miercuri, 5 septembrie 2012

Pomii de langa casa Partea II-a

Cei de varsta mea cred ca isi mai amintesc cum alergau prin Gradina Botanica sau pe strazile cartierelor ca sa culeaga castane. Multe "sarcini pionieresti" tampite au existat, dar asta mi se pare una din cele mai absurde, pentru ca nimeni nu ne explica la ce folosesc (daca) respectivii samburi de fructe de castana... Fiica mea mai mica si-a castigat pe veci admiratia educatoarei pt ca a stiut ca fructul castanei este chestia aia cu tepi (nici eu nu stiam) si nu chestia maronie si lucioasa.
Acum bineinteles ca nimeni nu se mai uita la castane, uneori nici la castani, desi ei sunt antipoluanti redutabili. Exista un specimen si pe langa blocul nostru, din pacate atunci cand mi-am strans eu materialul in folder frunzele lui nu aratau prea sanatoase. Numele lui stiintific e  Aesculus hippocastanum.

Cred ca multa lume stie ca exista si castani care fac fructe (seminte) comestibile, dar aceia cresc in zone mai calduroase, in Banat sau...pe langa Baia Mare. Mmmm, ce bun e piureul de castane, am facut candva un tort cu crema din acest piureu, acum am gasit in supermarket doar importat din Ungaria, dar oricum nu e indicat pt diabetici...




Un alt arbore aflat pe langa bloc e spectaculosul Catalpa Speciosa. Primavara florile lui albe, bogate, adevarata dantela, ne incanta privirile iar parfumul sau suav, cand nu e acoperit de cel al iasomiei, e tare placut. In august in locul florilor atarnau ca niste pastai de vanilie fructele sale lunguiete. Catalpa e folosit "la mama lui", in America de Sud, pt cresterea unor omizi speciale (cam cum se cresc in Asia si la noi, dupa ce s-au furat ouale fluturilor, viermii de matase pe dud) care sunt excelente ca momeala folosita de pescari. In poza treia se iteste nitel si un mar decorativ rosu, cand erau fetele mele mici veneau copiii "de la case" se catarau in pom si  culegeau merele. Banuiesc ca nu aveau gust prea bun, totusi copiii sunt copii, si morfoleau merisoarele alea pana nu mai ramanea nimic din ele

Tare as vrea sa stiu cine poate sa spuna cum arata cimishirul....Am citi candva o carte numita "Crangul de cimishir", de M Ancearov, si stiu ca mi-a placut f mult, dar asta e cam tot ce imi amintesc din ea. E o carte sovietica, dar deja nu se mai practica proletcultismul cand a fost scrisa. Am gasit pe net un mic fragment din ea, o sa-l copiez fara rusine, pt ca imi place:



Cand esti fericit, e fericit un anume crampei din tine. Ori beatitudinea te umple de un soi de alean, caruia poti sa nu-i cunosti pricina. Fericirea ori ti-ai cucerit-o singur ori ti-a fost daruita. Dar cauza ei sta in afara ta. Beatitudinea vine dinlauntrul tau. - E o sarbatoare pe care o porti in tine, numai ca trebuie sa o descoperi. Atunci plutesti ca un peste, o simti cu intreaga ta fiinta si nu mai alergi dupa nimic. Si traiesti freamatul comuniunii cu lumea, si eliberarea inceata a sufletului de toate aluviunile straine firii tale.
Cand esti fericit, esti legat in lant cu ceea ce ti-a adus fericirea si suferi cand acest lant se rupe.
Beatitudinea inseamna sa fi legat de lume prin nenumarate fire si, cat macar unul din ele e intreg, traiesti beatitudinea. Cu intreaga fiinta.

Fericirea trece fiindca omul nu consta dintr-o dorinta, ci din nenumarate dorinte.
Beatitudinea e eliberarea totala de toate trebuintele nascocite si de fanatismul goanei lineare.
(...)
Pentru fericire tremuri. Beatitudinea se daruie.

Fericirea este finita, beatitudinea e cat viata. Numai noi purtam vina cand lucrurile nu stau asa. La fericire se parvine prin actiune, beatitudinea este cauza actiunii. De aceea drumul spre fericire e travaliul unui suflet nepregatit, in vreme ce pentru beatitudine trebuie sa incepi cu tine. Logica neliniara. Zbor liber. Dar cand sa-l curmi ca sa nu-i pierzi pe cei ce au nevoie de tine?, cum sa-l desfasori in spatiul inchis al necesitatii ?

Si acum, dupa ce v-ati delectat cu intelepciunea scriitorului, o sa va spun ca numele stiintific este Buxus Sempervirensis si se cheama asa pt ca este vesnic verde. Asta teoretic, pt ca iarna cea mai recenta, fiind atat de cumplita cum stim, a reusit sa "arda" cu gerul ei o parte din gardul viu de cimishir de pe langa bloc. Eu insa am pozat un copacel care a scapat netuns si s-a inaltat cat a putut, spre bucuria pisicilor care se catara in el ca sa scape de maidanezi (cand reusesc sa scape) 

Toata copilaria mea am visat ca in locul fructelor acre de ne faceau gura punga din curtea noastra sau a bunicilor exista dulcile fructe ale ciresului. Exista si pe langa blocul nostru mai multi ciresi, dar fie nu prea fac fructe, fie n-am ajuns eu sa le vad, fie...cine mai stie din ce pricina am ajuns sa cred ca sunt sterpi. Unul dintre ei are o coaja spectaculosa, visinie pe alocuri, am avut mare succes cu pozele ei puse pe fb. O sa va mai spun ca numele  stiintific e Prunus Avium si o sa va daruiesc pozele.




In poza asta coaja e putin crapata si arata ca o rana . Eu am pus-o ca foto ghicitoare si am primit unele raspunsuri surprinzatoare, cum ca ar fi vorba de un om ranit (de la o fiinta in plina depresie) sau "sa moooor eu daca ghicesc, spune-mi sa nu mor proasta".

Pe langa orice casa de roman se pare ca nu se poate sa nu existe corcodusi. Bineinteles ca ii urasc din adancul sufletului pentru neumaratele dati cand mi se strepezea toata gura din cauza lor, eu fiind amatoare de dulciuri toata viata mea, chiar si acum, cand am diabet (dar stati linistiti, nu consum dulciuri). Dar fiindca tot am facut o poza unui specimen de Prunus Cerasifera nu o sa va iert si o sa o admirati aici.
Corcodusul e tooocmaai in fundul pozei, in fata e gardul viu de artar american. Despre pomul urmator o sa va spun ca nu sunt deloc sigura ca e ceea ce banuiesc eu, adica un dud mascul. E un pom falnic si frunzele sunt taman ca cele de dud, eu presupun ca e mascul pt ca nu face deloc fructe si stiu ca exista duzi femele, cei mai multi, dar care au nevoie ca sa rodeasca de polenul unui dud mascul. Ca un adevarat pasha, masculul reuseste sa fertilizeze un intreg harem de femele.

Poate ar trebui sa fac rost de cativa viermi de matase ca sa testez daca e chiar dud, pt ca omida paroasa a dudului a devenit polifaga si rade pana si frunzele de nuc, nu mai vorbesc de cele de artar american, carpen sau paltin, preferatele ei. Anul trecut au facut asa un prapad de credeam ca bietii copaci nu-si vor mai reveni in veci, dar se vede treaba ca s-au adaptat si ei la vitregiile zoologiei si au invatat sa supravietuiasca lacomiei ferocelor atacatoare. Anul acesta au fost ceva mai putine, e ceva in legatura cu activitatea solara, cand acesta se inteteste explodeaza si ele..

Cam atat despre pomii de langa casa, restul data viitoare. Si pentru ca v-am trezit curiozitatea cu Zodiacul Arboricol o sa public dinn nou cate ceva din el dar nu uitati ca nu aceasta e tema principala a articolului. Am sa public ce scrie despre Castan si , pt ca nu-i avem in jurul blocului, si despre Alun (eu, fiicele mele si sora mea incadrandu-ne in acesta zodie) precum si Scorush.

Stejar
21 martie (echinoxul de primavara)

Asa cum stim, stejarul este un copac impunator si puternic, frumos, cu radacini solid infipte in pamant. Are o sanatate foarte buna si se bucura de mult noroc in viata.
Este o fire conservatoare, nemladioasa, adesea extrem de rigida, tactul fiind o notiune necunoscuta pentru el. Prin statura sa impozanta (nu neaparat din punct de vedere fizic, cat psihic), el nu cere ajutorul nimanui si nu se sprijina niciodata pe ceilalti.

Are o inteligenta clara, ordonata dublata de o anume intuitie. Ii place sa actioneze, iar actiunile sale sunt duse de cele mai multe ori la bun sfarsit, datorita indeosebi unei incapatanari inflexibile. Devine foarte iritabil cand este contrazis, ori se retrage din dispute fara prea multe explicatii.

Natura independenta, stie sa-si ocroteasca interesele, dupa cum stie si sa nu le incalce pe ale altora Cu toate acestea nu e un altruist, suferinta celorlalti lasandu-1 rece in genere; insa te poti baza pe el daca promite cate ceva.

Are multi prieteni, caci e o companie placuta si o gazda primitoare. Poate fi remarcat in diverse imprejurari prin curajul de care da dovada, ori prin orgoliu, cel mai adesea bine mascat.

    LATURA SENTIMENTALA: El tot spera ca se va stabili definitiv asupra unei singure persoane dar … Este omul dragostei la prima vedere, care nu ramane insa multa vreme fidel, trecand in scurt timp la alt „obiect" al pasiunilor sale. Cu anii pare ca se mai linisteste, mai ales dupa ce se casatoreste.

    CE-L DEFINESTE: Forta.

    Nume celebre: Johann Sebastian Bach, Stefan Ciubotarasu, Simone Signoret.


ALUN
(22 - 31 martie; 24 septembrie - 3 octombrie)

Un copac mic de statura si inexpresiv, alunul este, de felul lui, de o constitutie fragila. Acest din urma fapt se potriveste cu discretia pastrata asupra persoanei sale, pe care o mentine in orice imprejurare.
Cu toate acestea, insa, el nu este este deloc sters si in societate, ci ii fascineaza pe toti datorita magnetismului sau inconfundabil, ce emana in efluvii catre ceilalti. Nu e deloc pretentios, nevoile sale sunt modeste si dovedeste o mare putere de adaptare la orice fel de trai ori situatie.

Modelul sau de comportament il desemneaza ca pe un mare original, inconjurat tot timpul de un mister specific doar lui si dovedindu-se foarte imprevizibil in deciziile pe care le ia. E foarte inteligent, subtil si are o buna intuitie.

Daca reuseste cineva sa si-l faca aliat, atunci va avea un partener de viata, munca si lupta extrem de redutabil, caci in circumstante grave alunul isi pune toate fortele in scopul depasirii situatiei, puterea sa de concentrare fiind greu de egalat. Poate fi atunci cel mai altruist si mai generos om pe care l-ati intalnit vreodata.

Daca se pune insa in slujba fortelor raului, devine foarte periculos pentru destinele celorlalti. Are o mare capacitate de a invata si intelege cele mai complicate lucruri.

    LATURA SENTIMENTALA: Este un personaj, cu siguranta, imprevizibil, ca in tot ceea ce face. Schimbator, purtandu-si partenerul de la agonie la extaz si invers. Nu trebuie sa va asteptati la o existenta linistita cu el alaturi. Este genul de persoana care daca isi pune in gand sa cucereasca pe cineva, respectiva persoana nu mai are, in mod sigur, nici o sansa.

    CE-L DEFINESTE: Farmec parca extraterestru.

    NUME CELEBRE: Mahatma Gandhi, Marcel Proust, Marcello Mastroianni.


SCORUS
(1-10 aprilie; 4-13 octombrie)

Scorusul este un copac aparent fragili, insa, lemnul sau este extrem de tare si, totodata, rezistent. Are mult farmec, si de aceea este dragut si foarte sensibil. Nativii par ocoliti uneori de griji, dar se afla mai adesea in situatia contrara, in care se cufunda, pur si simplu, in toate capacitatile si urgentele cotidianului.
Pentru el, ar fi benefic sa se desprinda din cand in cand de ele, caci atunci ambitia sa l-ar putea purta departe, pe culmi. E o fire foarte complicata, ii place sa-i satisfaca pe ceilalti in cele mai mici cerinte ale lor si se simte in permanenta culpabil ca nu reuseste sa se implice mai mult in eforturile sale altruiste.

Se pare ca, adeseori, exagereaza, dar Scorusul nu pare sa-si dea seama de asta. Este un personaj cinstit, fidel si inteligent si nu va trece neobservat.

Poseda arta de a-si valorifica foarte bine atuurile, devenind uneori chiar stralucitor. Dovedeste o inclinatie deosebita pentru tot ce inseamna arta, temperamentul sau mereu nelinistit putandu-l indruma definitiv catre acest domeniu.

Scorusul are, de asemenea, simtul masurii si nu va cadea niciodata in excentricitati gratuite si nu va comite acte reprobabile. Ii place sa se faca placut, dar si sa faca placere altora. El oscileaza intre dorinta de a fi independent si situatiile in care se subordoneaza celorlalti. Totusi, poate fi adesea nefericit, chiar daca nu va arata aceasta niciodata.

    LATURA SENTIMENTALA: Este o persoana care  nu are de gand sa revina asupra hotararilor luate atunci cand e ranit in iubire. In acest domeniue este estrem de exigent, atat cu sine, cat si cu partenera/partenerul. Agitatia sa cotidiana are rezonanta chiar si in aceasta sfera si de aceea da o impresie falsa de instabilitate.

    CE-L DEFINESTE: Sensibilitatea

    NUME CELEBRE: Charles Baudelaire, Jean-Paul Belmondo, Gregory Peck, Bette Davis, Vladimir Putin

Niciun comentariu: