mai mari ţări producătoare din lume sunt Franţa (lider mondial), Italia, Spania, SUA, Argentina şi Portugalia. România ocupă locul 10 pe plan mondial şi locul 6 în Europa.

Principalele soiuri cultivate în România sunt:

- soiuri pentru vinuri albe: Fetească regală şi albă, Riesling, Aligote, Traminer, Muscat Ottonel;
- soiuri pentru vinuri roşii: Merlot, Băbească, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră.

Virtuţile vinului

Printr-o compoziţie chimică foarte amplă (zaharuri, acizi organici, glicerol, compuşi fenolici, aminoacizi, vitamine - A, B1, B2, PP şi săruri minerale), vinul asigură un deosebit aport nutritiv şi mineralizant pentru organismul uman. Acest conţinut depinde de soiul de struguri, tehnlogia de prelucrare şi gradul de învechire în butoaie speciale, cisterne sau vinoteci.

Efectele terapeutice ale vinului sunt necontestate. În toate timpurile, vinul era recomandat, în primul rând, pentru proprietăţile antianemice, fortifiante, revigorante şi energizante. Pentru aceste efecte intră şi astăzi în numeroase reţete cu vinuri tonice. La persoanele slăbite, vinul stimulează pofta de mâncare; dacă se bea în timpul meselor, are efect şi de stimulare a digestiei. Bătrânii noştri consumau un vin alb-sec după o mâncare cu peşte, un vin roşu după o friptură de porc şi un vin dulce după o plăcintă la desert.

Vinurile albe sunt diuretice pentru un rinichi sănătos şi uşor acrişoare, cu rol în stimularea digestiei. Prin conţinutul lor în metionină, evacuează toxinele din ficat.

Antibactericid de excepţie

Vinurile roşii, bogate în taninuri, sunt astringente şi au un efect uşor constipant. Ajută la absorbţia vitaminei B12, cu rol în formarea sângelui. În vremea romanilor se considera că vinul roşu evită albirea timpurie a părului şi dă mai multă vigoare organismului, chiar la vârste înaintate. Este consumat cu multă plăcere, fiind mai bine tolerat de stomac şi ficat. Atât în vinul alb, cât şi în cel roşu, se pregătesc multe macerate terapeutice pentru diferite maladii.

La nivelul aparatului digestiv, un vin bun favorizează digestia şi menţine starea de confort digestiv, fără dureri şi fără balonări. După o hrană copioasă cu carne şi multă grăsime, un pahar de vin este de nelipsit, ajutând la evacuarea reziduurilor nefolositoare din intestin. În plus, reduce riscul apariţiei ulcerului gastric sau duodenal prin combaterea bacteriilor din segmentul piloric, cum este cazul bacteriei Helicobacter pylori, precum şi a altor germeni dăunători, ca Salmonella. Nu este de mică importanţă efectul vinului ca medicament în combaterea intoxicaţiilor cu metanol şi etilenglicol.

Tot vinul scade în mod semnificativ riscul atacurilor de cord şi a congestiei cerebrale. S-a constatat că un pahar de vin roşu, consumat după masa de prânz, prezintă un mare potenţial terapeutic de evitare a apariţiei celui de-al doilea atac de cord. Un test făcut timp de 16 ani pe un eşantion de 13.000 de persoane a demonstrat că atacul de cord scade cu 32% la persoanele care au consumat zilnic 1-2 pahare cu vin roşu. Acest efect benefic se explică prin acţiunile vasodilatatoare, menţinerea permeabilităţii peretelui arterelor şi a venelor, reducerea aterosclerozei coronariene şi a colesterolului „rău“ din sânge.

Acelaşi test a arătat că în cazul unui consum zilnic de peste două pahare de vin, atât alb, cât şi roşu, măreşte riscul apariţiei atacurilor de cord şi a cirozei hepatice.

Consumul de vin scade riscul de boli cronice ale plămânilor

Ca o concluzie la această temă se poate arăta că anumite statistici arată că mortalitatea datorată bolilor cardiovasculare, mai ales cea prin infarct miocardic, este mult mai scăzută în ţările în care se consumă vin, comparativ cu ţările în care se consumă băuturi tari.

Vinul ridică tensiunea sangvină la hipotensivi, dar nu este indicat la hipertensivi decât îndoit cu apă (asa beau si eu vinul nostru propriu, pe cel "de marca" il prefer neindoit).

La nivelul aparatului respirator, vinul roşu, printr-un component important numit resveratrol, ajută la reducerea inflamaţiilor şi a riscurilor de boli cronice ale plămânilor, respectiv pneumonie, pleurezie, guturai şi gripă. Vinul fiert cu puţină coajă de lămâie, cu scorţişoară sau cuişoare constituie un remediu minunat care produce sudaţie în pneumonie şi grăbeşte vindecarea în răceli, febră, oboseală generală şi unele afecţiuni epuizante.

La nivelul creierului, consumul moderat de vin de calitate ajută la prevenirea afecţiunilor degenerative, precum maladia Alzheimer, şi reduce semnificativ apariţia unui accident cerebro-vascular.

Pentru bolnavii de diabet, un consum moderat de vin sec şi demi-sec ajută la asimilarea generală şi reduce cantitatea de acetonă şi zaharuri eliminate în urină, caz constatat la persoanele cu glicemie ridicată. În vechea Romă, cu 1600 de ani înainte de a fi descoperită insulina, era un celebru medic, numit Araeteus, care recomanda vinul sec pentru tratamentul diabeticilor.

Acţiune cicatrizantă în cazul plăgilor şi ulceraţiilor

Atât în formă naturală cât şi diluat în proporţie 1:10, vinul are efecte bactericide, fiind unul dintre cele mai vechi antibiotice naturale, mai ales atunci când se amestecă cu miere de albine şi se aplică pe diferite ulceraţii şi plăgi externe, având acţiune cicatrizantă.

Alte virtuţi terapeutice ale vinului sunt: acţiune antivirală la virusul poliomielitei, a virusului hepatic, a unor heterovirusuri şi în scăderea colesterolului sangvin (nu se precizeaza daca poate combate si virusul de gripa noua, porcina). În perioadele trecute, cu frecvente epidemii de boli infecţioase (holera, dizenteria, tifosul), se spunea că persoana care bea vin se îmbolnăveşte mai puţin, întrucât vinul previne infecţiile intestinale.

Studii recente au demonstrat că orbirea provocată prin degenerarea pigmentoasă este mult redusă în rândul băutorilor de vin, în doze moderate. De altfel, strămoşii noştri, dacii, foloseau vinul la prepararea de unguente pentru a trata unele boli oculare.

Nu consumaţi vin în exces!

Din toate timpurile, vinul a fost considerat ca o băutură mistică, făcând legătura dintre om şi puterile supranaturale. La majoritatea religiilor, a fost şi este folosit în practicile rituale. La creştini, hrana vieţii spirituale se practică prin împărtăşania cu pâine şi vin, prin prefacerea lor în însuşi Trupul şi Sângele Domnului. De altfel, Biblia menţionează vinul de peste 500 de ori.
Iată pentru ce vinul poate fi considerat atât un bun prieten al omului şi un excelent medicament, cât şi un posibil duşman al sănătăţii acestuia. Consumat cu înţelepciune poate fi un sprijin de nădejde. S-a demonstrat că este un component necesar în alimentaţie şi, în acelaşi timp, un veritabil medicament natural, deosebit de benefic pentru sănătatea omului cumpătat.

Dar atenţie! Consumat în cantităţi exagerate poate duce la accidente fatale, la degradarea gravă a personalităţii în faţa semenilor şi la distrugerea treptată a sănătăţii.

De aici putem înţelege care este substratul scrierii acestui text. Prin aceste rânduri nu trebuie să vedem un îndemn spre alcoolism, ci, din contra, o modalitate de a combate alcoolismul, chiar cu ajutorul unei băuturi alcoolice.