marți, 24 august 2010

Plimbare cu Devirtualizare

Romanii nostri plecati si stabiliti in strainatate rareori uita de unde au plecat. Dorul de meleagurile unde s-au nascut si unde si-au petrecut primii ani ai copilariei ii indeamna ca in unele vacante sa se intoarca in frumoasa noastra tara, indiferent daca e promovata cu frunze verzi sau in alt fel.

Printre turistii care au ales ca loc de petrecere al vacantei Romania s-a numarat si Dana, cu care am avut un bogat schimb de mesaje si ne-am impartasit atatea ganduri incat, in ciuda distantei, ne-am simtit f apropiate. Din pacate exact acum am fost f ocupata si nu am putut sa ne intalnim si sa petrecem mai mult timp ca sa stam de vorba dupa pofta inimii.

Am decis insa, intr-una din zilele atat de frumoase (si calduroase) ale acestei veri sa colindam putin parcul atat de drag inimii mele, Herastraul, si sa profitam de umbra copacilor. Desi pt ea Cismigiul era mai legat de amintirile din copilarie a fost de acord sa vina in Herastrau (impreuna cu o prietena) si Charles de Gaule, martorul primei devirtualizari din viata mea, a asistat impasibil (fiind de bronz) la bucuria care ne-a cuprins cand ne-am recunoscut fara nci un fel de greutate (poate si pt ca la ora aceea nu era atata vanzoleala in parc ca in ziua crosului ce a avut loc la prima devirtualizare).

Ne-am plimbat, am facut poze, am povestit de una, de alta, si nici nu stiu cand a trecut timpul. Daca nu as fi avut atat de multe alte lucruri de facut in acea zi (seara nu-mi mai simteam picioarele de cat am avut de alergat ca sa cumpar tot felul de lucruri necesare pt drumul la mamita, pe care l-am facut in week-end, am cumparat, intre altele , si un tort ca sa o sarbatorim cand putem merge la ea, chiar daca nu era exact vreuna din multele ei zile sarbatoresti) as fi stat cu Dana la taclale pana tarziu in noapte.

Mai jos am ales cateva din pozele facute in Herastrau in acea zi. Imaginea Danei o pastrez pt arhiva mea personala. Mai multe imagini din parc pot fi vazute de cei interesati pe Picasa.




Pavilioanele cu expozitiile de pictura erau inchise. Am reusit sa trag putin cu ochiul in unul din ele prin usile deschise pt a se face curatenie.

Data trecuta cand am incercat sa o pozez pe acesta draguta doamna nu am reusit sa-i vad chipul pt ca purta pe cap pantalonii unui baietel care se balacise in fantana de langa ea.

O fi ren? O fi cerb? Ce conteaza...Important e ca e dragutz.

Casa Presei sau Casa Scanteii n-are importanta, deja a trecut 23 august, cu toata cohorta lui de simboluri atribuite de 66 de ani incoace.

Lebedele se hraneau de zor, atat cele negre cat si cele albe. Parca mirosea putin a mare in preajma acestei portiuni de lac. Sau poate doar a hrana pt pasari. Dana spunea ca a maivazut lebede si alta parte si nu se permitea sa li se dea hrana, mai ales paine. In Cork toata lumea arunca de zor paine in lac (Lough Cork) si unele bucati de paine erau deja mucegaite.

Veveritele din parc sunt atat de obisnuite cu oamenii incat aproape ca le poti mangaia.

Un loc de joaca pt copii care arata ca in Occident, sau ca in America, in Utah. Dana a remarcat cat de ingrijit si cat de curat arata parcul.

Iata o initiativa laudabila si cat se poate de ecologica. Pacat ca nu intotdeauna cei ce folosesc bicicletele au destula grija de ele, un copil a trebuit sa ceara sa i se schimbe "bicla" pt ca cineva o defectase mai inainte.

Clientii acestei gradini se pot legana in timp ce isi savureaza cele comandate.

Iata alta initiativa laudabila. In Jardin de Carousel, Jardin des Touilleries sau alte gradini si campuri din Paris nu e nevoie de asemenea tablite, oamenii stiu de mult ca pot sta pe iarba cat le pofteste inima.

N-am vazut pe nimeni citind vreo carte imprumutata de la aceasta bibiloteca.

Nu cred ca in biblioteca de mai sus erau cartile lui A P Cehov

Misaki & Co sunt printre cei care au aprticipat la aceasta actiune extrem de binevenita.

Masina de taiat iarba care ma asasina cu zgomotul ei in Cork m-a gasit si in Gradina Japoneza.


O "sedinta de lucru" tare animata. Desi m-am straduit sa fiu cat mai discreta cand am facut fotografia protagonistele au observat.

Niciun comentariu: