vineri, 13 august 2010

Oua fierte (de prepelita) si Inghetata dietetica (de cacao)

Stiu ca e vremea legumelor si fructelor. Nu va ingrijorati, consum din plin (doar sunt mai mult decat plinuta) si din astea, (pt ca ce poate fi mai bun decat o portie buna de rosii, mai ales cele portocalii, care au multa luteina, buna pt ochi, cu branza) atat legume cat si fructe, atata doar ca de la o vreme, nu stiu de ce, simt nevoia sa consum oua de prepelita. Nu ma ingrijorez pt ca se pare ca organismul meu stie mai bine decat mine ce-i trebuie.

Acum f multi ani cand am descoperit aceste ouasoare in magazine am incercat sa inlocuiesc omleta noastra tradititonala de duminica cu oua ochiuri de prepelita. Nu a fost o idee buna. Terapeutii recomanda sa se consume crude (yuck!) dar se pare ca sunt f bine fierte, mai ales ca garnitura la pate de ficat de pasare facut in casa.

Mie imi plac ouale fierte medii, adica cleioase, sotului meu ii plac fierte tari iar nepotelei ii plac moi. Cred ca toata lumea stie cum se prepara ouale fierte: se scot din frigider, se lasa sa se tempereze (adica sa ajunga la temperatura camerei) se toarna apa clocotita peste ele, se acopera si se lasa cam 4 minute ca sa iasa moi (atentie, daca ouale sunt mari, altfel veti avea surprize, cum mi s-a intamplat mie ca a devenit cleios si nepotica a refuzat cu indignare sa-l consume, la mofturi la mancare imi seamana leit, numai mamita stie cati peri albi i-am scos incercand sa-mi intre in voile gustative, pe atunci eram o slabatura dar cum am inceput sa-mi gatesc ce-mi place starea mea gravitationala s-a schimbat) si 7 minute pt medii iar pt cele tari se lasa 10 minute, se arunca apa calda si se toarna apa rece.

Toate bune si frumoase daca ai oua de gaina, dar ce te faci cu naparstoacele de oua de prepelita? Nu le trebuie mult sa devina tari ca piatra iuti ca sageata. Dar exista solutii. Nu le las sa se tempereze, pun sare din belsug peste ele ca sa nu se raspandeasca albusul daca li se crapa coaja si asa reci cum au stat in frigider le oparesc cu apa clocotota. La inceput am crezut ca e suficient sa le las apoi sa stea un timp ca sa devina moi sau cleioase. Eroare!. Erau cam in acea stare recomandata de terapeuti (dar nu le-am aruncat, le-am consumat asa, cam cu noduri, fara sa vad vreo imbunatatire vizibila a starii de sanatate, e drept ca teraputii recomanda cure de saptamani intregi cu sute de ouasoare de prepelita).

Dar daca le-am pus pe foc si le-am lasat sa dea doar un clocot au iesit niste oua moi minunate. Iar daca au dat doua clocote (treaba voastra cum numarati clocotele) au iesit exact cum imi plac si n-am avut nevoie de sare cand le-am facut un fel de salata taindu-le pe jumatate si asezonandu-le cu otet de mere (autohton, adevarat, nu importat tocmai de peste ocean, cum se gasea intr-o vreme la Cora, sau preparat din acid acetic glacial diluat cu apa si aromat cu acetat de izoamil, cum fac cei de la Regal) si ulei EV de masline (nu incercati cu ulei de sansa de olive, nu e acelasi lucru).

Dupa aperitivul cu oua si felul principal de rosii cu branza (sau dovlecei gratinati serviti cu o felie subtire de usturoi, mmmm) merge si un desert. Iar pe caldurile astea o inghetata e minunata. Anul acesta am facut inghetata din caise cu smantana de la cutiile Dorna (35%, o catastrofa pt silueta) dar ieri am avut pofta de ceva si mai consistent, si anume inghetata de cacao cu un soi de frisca. Zic un soi pt ca de cand am renuntat la rabla de frigider Minsk care implinise deja un sfert de veac (dar n-a functionat niciodata cum trebuie) nu mai reusesc sa am smantana speciala pt frisca la temperatura optima.

Frigiderul nou e minunat pt ca nu trebuie sa ma mai chinui cu dezghtarea automata, dar uneori, daca nu sunt atenta si cutiile de smantana ating peretele, ingheata. Asa s-a facut ca in trei din cele patru cutitute de smantana a 200ml fiecare pe care le-am folosit ca sa prepar inghetata (ca sa nu muncesc in fiecare zi) grasimea s-a separat de zer si a trebuit sa mulg literalmente cutiutele ca sa scot din ele tot continutul. Nu m-am descurajat ci am adaugat cam 2 linguri cu varf de pudra de cacao (am pus din ochi, ce credeti) si cam 6 linguri cu varf de indulcitor Diamant pudra (sau ce alt indulcitor pudra doriti, pt ca nu se fierbe nimic), arome (vanilie, rom, cardamom) am pus mixerul in functiune si mi-a venit inima la loc atunci cand am vazut ca incepe sa creasca volumul compozitiei. N-am avut rabdare sa vad daca se si intareste ca o frisca adevarata, am pus totul la congela tor si mi-a placut ce a iesit.

Niciun comentariu: