joi, 8 martie 2012

Dedicatie

Poezia de mai jos mi-a fost trimisa mie de Bianca prin email. Si pt ca imi place vreau sa impart bucuria citirii ei cu voi, vizitatorii blogului. Vreau numai sa mai spun ca mie nu mi-a placut Adrian Paunescu omul, nici toate poeziile sale (am daruit bucuroasa unei admiratoare de-a lui un volum de poezii pe care l-am cumparat) totusi unele poezii  mi-au mers la inima, cea de mai jos e printre  ele:

Cântec femeiesc – Adrian Paunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi....

3 comentarii:

Irina-Lia spunea...

Mi-am amintit de pasii umezi
De frunze reci, paduri pustii
Mi-am amintit ca nu-i cu mine
O amintire draga, vaga.

Mi-am amintit de-o seara rece
De clipe dulci uitate in amurg
Mi-am amintit ca nu-i cu mine
Poetul cel cu plete lungi.

Viorica spunea...

E bine ca-ti amintesti, si inca ...cu drag

Irina-Lia spunea...

daca Adrian Paunescu a putut inchina poem femeilor...eu nu mi-am putut exprima aducerea aminte decat tot prin versuri...