Banii si Fericirea

" Banii n-aduc fericirea" canta aparent convinsa Corina Chiriac cu decenii in urma. Asta era pe vremea comunismului, cand nu prea aveai pe ce sa-i consumi. Indiferent ce voiai sa cumperi de valoare mai mare, un apartament, o masina sau chiar un televizor color daca nu aveai PCR adica Pile Cunostinte Relatii trebuia sa astepti pana iti venea randul pe lista, uneori ani in sir. Nici vorba de mentalitate sau societate consumista, nici vorba sa iti etalezi bunastarea luandu-te la intrecere cu vecinii. 

Sigur, un soi de competitie exista, mai ales in ce priveste educatia copiilor pt care se plateau bani grei pt meditatii, unii angajand pt loazele lor meditatori inca din clasele primare, pt ca isi puteau permite sa cheltuiasca bani pt asta. 

Dar de aici si pana la hulitul, pe atunci, mod de viata american era cale lunga. In timp ce in USA inca din 1899  economistul Thorstein Veblen publica o carte numita  “The Theory of the Leisure Class,” in care demonstra modul cum cheltuiesc americanii pt a-si demonstra statutul social la noi in anii 80 statutul social era demonstrat de capacitatea de a face rost de cele strict necesare fara sa stai la cozi interminabile si sa-ti poti procura alimentele "interzise", cum era cazul mielului de Pasti.

In articolul catre am pus deja link se incearca sa se demonstreze, cu talentul bine cunoscut al celor care publica in renumitul NYT ca deja s-a produs o schimbare in modul cum percepe societatea americana cheltuirea banilor pt a obtine din asta maximum de fericire. Daca pana nu de mult scopul era acumularea de bunuri materiale, care ulterior dadeau de lucru multor "organizatori" care sfatuiau oamenii cum sa scape de multimea bunurilor, prin operatia numita declutter, adica pur si simplu aruncarea la gunoi sau daruirea lucrurilor de prisos, asta atunci cand back yard shopping nu dadea rezultatele scontate (astea sunt observatiile mele personale, nu ideile din articol) acum se pare ca oamenii se orienteaza spre case cat mai sumar mobilate si cat mai putin spatioase (cel putin unii pionieri) si isi cauta fericirea in ceea ce autoarea numeste latura emotionala, experimentala.

To make a long story short se pare ca americanii cel putin, sunt mai fericiti daca isi cheltuie banii calatorind, mergand la concerte, participand la tot felul de cursuri sau pur si simplu socializand (as spune ca la noi acest trend e evident in reclamele la bere sau telefonia mobila unde se insista pe latura emotionala a participarii impreuna la diferite experiente) decat daca ar acumula tot felul de lucruri de lux. 

Cu alte cuvinte, exemplul familiei care s-a mutat dintr-un apartament cu doua dormitoare (la noi ar fi ce se numeste apartament cu trei camere) intr-o camera si o bucatarie (un soi de garsoniera) gasindu-si astfel mai mult timp liber si scapand de datorii este considerat semnificativ pt modul cum poti sa fi fericit si fara sa cheltuiesti prea mult. Si pe vremurile astea de criza iata ca americanii, pe care o planeta intreaga aflata in plin proces de globalizare se straduieste sa ii imite incep sa se gandeasca de doua ori pe ce isi dau banii (am fost surprinsa pe la inceputul mileniului sa vad in magazine femei care impingeau cu greu carucioare ticsite pana sus, ba chiar si cu varf, cu lucruri de imbracat, e drept ca multe la reducere, intrebandu-ma daca au intr-adevar familii atat de numeroase pe cat sugerau maldarele de haineturi sau pur si simplu cumparau din lacomie si pt ca isi permiteau).

S-au facut si studii (e uimitor cu ce usurinta se dau banii in vest pt tot felul de studii, unele de toata minunea, cum ar fi efectul bautului de multe cesti de cafea pe zi, si comparatia intre cafeaua cofeinizata si cea decaf, studiu facut pe 19 persoane) care au constatat ca singura categorie de cheltuiala care aduce cu adevarat fericirea e relaxarea, fie in concedii, distractie, sport sau pescuit (de remarcat ca cititul de carti nu intra in acest capitol al relaxarii, eu as adauga aici si pasiunea pt fotografiat sau filmat, din ce in ce mai raspandita de cand telefoanele mobile cu camera foto si aparatele digitale au devenit marfuri  de larg consum) 

Mai rezulta un fapt interesant din articol, remarcat mai ales de retaileri, si anume ca oamenii prefera din ce in ce mai mult sa-si petreaca timpul in familie fie vizionand filme, jucandu-se sau pur si simplu stand de vorba in curte. La noi asta se manifesta prin pasiunea pt gratare si statul la taclale la o cafea (doamnele) sau mai multe beri (barbatii).

Se pare ca  cei care dau tonul in acesta dirctie sunt baby boomers, adica persoanele cam de varsta mea care deja si-au vazut copiii capatuiti cat de cat (sau oricum au scapat de grija intretinerii lor) si acum vor sa-si traiasca si ei viata mai relaxati fara sa neglijeze insa amintirile.

Exemplul persoanei de fata este edificator: desi nu am prea multi bani deja am calatorit, e drept ca "sponsorizata" din plin, mai mult si pe meleagguri mai indepartate in ultimii ani decat in intreaga mea viata (lasa ca pana in 89 eram inchisa in lagarul socialist). 

Si nu stiu cum sunt altii dar eu sunt mult mai fericita cand am o experienta noua si interesanta (fie ea si internautica) decat atunci cand imi cumpar un lucru nou (experienta asta de cumparat devenind din ce in ce mai rara in ultima vreme din motive bine cunoscute), lucru pe care a incercat sa-l demonstreze si autoarea articolului.