Tanabata Day

Acum cateva zile doua lucruri mi-au atras atentia privind comentariile de pe pozele unora dintre prietenii mei de pe fb de pe intinsul mapamond: Eid Mubarak si Happy Japan Valentine Day. Despre prima mai auzisem vag ca ar fi o f importanta sarbatoare musulmana, dar despre a doua nu stiam nimic. Si cum mie imi displac sarbatorile de import si maimutareala de la TV de pe 14 Februarie sau de Halloween nu am dat mare atentie sarbatorii japoneze. 

Asta pana cand nu am fost etichetata in doua imagini, doua reproduceri ale unor picturi, ambele tratand acelasi subiect, Tanabata day. La inceput am dat mai multa atentie primei imagini, mai ales ca o parte din textul insotitor oferea o explicatie a picturii, si am facut o gluma (cat de deplasata era am inteles mai tarziu) ca ar fi ca la supermarket, doua intr-una, "buy one get one feree" adica, "cumperi una mai primesti una, gratis"

Pictura e f veche, apartine unuia din marii maestri coreeni, numit Danwon (1745–c. 1806) sau Kim Hong-Do, care e cunoscut pentru minutiozitatea si realismul cu care a pictat scene din viata cotidiana. Stiind acest lucru, am trecut cat de gratios am putut (ca un elefant) peste acest aspect si m-am concentrat asupra partii a doua a textului, o poezie dedicata cyber-friends, prietenilor de pe net. N-o sa va plictisesc cu opiniile mele despre acest subiect, destul ca, din fericire, a urmat a doua imagine, cu un text mai explicit despre Tanabata day in Coreea, numita acolo Chilseoknal.  Si atunci am dat fuga la Wikipedia sa vad cu ce se mananca Tanabata asta ( pt ca in explicatii se spune la un moment dat ceva si despre mancare). Ei, si mi s-a facut o rusineee...Dar inainte de a va spune mai cu deamanuntul despre ce este vorba o sa pun a doua imagine

Dupa um se vede cu ochiul liber in ambele tabolouri exista o domnita care tese si un barbat care asista. Ei bine Wikipedia ne explica, din fericire cu lux de amanunte, despre ce e vorba. Articolul se bazeaza pe festivalul japonez, aceasta sarbatoare fiind un exemplu al felului in care s-au patruns si s-au influientat cultuirle din aceste trei tari: China, Japonia si Coreea, dealungul veacurilor.

Tanabata (七夕^?, meaning "Evening of the seventh") is a Japanese star festival, originating from the Chinese Qixi Festival. It celebrates the meeting of the deities Orihime and Hikoboshi (represented by the stars Vega and Altair respectively). According to legend, the Milky Way separates these lovers, and they are allowed to meet only once a year on the seventh day of the seventh lunar month of the lunisolar calendar. The date of Tanabata varies by region of the country, but the first festivities begin on July 7 of the Gregorian calendar. The celebration is held at various days between July and August.

Tanabata, insemnand "Seara de Sapte" este un festival japonez dedicat unor stele, care isi are originea intr-un festival chinez, Qixi. El celebreaza intalnirea dintre zeitatile Orihime si Hikiboshi (reprezentate prin stelele Vega si Altair). Conform legendei Calea Laptelui separa pe cei doi iubiti (acum intelegeti de unde vine ideea cu "Valentinul Japonez"? ) si li se permite sa se intalneasca numai in a saptea zi din a saptea luna a calendarului lunisolar. Data Tanabatei variaza de la o regiune la alta a tarii (Japonia) dar primele festivitati incep in 7 iulie conform calendarului Gregorian. Festivalul are loc inn zile diferite intre iulie si august.

Festivalul ar fi fost importat in Japonia din China in 755. Dar nu vreau sa insist asupra aspectului istoric al sarbatorii, ci vreau sa va povestesc "Istoria Printesei si a Vacarului" care a stat la baza festivalului si care isi are originea in China.

Orihime (printesa tesatoare), (Jiknyeo in Coreea) fiica lui Tentei (Regele Cerului, sau chiar Universul insusi) statea pe malul Amanogawei (Calea Lactee) si facea tesaturi frumoase pt tatal ei. Dar pt ca voia sa ii faca mereu placere tatalui prin tesaturile ei, numai avea deloc timp pentru altceva, lucru care o facea sa fie trista. Vazand asta Tentei a aranjat sa se intalneasca, cu Hikoboshi (Gyeonwu in Coreea), pazitorul turmelor cerului, care locuia pe celalalt mal al Amanogawei. Intre cei doi a aparut imediat dragostea la prima vedere.

Dar odata casatoriti cei doi si-au vazut de dragostea lor si si-au neglijat obligatiile, printesa nu a mai tesut si vacarul a lasat vitele de capul lor pe intinsul cerului. Normal ca tatal fetei s-a maniat si i-a despartit, punand raul intre ei. Fata a cazut intr-o neagra depresie si nu mai contenea cu plansul. Atunci inima tatalui s-a inmuiat (dar nu chiar de tot) si le-a dat voie sa se intalneasca odata pe an, in ziua saptea din luna saptea (diferita de fap de calendarul nostru, se pare) cu conditia ca fata sa teasa din greu (nu ni se spune ce trebuia sa faca baiatul, se pare ca acesta era cam orfan si deci nu avea cine sa il bata la cap  cu tot felul de sarcini in afara regelui, totusi, ca un supus ce se afla , presupun ca s-a intors la coada vacilor).

Dar in ziua fatidica nenorocire, raul era prea lat si prea umflat ca sa poata fi trecut cu piciorul, si atunci fata s-a pus iar pe plans, pana ce un card de cotofene (si ciori in varianta Chilseok) au facut un pod cu aripile lor. Se zice ca de aceea cotofenele si ciorile nu au pene pe cap (??? poate in Asia, astea de la noi nu sunt deloc chele) pentru ca le-au cazut cand cei doi au pasit pe capetele lor. Se mai zice ca daca ploua in ziua de Tanabata cotofenele nu pot sa vina (pesemne li se uda penele) si indragostitii trebuie sa mai astepte inca un an. Cica ploaia ar fi alcatuita din lacrimile lor.

Ei, dar ce-mi place mie e ca povestea mai are o varianta, care, intamplator sau nu, seamana oarecum pana la un punct cu povestea taietorului de lemne, stit voi, cel ce a furat rochia zanei ca sa si-o faca nevasta. Povestea e cunoscuta in China si Japonia.

Un tanar fermier numit Mikeran a gasit intr-o zi o rochie care apartinea zeitei Tanabata, dar el nu stia lucrul acesta. Totusi, cand zeita a venit si l-a intrebat daca a gasit rochia el a negat. Cei doi s-au indragostit, s-au casatorit si au avut multi copii. Dar intr-o zi Tanabata a gasit pe acoperisul colibei lui Mikeran o frantura din rochia ei si si-a dat seama ca a fost mintita. Ca sa-l pedepseasca ea l-a parasit, dar nu inainte de a-l pune sa teasa o mie de perechi de pantofi ca sa il ierte si sa se poata intalni. O varianta a povestii zice ca el nu a fost in stare sa teasa numarul cerut de pantofi dar ca totusi ei s-au intalnit cand cele doua stele, Vega si Altair se intersecteza (conjunctie).

In alta varianta, ceva mai elaborata, Tanabata i-a cerut sa teasa o mie de sandale pe care sa le ingroape sub un bambus si atunci se vor intalni din nou cand bambusul va creste si el se va urca in el ca sa ajunga la cer. Numai ca smecherul ramane un smecher, in graba lui de a face o mie de sandale pt una din ele a folosit mai putin material si odata urcat in bambus a constatat ca bambusul era prea scurt (cu un pas, zice textul) ca sa atinga cerul. Atunci Mikeran a strigat-o pe Tanabata is ea a venit si l-a tras in sus (zeita, deh, era si fortoasa, nu numai indragostita).

Dar tatal lui Mikeran (oare? pana acum nu avea nici un rol in poveste, iar in cealalta era vorba de tatal printesei...hmmm, cine stie, pesemne zeitele lor nu au tata, s-or fi nascand toate din spuma marii, precum Afrodita) s-a infuriat pe el si l-a pus sa paseasca o bostanarie trei zile si trei nopti fara sa atinga macar un pepene. Dar ti-ai gasit ca Mikeran sa fie de vreo isprava si sa faca exact ce i se cere. Tot uitandu-se la pepeni i s-a facut sete si a atins unul. Dar nu i-a folosit la nimic pt ca pepenele imediat s-a transformat intr-un rau care i-a separat. Tanabata s-a rugat de tatal ei (eh, asa mai venim de-acasa, sigur ca era tatal ei cel atotputernic, tata de zeita, nu de amarat de parlit de fermier, adica taran, ce sa ne mai dam dupa piersic) care le-a dat voie sa se intalneasca...ati ghicit ziua saptea, luna saptea.

In Coreea cica se face o baie de sanatate (nu pot sa cred ca se face baie odata pe an) si se mananca taitei din faina de grau si prajituri din faina de grau (intr-o tara in care orezul e cam baza alimentatiei) pt ca dupa Chilseok faina isi pierde gustul. In Japonia se pare ca obiceiurile sunt mai colorate (sau poate doar pagina de Wikipedia mai completa) pt ca se pomeneste de obiceiul de a se scrie poezele cu dorinte care se pun intr-un bambus special (voila bambusul din poveste) precum si alte decoratii: fasii de panza care amintesc de tesaturile facute de Orihime pt tatal ei, kimomouri speciale, cocori de hartie, gentute de hartie, plase speciale, pungi de gunoi, fiecare din ele asigurand noroc intr-o anume directie, sanatate, afaceri, pescuit, recolte, curatenie, etc.

Unul din noii mei prieteni coreni, poet si pictor, a dedicat un tablou si un poem acestei zile. Cum nu stiu coreeana, ma bazez pe cele doua masini de tradus, Bing (cand e disponibil) si Google. Ceea ce obtin e mai mult o senzatie decat o traducere exacta, de aceea ma gandesc sa pun numai varianta in coreeana a poemului, ca sa uitati si voi ca vitelul la celebra poarta sau ca matza in calendar, ca tot vorbiram pana acum de tot felul de calendare

Puteti admira maiestria pictorului (Woonbon sau Unbon) in redarea apelor involburate ale raului numit Calea Lactee.

[시와 그림]
칠석날 밤/글그림-雲谷강장원

칠석날 미리내에 견우직녀 만나는 밤
종이배 띄우려도
별빛도 숨었으니

차라리
천둥 번개 속
비바람이 치소서

단절의 벼랑 끝에 외로서 기다리다
꿈 깨어 허망할 사
기박한 사랑이여
상사로
불이 난 가슴
타버린 들 어떠리 

 

Na, ca mi se facu mila si o sa va pun cele doua traduceri, sa va spargeti si voi capul, daca stiti engleza, ca in romana nu am curaj nici sa ma uit ce face Google, sau poate, daca e f distractiv, o sa copiez si romanica noastra gugaleasca.

 

Intai Bing:

[Poetry and picture]
Tanabata night/figure-雲 gu Kang Manor

Tanabata day preview night in my paper is also launching direct ladies meet Woo Starlight breath heard rather cloudy in the rainstorm Che justified

In addition, at the end of the cliffs of disconnection, as wait dream awake huh damn party and by a desperate love
Chief Fire chest charred s how Li hua gu Kang of 雲 詩 書 Nuri home
http://www.woongok.com/ (Translated by Bing) 

Acu Google: 

Poetry and paintings
Chilseoknal Night / Post picture - 云 谷 gangjangwon

Altair Vega chilseoknal Mirinae meet at night
Paper boats and decide
Starlight breathe she's lost
Rather
In a thunderstorm
Weatherproof Chi O

Other as waiting at the edge of a cliff of disconnection
Vain to dream awake
Gibak loved one!
As Sergeant
I fire chest
Burnt with eotteori

Gangjangwon e numele poetului, presupun ca cel adevarat, pt ca asa apare pe fb.

Si acum dragutul de Gugal

Poezie și picturi
Chilseoknal noapte / post Imagine - 云 谷 gangjangwon

Altair Vega chilseoknal Mirinae întâlni pe timp de noapte
Bărci de hârtie și decid
Starlight respira ea a pierdut
mai curând
Într-o furtună
Rezistent la intemperii O Chi

Alte așteptare la marginea unei stânci de deconectare
Zadarnic să viseze treaz
Gibak iubit-o!
Ca Sergent
Am piept de foc
Ars cu eotteori

Sa nu-mi ziceti ca nu v-a umflat rasul la marginea unei stanci de deconectare si ca nu v-ati extaziat in fata lui iubit-o. Fara liniuta asta traducerea nu avea chiar nici un farmec. Pacat zau, de munca omului. 

Ca sa ne revenim putin hai sa vedem cam cum arata protagonistii istoriei in imaginatia chinezilor, care si ei zic ca Qixi ar fi Valentinul chinezesc. Deocamdata nu am gasit nicaieri vreun semn ca si coreenii i-ar zice Chilseokului lor Valentin. Ar fi pacat de traditie. Ca doar si noi l-am scos la inaintare pe Dragobete ca sa se lupte cu uzurpatorul Valentin.

Japonezii au si ei tablouri cu Tanabata, primul e de Hiroshige si reprezinta festivalul in Edo, al doilea e al lui Utamaro si se intituleaza simplu Tanabata.

Dar nu se poate sa nu va reamintesc ca Vasarely are niste tablouri superbe intitulate Vega, am ales unul din ele. Iluzia optica e de netagaduit, am vazut niste tablouri ale lui intr-o expozitie, impresia e coplesitoare, pt ca sunt mari, nu niste puchinete ca pozele astea de pe blog.

Dar nici Altair nu a fost uitata de pictorul atat de geometrizant pe nume Victor Vasarely:

Si acum hai sa vedem cum arata pe cerul noptii cele doua stele, Vega si Altair

De la National Geografic citire o superba imagine cu  "Milky Way", "Calea Laptelui"