marți, 22 septembrie 2009

Rendezvous with Rama.

A dat Domnul si am reusit sa termin si aceasta prima carte din tetralogia dedicata Ramei. Pe celelalte trei, mult mai voluminoase, le-am citit in anii 90, cand inca mai aveam permis la Biblioteca Engleza (nu ma minunez destul cat am fost de iubita de cineva de sus de tot--dar si de aici, de jos, adica fiica mea mai mica--pt ca mi s-a daruit capacitatea si posibilitatea de a invata engleza, aceasta latina a contemporaneitatii, adica limba aproape universala, intr-o vreme cand rusa si franceza erau de baza).

Auzisem de acest roman f apreciat al lui Arthur C.Clarke inca din anii 80, cand din multimea de "almanahe" care multa vreme dupa aceea au colectat praful pe biblioteca noastra cel mai drag imi era "Anticipatia". Era destul de dificil de gasit, era o bucurie sa-l citesc pt ca redactorii aveau grija sa aleaga mereu pt publicare lucrari de f buna calitate, indiferent daca erau productii autohtone sau traduceri ale unor scriitori consacrati. Asa am indragit, cum am mai spus si altadata, "Picnic la marginea drumului" al luiArkadi si Boris Strugatski, care a fost ecranizat cu titlul "Calauza" de Tarkovski, acest titan al cinematografiei sovietice.

Am mai citit tot acolo si romane de Isaac Asimov, dar cu Clarke n-am avut noroc: exemplarul cumparat de mine avea doar coperta din "Rendezvous cu Rama", textul romanului lipsind cu desavarsire. Nu am reusit nici atunci nici mai tarziu sa gasesc alt exemplar din acel nr al "Anticipatiei" si, spre dezamagirea mea, nici la BE nu a fost de gasit romanul.

M-am multumit cu "Return of Rama", de fapt "Rama II" (vol II), "The Garden of Rama")vol III) si "Rama Revealed" (vol IV), toate scrise in colaborare cu Genrty Lee, un matematician de la NASA. Clarke insusi a absolvit Fizica si matematica la King's College. Am sa fac o paranteza si am sa spun ca nu stiu ce incearca sa mi se comunice in materie de Karma personala prin faptul ca mai multe filme care au avut continuari (era sa scriu sechele, dupa modelul englez, dar asta ar fi fost un vanghelism) au fost vazute de mine incepand cu episodul II si am sa citez doar cateva: Terminator, Predator, Razboiul Stelelor, Rambo. La unele, cum ar fi Rambo, n-am mai avut curiozitatea sa vad si precursorul.

Romanul (in situl recomandat este pozata coperta cartii aflate in posesia mea, e cea din dreapta) cu care ma laud acum l-am primit cadou in Cork. Citindu-l am avut o senzatie asemanatoare celei pe care o aveam citind romane istorice, cunosteam deja deznodamantul. Am sa fac iar o paranteza si o sa spun ca s-a intamplat ca scriitorii ale caror romane istorice m-au impresionat mai tare au fost polonezi: Sienkiewich cu ale sale "Quo Vadis", "Cavalerii Teutoni", "Potopul" (cand am nascut primul copil mi-am luat la maternitate doua carti una politista si volumul intai din Potopul. Romanul politist l-am terminat inainte de a incepe durerile de nastere iar primele pagini din "Potopul" sunt cam plictisitoare. Moasa ma intreba de ce nu mai citesc si n-a mai insistat cand a aflat ca ma plictisesc), Prus cu "Faraonul" (am vazut si filmul, nu e rau dar pt mine cartea va prevala totdeauna in fata ecranizarii, pt ca filmul nu va reusi niciodata sa redea toate subtilitatile unui roman, chiar daca ecanizarea e f fidela, cum a fost cazul cu "Therese Raquin" al lui Mauriac, mie atat cartea lui AM cat si filmul nu mi-au facut nici o coarda a sufletului sa vibreze), Stanislav Lem cu "Barca lui Lot" (tot Lem a scris si "Solaris", dupa care s-a facut filmul omonim al lui Bodnarciuk, in Wikipedia nu am gasit mentionata Barca lui Lot, dar stiu sigur ca a fost tradusa in romana, am citit-o de mult si m-a frapat pt ca el interpreteaza in acea carte disparitia Sodomei si Gomorei prin explozia unei nave extraterestre) sau Josef Toman cu "Dupa noi potopul". Ultimul e interesant pt ca trateaza aceeasi epoca precum mai cunoscutul Robert Graves in "Eu, Claudiu Imparat" dar mie polonezul mi-a placut mai mult.

Bun si acum daca Florin Puscas nu s-a plictisit deja :)) am sa ma intorc la Clarke. Romanele avand ca subiect aceasta ciudata nava (as vrea sa mai recitesc ultimul volum --o s-ofac in spaniola, pt ca am reusit sa downloadez un pdf cu Rama Revealed-- care m-a lasat cam in ceata, nu sunt sigura ca am inteles prea bine ideea) sunt doar cateva din o lista destul de lunga de romane publicate de Clarke, dar el a mai publicat si culegeri de proza scurta si carti de non-fiction.

Am mai citit si alte romane, nu sunt sigura ca le mai stiu numele la toate. Unul este vestita "2001, a Space Odissey", care a fost scrisa dupa ce Stanley Kubrick a produs, dupa scenariul scris de ACC si inspirat din schita sa "The Sentinel " filmul care a facut istorie. Romanul, asa cum am scris mai sus, e mult mai complex si merita citit, cred ca acest roman l-a inspirat pe un alt englez f talentat scriitor de SF si contemporan cu noi, Paul McAuley, sa scrie un f interesant si apreciat roman, "Eternal Light".

Din pacate pt rasa umana ACC a fost mult prea optimist imaginandu-si cucerirea spatiului in 2001 pt ca cele doua mari puteri ale erei cosmice, angrenate pe rand in epuizantul si imposibilul Afganistan au renuntat la visul de a vizita alte corpuri ceresti din imediata vecinatate. In Odisee e interesant cum descrie ACC o calatorie printr-un gen de "gaura de vierme", un ciudat monolit negru ajuns nu se stie cum pe Luna (interesant e ca el foloseste in RwR numele Luna si nu Moon, dar si alte cuvinte cum ar fi umbra si nu shadow) despre care am dat chiar examen in indepartata mea tinerete, cand am urmat cursul de Fizica Atomica.

Totusi, desi filmul cu "Odiseea.." a fost f apreciat, mie personal mi-a placut mai mult un alt film cu tema calatoriei astrale, anume "Contact", poate pt ca Judie Foster joaca acolo, dupa ump, cu mult mai mult talent decat in sinistrul si premiatul "Tacerea Mieilor", dar si pt ca finalul e mai mult decat surprinzator.

Un alt roman citit a fost "Imperial Earth: A Fantasy of Love and Discord" in care eroul , clona unei clone, viziteaza Pamantul venind de pe Titan, un satelit al lui Saturn. L-am citit cu mult interes, ca si pe celelalte romane ale lui ACC, dar am avut nevoie de un impuls din partea iubitei mele Wikipedia pt a-mi aminti si altceva in afara de atmosfera romanului.

Tema mult vehiculata a vizitelor extraterestrilor si influienta lor asupra civilizatiei umane e tratata, tot impreuna cu Gentry Lee, in Cradle. Ce caracterizeaza romanele scrise de cei doi este nu numai fantezia de care dau dovada, ci si modul impecabil in care actiunea este destinata sa tina cititorul cu sufletul la gura, dorind sa afle cat mai repede "ce se mai intampla". Am aflat insa cu uimire ca scriitorul e Gentry Lee, ACC fiind doar un fel de consultant, dar si omul cu ideile. Poate asa se explica faptul ca romanele care au pe coperta cei doi autori sunt mai inclinate spre partea de intriga, de actiune a povestii decat romanele mai "aeriene"si mai utopice ale lui ACC.

Despre The Ghost from the Grand Banks nu-mi mai amintesc mare lucru in afara de faptul ca a fost bine scrisa, si nici Wikipedia nu spune prea mult, probabil pt ca nu e atat de faimoasa ca alte carti ale lui ACC. Totusi cautand si alte referinte pe "Gugal" am descoperit ca acesta e romanul al carui nume il uitasem, care m-a impresionat prin descrierea fractalilor, in special Mandelbrot Set.

In Rama II mi s-a parut f interesanta descrierea starii Pamantului dupa ce a fost zguduit de o criza extrem de puternica. Auzind mereu cuvantul criza in ultimul an m-am intrebat daca cei doi autori nu au fost cumva vizionari dar mi-am schimbat parerea cand am citit ca atat USA cat si Europa au mai trecut prin crize asemanatoare si au reusit sa iasa din ele cu succes.

Oricum, ma bucur ca am citit cartile exact in ordinea in care s-a intamplat sa le gasesc, pt ca nu am simtit nimic din dezamagirea recenziei din SF Reviews.net.

Am fost tentata sa traduc si scurta biografie de la sfarsitul romanului RwR dar cred ca pt cunoscatorii de engleza ar fi mai indicat sa citeasca o biografie mai extinsa de pe situl lui oficial.

9 comentarii:

Florin Puscas spunea...

Nu m-am plictisit. Doar am fost ocupat zilele astea si abia acum apuc sa citesc. :-) Plus ca eu sunt doar unul dintre cititori (si unul dintre cei 39 de abonati). Diferenta e ca mie imi place sa comentez. Sa imi dau cu parerea si sa apreciez o scriitura, asa cum si mie imi place sa mi se spuna daca scriiturile mele plac.

Mi-am placea si mie sa pot citi carti in mai multe limbi. Din pacate si in engleza mi se pare obositor sa citesc. O dorinta mai veche e sa citesc Biblia in limbile in care a fost scrisa. :-)

Viorica spunea...

Waw, ce dorintaaa... Fii atent ce-ti doresti...
La 22 de ani nu stiam boaba de engleza. Am avut noroc ca am lucrat intr-un laborator unde aveam destul de multi timpi morti ca sa pot pune mana pe manuale de "Invatati... fara profesor" si poti pune in loc de puncte-puncte aproape orice ce limba vrei. Eu am ales engleza si spaniola si un pic de italiana (din germana am reusit sa invat doar regulile de citire) precum si perfectionarea francezei. Dar cum totul se plateste sanatatea mea a avut de suferit din cauza mediului de lucru. Insa faptul ca am fost nevoita din aceasta cauza sa ma pensionez la o varsta relativ tanara ,51 de ani a compensat acest neajuns prin timpul liber oferit. In plus dorinta mea de a invata indiferent de varsta (desi acum e mai greu, ca s-a cam uzat neuronul) imi ofera destule satisfactii.
Si sa stii ca imi faci mare bucurie cand comentezi, inseamna ca cel putin o persoana (ei, mai sunt si altele, unele aici, altele pe email) a fost impresionata de stradania mea.

Viorica spunea...

Tot @ Florin Puscas
Ti-am spus ca imi place cum scrii? Cred ca da dar nu pe blogul tau si nu direct.

Florin Puscas spunea...

Pentru propia mea placere nu cred ca as fi in stare sa invat prea multe limbi. Poate daca as sti ca in felul asta sunt de folos cumva lumii...

Am ajuns aici pe blog pentru prima data acum vreo doua saptamani, din blogroll-ul lui Dono. De atunci vin zilnic. E ceva special aici. Ceva diferit de toata agitatia si (uneori) marlania care exista in general pe bloguri.

Multumesc pentru apreciere! Nu pot decat sa ma bucur daca rezultatul pasiunii mele de a scrie place oamenilor. :-)

Viorica spunea...

He,he! M-a mai laudat cineva in acest fel

http://google-viorica.blogspot.com/2008/10/jurnal-de-calatorie-cork-1-2-octombrie.html#comments

"mor de placere cand citesc jurnalul d-voastra de calatorie... scandal la bursa, irlanda a bagat o lege care-i enerveaza pe toti, iar d-voastra va continuati povestirea, frumos, ignorand toata mocirla din jur.
ma bucur sa vad ca aveti o asemenea atitudine! magarii responsabili de tot circul acesta nu merita altceva."

Dar nu stiu daca ultimele articole, cele politice sunt chiar asa de olimpiene. Ma mai apuca si pe mine nervii cateodata.

Cristian Gheorghe spunea...

@viorica: o mică observație: ”Solaris” ( Solyaris) a fost ecranizat de Tarkovski, cel care a făcut și ”Călăuza” ( Stalker) un must-see. O să-ți împrumut DVD-ul într-o zi dacă dorești. În fine. Numele de Bodnarciuk apare însă pe genericul filmului Solyaris. E vorba de Natalia Bodnarciuk ( fiica regizorului Serghei Bodnarciuk), cea care joacă în rolul Hari, soția lui Kelvin. Întâmplător, despre filmul ăsta mă chinui să postez de ceva vreme pe blogul meu :) poate o voi face azi sau mâine.

Viorica spunea...

Multumesc pt observatie, asa se intampla daca ma bazez prea mult pe memorie.
Am vazut ambele filme, si Calauza, si Solaris, desi Solaris mi s-a parut cam deprimant, cu reluarea incercarii de sinucidere, ca si cu acel dor de casa...sau cel putin asa am inteles eu.
Cine interpreta rolul masculin in Solaris?

Cristian Gheorghe spunea...

@viorica: rolul lui Cris Kelvin din Solyaris e jucat de Donatas Banionis, un actor lituanian, bănuiesc. Interesant este faptul că pentru rolul Hari, Tarkovski s-a gândit la Bibi Andersson și la soția sa, actriță și ea, firește. A câștigat până la urmă Natalia Bodnarciuk, care a făcut un rol memorabil. Da, filmul este ușor deprimant, ca toate filmele și povceștile despre lucruri pierdute, regăsite și pierdute din nou.

Viorica spunea...

Nu stiu de ce am ramas cu impresia ca era Serghei Bodnarciuc.
Poate pt ca a fost unul dintre cei mai importanti oameni de cinema cunoscuti de generatia mea.
Multumesc pt informatii.
Imi amintesc si acum unele din scenele din film, desi de obicei uit destul de repede filmele vazute.