Azi am fost eroina

Vai de fundul meu (la propriu) ce soi de eroina sunt, una de fapt divers. Si nici macar unul asa serios, cu Doamne fereste, sange si alte cele.

Ce mai, m-a calcat masina. La propriu. Habar n-am nici ce marca era, nici ce nr avea, stiu doar ca au venit f repede si Smurdul, si Politia.

Smurdul a insistat sa ma duc la spital dar eu nu si nu. Cum ma puteam lauda eu aici si acum cu isprava asta de loc civica daca imi petreceam seara pe culoarele spitalului?

Pe scurt, am traversat strada prin loc nepermis. Pe acolo am traversat (si ca mine toti locuitorii din partea asta a Bulevardului Uverturii) de cand m-am mutat in cartierul asta, pt ca trecerile de pietoni sunt la intersectia strazilor vecine cu B-dul dar nu si la interesectia strazii noastre, cu care are cineva ceva de impartit pt ca cineva a "renovat-o" acum cativa, de acum multi, ani scotandu-i toate pietrele care alcatuiau infrastructura (orice o fi insemnand asta) incat acum soferii care se aventureaza pe ea sunt teribil de curajosi si priceputi la slalom printre gropi, s-au reparat mai multe strazi in cartier inainte de alegerile trecute, nu si asta, si ghici de unde e primarul? Bravo, asa e, e de la PDL. Si se mira unii ce-am eu cu partidul asta!

Degeaba m-am uitat eu in stanga, ca nu l-am vazut pe tinerelul care era la volan si care venea in goana direct spre mine. Daca nu claxona poate reuseam sa scap nevatamata, dar asa, m-am uitat cu ochii mariti de groaza cum nu se opreste exact in fata mea, cum am apreciat eu gresit (deja apreciasem gresit ca am timp sa trec, si ca singurul pericol il reprezenta autobuzul din sens opus care venea de la mare distanta, dar cam repede) ci la cativa metri mai departe. Se pare totusi ca ciocnirea frontala a avut loc cu carutul meu de piata. Victime au fost: un kg de rosii, doi dovlecei f tineri o punga cu paine hipoglucidica (dar se afla intr-o sacosa, si am putut s-o recuperez in intregime), un genunchi al meu si o parte din noada.

Fiica mea m-a certat ca n-am acceptat sa merg la spital, eu inca ma simt destul de bine, dar daca voi lipsi ceva mai mult de aici sa stiti de unde mi se trage.

Politistul a fost de milioane: dupa ce intai m-a avertizat ca soferul m-ar putea da in judecata sa-mi ceara daune (sa-i ceara carutului, ca doar cu el s-a ciocnit, nu cu mine, eu m-am dezechilibrat din cauza socului suferit de acest bun prieten care acum zace rupt, stramb si abandonat pe marginea trotuarului) si-a schimbat brusc atitudinea cand l-am privit drept in ochi si l-am intrebat cu un tupeu de care ma mir si acum: "Pt ca nu am murit, de-aia ma amenintati acum?". A recunoscut ca ar trebui sa fie si acolo o trecere de pietoni (nu stiam ca nu mai e valabila regula cu traversatul pe la colt de strada, pt ca am tot sustinut ca am traversat regulamentar pe la colt de strada, deh, daca nu am carnet de conducere...) si m-a intrebat daca sa faca o cerere pt infiintarea uneia. M-a trimis la cei cam 200m pana la trecerea reglementara, pe urma s-a razgandit vazand cu cata resemnare trageam avortonul de carut dupa mine si m-a intrebat daca vreau sa ma ajute sa trec strada. Cred ca acum e f fericit ca a facut ofapta buna si a ajutat o biata batranica sa treaca strada.

Nu puteam sa-i spun scuteristului care a fost martor si care spunea cuiva la mobil "o baba a fost lovita de o masina si eu mai intarzii putin pe aici" ca Dono a scris la blogrollul lui despre mine asa: "Vio tinerete fara batranete". Am acceptat linistita evidenta: asta sunt, o baba, si gata!

Si acum, ca o concluzie: tocmai ce vorbeam zilele trecute de sinucidere si mi se ivi ocazia. Si o ratai. O fi stiind Doamne-Doamne ce face? Si nici macar nu ma pot aseza in genunchi sa-i multumesc.

Nu va speriati, la cele 90 si ceva de kile cat cantareste carcasa mea nu cred sa fie, Doamne fereste (am batut in lemn tare-tare) vorba de vreo faza terminala. Dar mai stii?