Cand blogul meu a implinit aproximativ un an (spun aproximativ pt ca l-am inceput pe My Space, apoi m-am mutat aici "cu arme si bagaje" si nu mai stiu exact data "nasterii") ma intrebam daca sa-i urez lui la multi ani sau mie multa inspiratie. Persoanele care au comentat mi-au urat inspiratie si au facut-o cu inima buna, pt ca acum, de ex, as avea mai multe subiecte de discutie:
1. Ecouri la dezbaterea de ieri (le-am exprimat in forma de comentarii pe mai multe bloguri, nu mai reiau tema la mine, doar concluzia din unul pus pe blogul cuiva de 26 de ani care nu vrea sa mearga la vot: "Vrei sa-ti decid eu soarta? Eu sunt pensionara. Daca de votul tau depinde?", dar nu-mi fac iluzii, prea am fost de multe ori Kassandra, mai ales in lunile dinainte de "Duminica Orbului din 90, cand au avut loc primele alegeri "libere" in care poporul a fost amagit ca votul sau are mare importanta in a demasca pe cei platiti cu dolari sa-l conteste pe Iliescu, am intalnit pe un blog, ideea pt a-l sprijini pe Antonescu se ofera drept mita electorala plicuri cu verzisori, spre deosebire de alimentele si chibriturile oferite de ceilalti candidati, bloggerul are o scuza ca e tanar si poate nu stie ce minciuni s-au spus despre manifestantii din Piata Universitatii, dar imi place ca e combativ)
2. Am un set de poze cu flori si culori de toamna, facute intr-o zi la fel de splendida ca si cea de azi, si aman mereu sa le pun pe calculator, pana la pus pe blog mai e.
3. Am vazut azi la RAI Uno conferinta tinuta de Papa in Capela Sistina (asa se gaseste pe Google.com, si nu Sixtina cum ar fi normal) in fata unei mari adunari de artisti din toata lumea (asa am inteles ascultand partial comentariile de la sfarsit, eu n-am vazut chiar de la inceput) cu tema "Despre Frumos", am de gand sa scriu despre asta mai tarziu.
4. Au aparut noi reglementari in ce priveste sreeningul pt cancer de san si cervical in USA, inca nu m-am documentat sa stiu exact despre ce este vorba, am citit doar alerta de la New York Times.
5. Deja experienta m-a invatat (asa scrie in multe din carticelele mele de bucate format de buzunar: "experienta va va invata") ca avalansa de vizitatori din ultima vreme se va potoli brusc atunci cand va inceta acest serial sud-coreean, cunoscut fie ca Wind of the palace, Lee San, Yi San sau Furtuna la palat, cum s-a tradus la noi, asa cum s-a intamplat si la sfarsitul Giuvaerului Palatului pt ca vizitatorii nu sunt deloc interesati de ce alte prostii mai sunt pe acest blog, ei isi culeg informatia si pleaca, exact asa cum fac si eu cand ma documentez despre cate un pictor sau alta tema artistica. Dar daca au gasit ceva util ma bucur.
Si acum sa revin la oile mele sud-coreene. Desi iar au schimbat ora de difuzare (lasa ca trec ele alegerile!) am reusit sa vad si episodul de vineri. Si am admirat din nou talentul scenaristei, aceeasi din Dae Jang Geum (Giuvaerul, daca stiti, cum m-a intrebat cu o candoare care m-a induiosat un comentator) de a incalci si a descalci itele intrigilor politice de la curtea regala.
Si anume, desi ii ofera si printului Lee San ocazia sa straluceasca la un moment dat cu o sugestie facuta ambitiosului sau slujitor nu osteneste sa ne arate ce rol complex are cel care il joaca pe Hong Guk, ce talent deosebit are de a folosi psihologia adversarilor pt a-i demasca, ce angoase are cand nu e sigur ca ce face e cel mai potrivit lucru (mai ales ca a tras destule ponoase de pe urma subestimarii secretarului), cum stie sa-si puna ambitia in folosul celui care e mai cinstit, desi nu ezitase sa-l sfatuiasca pe Dae Soo sa foloseasca mijloace mai putin ortodoxe pt a-si atinge scopul de a lua examenul, dovedind ca stie sa se foloseasca de tarele sistemului.
Dar lucrul cel mai remarcabil este cum s-a folosit de arta manipularii pt a-l determina pe fratele imparatesei sa demaste capii complotului, nu numai fierbandu-l in suc propriu ci si pretinzand ca a fost pacalit de secretar si printesa Hwa Wa.
Nu mai vorbesc cum i-a jucat in foi de vita pe acestia din urma cu o falsa scrisoare. Desigur toate aceste tertipuri se folosesc de milenii, cei care reusesc sa puna mana pe putere s-au folosit de aceasta arta cred ca dintotdeauna pt ca numai cunoscand f bine psihologia celor din jur poti sa-i influientezi si sa ii mentii sub controlul tau.
De remarcat ca in mai multe episoade se da ordinul de a fi spionate, cat mai discret posibil, diverse persoane pt a se obtine eventual informatii care ar putea fi folosite contra lor (dar si cum sa se fereasca de ochi indiscreti utilizand ca paravan o casa de curtezane de lux, asta imi aminteste ca si in Japonia Shogunatului curtezanele erau persoane importante fiind subiecte predilecte pt ukiyo-e, Hokusai fiind un soi de spargator de traditie pt ca s-a axat pe peisaje si pe scene din viata cotidiana, mai ales a oamenilor obisnuiti).
Aceasta metoda s-a folosit, cred eu, inca de la inceputurile umanitatii, cand stramosii nostri vanatori spionau modul de viata al animalelor care le asigurau hrana pt a le descoperi punctele slabe si a invata cum sa profite de ele pt a le dobori.
Dar poate roamnul care m-a impresionat pe mine cel mai mult este "The Deceivers" de John Masters, in care autorul descrie cu un talent care te tine cu sufletul la gura cultul thugee, al strangulatorilor adoratori ai zeitei Kali (ei sunt deceivers) si modul in care folosind infiltarea in randurile lor sunt in final demascati, dupa multe peripetii, de catre ofiterul britanic William Savage. Eroul romanului foloseste si el spionarea si manipularea acelor atat de periculosi asasini ritualici.
In acel roman am intalnit prima data cuvantul turmeric. Nu stiam ce este, nici nu gasisem explicatia in dictionar, acum nu-mi lipseste din colectia de condimente. Este asa zisul "sofran indian", un praf galben intens (thugee il foloseau in scop ritualic) prezent in toate bucatariile indiene, cel putin asa mi-a spus prietena noastra (initial doar a mea) Sonali, care are si proprietati medicinale (turmericul, nu Sonali). El da culoarea galben-portocalie a amestecurilor vandute sub numele generic de curry. Se obtine din radacina de curcuma, in Dex aceasta radacina se numeste zerdiceaf.
Inainte de a citi The Deceivers vazusem la TV un film destul de vechi, tradus la noi "Batista indiana" titlul original "Hangover Square" in care eroul principal, un muzician care suferea de un soi de somnabulism in anumite momente (blackout, adica nu mai stia ce face) foloseste ca arma a crimei un fel de "thugee cord". Cand am vazut filmul nu am inteles prea bine ce era cu "batista indiana", John Masters (s-a facut un film si dupa romanul lui "The Deceivers", cu Pierce Brosnan in rol principal, un alt film demn de a fi vazut mai ales dupa ce se citeste cartea, pt a intelege mai bine despre ce e vorba acolo, dar si despre cum pot fi manevrate masele in timpuri tulburi, e si asta o stiinta, este "Bhowani Junction", care trateaza perioada in care India a fost impartita in doua tari, actualmente trei: India si Pakistan--de Est si de Vest, cel de est a devenit Bangladesh) descrie cu lux de amanunte ce era thugee cord si cumera folosita.
E de mirare ca o organizatie atat de bine structurata a putut fi distrusa atat de eficient dar tot JM explica aceasta prin dezvoltarea sistemului de cai ferate, facand astfel calatoriile mai sigure.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu