AVERTISMENT

Nu mai sunt interesata de schimburi de linkuri sau parteneriate./// Pt utilizatorii de Firefox: daca nu puteti pune comentarii mergeti la Tools/Option/Privacy si bifati accept third party cookies.

luni, 19 martie 2012

Arta Umbrelor


O poza gasita pe fb mi-a readus in memorie mai multe lucruri. In primul rand cat de mult mi-am dorit sa stiu sa fac umbre pe pereti cu ajutorul mainilor. Cateva figuri, mai usoare am reusit sa invat si le-am folosit ca sa-mi distrez copiii, nepoata sau pe mine insami.  Desigur, eu nu arat ca bunicul din poza de mai jos, dar cred ca ati prins ideea.
Bineinteles ca am inceput sa caut si alte forme de umbre ce se pot face cu ajutorul mainilor is astfel am ajuns la un site extrem de interesant, cu figuri si texte f instructive. In situl respectiv sunt folosite figurile lui Henry Bursill, care apar intr-un document care face parte din "Gutenbeg Project" O alta poza gasita pe internet contine f multe figuri, luate din alta sursa, dar nu o pot prezenta aici pt ca autorul pozei nu permite sa fie downloadata, avand copyright. O sa va las placerea sa mergeti la linkurile respective sa vedeti despre ce este vorba, am sa pun aici doar cateva din figurile lui Henry Bursill.





Dar cum v-am spus, pe situl Shadow Puppets sunt si cateva articole care prezinta acesta arta atat de interesanta si atragatoare. Am sa incerc sa fac un rezumat al lucrurilor pe care le-am aflat de acolo, completat si cu alte date culese de pe net, dar mai intai vreau sa va spun ca imi amintesc ca am vazut candva la TV niste filmulete bazate pe povestirile din Decameronul lui Boccaccio folosind  un fel de teatru de umbre. Pt cei care nu au citit aceste povesti (eu le-am citit de mult tare si am cam uitat amanuntele) o sa spun ca e vorba de un grup de zece prieteni care, in vreme de ciuma, s-au strans la povesti ca sa uite de necazuri. Si au tot povestit, timp de zece zile, pana la o suta de povesti, unele din ele umoristice (daca imi amintesc bine cele care au fost folosite de Esme Solnik pt teatrul de umbre faceau parte din acesta categorie), multe din ele licentioase,. altele tragice sau moraliste.

Povestile folosite pt teatrul de umbre, folosind o adaptare in versuri de Roger Woddis sunt:

  • Desire for drink : seventh day, fourth story (Dorinta de a bea: ziua saptea, povestea patra)
  • Holier than thou : ninth day, second story (Mai sfant decat tine: ziua noua, povestea doua)
  • Beauty of Bologna : seventh day, seventh story(Frumoasa din Bologna: ziua saptea, povestea saptea)
  • Theme and variation : seventh day, first story (Tema si variatiuni: ziua saptea, prima poveste)
  • Cross purposes : fifth day, tenth story (In scopul de a insela: ziua cincea, povestea zecea)
  • Pestle and mortar : eighth day, second story. (Mojarul si pistilul; ziua opta, povestea doua)
Daca stiti engleza si vreti doar rezumate ale povestilor Wikipedia le pune la dispozitie. Cu ocazia acesta, frunzarind un alt articol de pe Wikipedia avand ca tema acesta carte clasica mi-am lamurit niste nedumeriri legate de patru tablouri ale lui Sandro Botticelli din seria The Story of Nastagio degli Onesti, ele ilustreaza povestea opta din ziua cincea, o poveste destul de tenebroasa avand un happy end pt Nastagio. Tablourile le puteti vedea intr-un pps alcatuit de mine.


Dar sa revin la istoria teatrului de umbre. Se pare ca inceputurile sale ar putea fi legate de insusi inceputul speciei umane, cand vanatorii se distrau nu numai desenand pe peretii pesterilor acele fantastice imagini care au traversat mileniile pana in zille noastre la  Altamira, Lascaut sau in desertul din Tassilli, ci si proiectand pe pereti tot felul de umbre care inchipuiau mai ales animale.


Mai aproape insa de epoca noastra, in 120 BC exista o legenda despre un imparat chinez, Wu (sau Wu-Ti) din dinastia Han (cea a carei decadere e deplansa in serialul chinezesc "Cele trei Regate") care a suferit f mult cand una dintre concubine (in alt articol tot de pe acest site se zice ca era sotie, nu conteaza) a plecat in alta lume si a angajat un magician sa o readuca la viata. Bineinteles ca magicianul nu era Iisus sa poata readuce mortii la viata si s-a folosit de un truc, a facut o papusa pe care a agitat-o in spatele unui ecran de matase ca si cum ar fi fost vie. O asemenea smecherie nu putea rezista prea mult timp si atunci bietul magician, identificat ca Sciao-Wong (ori Ciao-Meng) s-a trezit ca i s-a taiat capul. Asta este versiunea  din SPIn alte surse se spune fie ca un ministru a avut ideea de a o prezenta pe disparuta ca o umbra in spatele unui ecran, fie ca Imparatul le-a cerut ofiterilor de la curte sa o invie pe raposata si acestia au confectionat o papusa din piele de magar fiind alcatuita din 11 piese care permiteau articulatiilor sa se miste, imbracata cu haine pictate. Papusa trebuie sa fi arata cam asa:

Situl SP spune ca traditia teatrului de umbre in India ar avea o descriere cat se poate de concreta in cartile antice Mahabharata sau Ramayana. Sunt doua articole acolo dar datele sunt cam contradictorii, cert este ca pana si in ziua de azi in templele dintr-o  zona turistica f importanta din India, Kerala pe nume, se practica teatrul de umbre care ilustreaza scene din Mahabharata. Dar nu numai in Kerala exista aceasta forma de arta, ci si in alte state, am inteles ca exista trupe ambulante care organizeaza spectacole in diverse localitati.
Mai jos puteti urmari, daca aveti rabdare, un film cu un spectacol  de papusi si umbre prezentat de www.keralatourism.org filmul se numeste Tholpavakoothu Shadow puppetry Kerala si este bazat pe Kamba Ramayana, o versiune in limba tamil a poemului indian Ramayana, transpus in acesta limba de marele poet tamil  din secolul 12, Kambar

Exista o legenda care atribuie inceputul acestu gen de teatru zeului Shiva (zeul dansului) si sotiei sale Parvati care, trecand pe langa atelierul unui papusar au fost atat de incantati de felul cum aratau papusile incat le-au insufletit si le-au facut sa danseze. Dupa plecarea lor papusile au redevenit la starea lor obisnuita dar papusarul le-a facut din nou sa danseze in spatele unui paravan. Dar dupa parerile unor arheologi inca in f vechea civilizatie Harappa, inainte de venirea arienilor, ar fi existat teatrul de papusi si umbre.

Tot pe ilustrarea unor pagini din Mahabharata se bazeaza si teatrul din Indonezia, in special in Java. Dar si in Malezia, Cambodgia, Thailanda sau Vietnam este raspandita acesta forma de arta. Se apre ca nici Grecia antica nu era straina de teatrul de umbre, dar tara care este unaunim recunoscuta ca practicand acesta arta este Turcia, doua personaje fiind principale in istoriile ilustrate de papusi in spatele unui ecran, Karagöz and Hacivat, devenind in Grecia secolului 19 Karagiozis and Hadjiavatis. Acum devine clar pt noi provenienta cuvantului caraghios din romana, personajul numit astfel fiind, cum altfel, unul demn de rasul privitorilor.

In Europa crestina teatrul de umbre a fost privit la inceput ca o inventie diavoleasca insa odata cu raspandirea protestantismului catolicii au simtit nevoia sa recurga si la acest mijloc pt a ilustra povestile evanghelice, in special nasterea Domnului. Micutele papusi care o reprezentau pe Sfanta Fecioara Maria se numeau marionette, termenul extinzandu-se apoi la toate papusile care se foloseau de ate sau sarme pt a se misca.

Dar imboldul de a scri despre acesta arta mi l-a dat amintirea unor scene din filmul sud-corean de mare succes "The King and The Clown". Frumosul Gonggil (interpretat de mult iubitul Lee Joon Ki, iesit de curand din armata si asteptat de fanele din intreaga lume sa se intoarca la meseria de actor, cand s-a turnat  filmul amintit era un neica nimeni, ulterior a devnit un star, mai ales dupa ce a interpretat rolul principal din Iljimae, a nu se confunda cu Return of Iljimae, care a fost difuzat de TVR1 si care e de calitate mult mai slaba) il distreaza la un moment dat pe dezaxatul rege Yongsan prezentand spectacole de teatru de umbre. Din pacate oricat am cautat nu am gasit poze in care sa apara ecranul cu umbrele, numai cu LJK si o parte din ecran.
Daca vreti sa vedeti mai multe poze din film si sa stiti cam ce impresie mi-a facut ( a fost primul film sud-coreean pe care l-am vazut) puteti merge aici

2 comentarii:

Irina-Lia spunea...

mi-am crescut nepotul, nascut in 1986, cu astfel de "umbre". in serile lungi de iarna, era o distractie.

Viorica spunea...

Fericit nepot.