La Priveghi--Anotimpurile lui Vivaldi.

Nu stiu cum s-a intamplat, dar eu si sotul meu am participat la mult mai multe inmormantari decat la evenimente fericite. Ajunsesem intr-un an, 1987, cand s-su prapadit trei persoane dragi din familia mea, o sora a mamitei, mama-mare si tatitu, sa invat pe de rost tipicul slujbei de inmormantare. 

La priveghi am mers mai rar, pt ca noi, ca si multe alte familii, suntem destul de raspanditi prin tara. Totusi priveghiul din seara de luni spre marti m-a impresionat intr-un mod neasteptat. Unchiul care se odihnea linistit pe masa avea 84 de ani neimpliniti (ciudat e ca la moartea sorei mamitei despre care am vorbit mai sus se spune ca mamita ar fi exclamat "a luat-o de jos in sus", aceea fiind cea mai mica dintre cele trei surori, de atunci cei mai in varsta mambri ai familiei chiar au murit in ordinea inversa a varstei) si se cam chinuise cu tot felul de boli pana sa ajunga acolo, incat nu e de mirare ca unii dintre cei mai tineri au vazut asta ca o usurare atat pt el, cat si pt cei f apropiati.

De aceea nu e de mirare ca atmosfera nu era chiar cu totul sumbra iar faptul ca mama mea a fost teribil de confuza, nereusind sa-si aminteasca numele unor membri de familie apropiati a contribuit deasemenea la disiparea sentimentului de durere profunda. Dar de aici pana la hohotele de ras pe care le-am auzit dintr-o camera alaturata e distanta mare.

E drept ca ele proveneau de la niste "specialiste", sau "profesioniste', cum vreti, in ale inmormantarilor, niste consatene care stiau tot tipicul si dadeau indicatii pretioase, ele facandu-si din asta ceva f apropiat de o meserie, dar totusi...

Atmosfera de ciudatenie mi s-a accentuat la parastas cand am nimerit (acesta e cuvantul) langa gropari. Cum acestia muncisera din greu si se adapasera din belsug cu tuica si vin unul dintre ei, cu o figura mai boema, cu plete, avea chef de vorba si a inceput sa peroreze ca lui ii plac Tom Jones, Engelbert Humperdink...si a mai insirat cateva nume de cantareti mari (si mai trecuti prin viata) de muzica pop. Apoi, pt a arata cat de cult e, ne-a spus ca lui nu-i plac mandrelele (dar s-a corectat ulterior si a spus ca e vorba de manele) ci muzica clasica, cum ar fi Anotimpurile lui Vivaldi.

Ca sa impartasiti si voi muzica preferata a groparului, am sa inserez aici un videoclip care poate o sa va faca si voua mare placere, cu Anotimpurile depre care a fost vorba mai sus.