Ce verde era valea mea Hobbyuri

Cred ca orice om, oricat ar fi de pasionat de meseria lui, are cel putin un hobby. Eu una stiu ca am mai multe, majoritatea statice. Un astrolog ar gasi repede explicatia: am casa 5-a, a copiilor, placerilor, hobbyurilor in zodia Leului, care zodie are ca planeta (!?!) dominanta Soarele si mai am acolo si planeta Jupiter, e drept in pozitie retrograda, deci cu influienta diminuata dar oricum puternica, pozitiva si optimista.

Lasand astrologia la o parte (una din prietenele mele este atat de obsedata de ea incat aproape toate judecatile ei de valoare in ce priveste prietenele se bazeaza pe zodii, sper sa fie o faza trecatoare, eu mi-am facut datoria si am avertizat-o de nenumarate ori ca lucrurile nu sunt asa simple cum crede ea) am sa spun ca cel mai persistent hobby e cititul, incepand de la vreo 5 ani, cand am inceput sa dezleg taina literelor. Am citit mult si de multe feluri.

Citeam pana si la toaleta, care la noi era ceea ce in USA si Canada se numeste outdoor, adica o cabina de lemn cu un "tron" confortabil aflata inafara casei. Pt ca la noi inca nu se inventase hartia igienica (apoi dupa ce s-a "inventat" a disparut din magazine, se spunea ca scopul e ca turistii sa ramana cu amintiri de nesters) parintii mei foloseau in loc ziare (am stat vreo 3 luni in 71 in gazda la cineva care sustinea ca e profesor universitar iesit la pensie, acolo am folosit drept hartie igienica L'Humanite, nu pt ca domnul credea ca e cea mai buna intrebuintare, ci pt ca avea hartia mai fina decat ziarele autohtone) Uneori tatal meu era exasperat de faptul ca ma uita Dumnezeu citind acolo si lui nu-i mai venea randul sa foloseasca stabilimentul respectiv si atunci ciocanea la usa ca sa ma anunte ca mi-a pregatit o carte in eventualitatea ca am terminat de citit ziarele. Imi lipseste si acum, dupa aproape 23 de ani de cand nu mai e printre noi, simtul lui dezvoltat al umorului.

Imi amintesc ca intr-o toamna toata familia cu exceptia mea, care trebuia sa merg la scoala, adica parinti, bunici, matusi, au plecat la cules de vie. Nu stiu ce treaba a avut mamitza acasa destul ca mi-a vazut parul fluturand alergand pe strada catre scoala, unde evident intarziasem destul de mult. Pt ca scoala se afla in spatele curtii bunicilor care stateau vis-a-vis de noi a luat-o ea pe scurtatura, adica a dat la o parte o scandura din gardul bunicilor si a ajuns la scoala inaintea mea, cerandu-i invatatoarei sa ma bata.

Dar odata cu regimul comunist si cu reforma invatamantului se interzisese ca elevii sa fie batuti de profesori sau invatatori, ba chiar unul din invatatori fusese la un moment dat f aproape de a fi dat afara pt ca fusese reclamat ca a batut un elev, deci invatatoarea a refuzat invitatia mamei mele (numai eu stiu cata bataie am luat de la ea cat eram copil,--se spune ca unde da mama creste, in cazul meu e cat se poate de adevarat-- e drept ca faceam si boacane, dar si ea era extrem de nervoasa si vesnic nemultumita, deh, se maritase cu un militar crezand ca va trai toata viata la oras dar el a devenit invalid de razboi si au trebuit sa se stabileasca pt totdeauna la tara, acum nu mai vrea ea sa plece din casa ei ca sa vina la noi la oras). Motivul intarzierii a fost simplu: gasisem ceva interesant de citit.

Pt ca la Magazinul Universal din sat se aduceau la vanzare si carti, care insa se vindeau nu pe bani, ci pe oua, luam oua din cuibar si le duceam ca sa-mi cumpar carti. Mama mea a crezut multa vreme ca le-am imprumutat de la Biblioteca Caminului Cultural. In ultimii ani de viata Tata-mare, care era grav bonav de inima, citea f multe carti imprumutate de la biblioteca. ii placea f mult sa citeasca, din domenii cat mai variate, desi avea numai trei clase primare. As zice ca aschia nu sare departe de trunchi. Si nepotica citeste f mult deja, runs in the family.

La un moment dat, cand eram deja la liceu si devorasem mare parte din continutul bibliotecii scolii, f bogat de altfel, am constatat ca am cam inceput sa uit ce am citit si mi-am facut niste fise de lectura, dar nu m-a tinut mult. Cand am terminat facultatea fiind independenta si fara catel sau purcel am completat cateva caiete cu citate si comentarii din lecturile de atunci (am citit intre altele Faraonul lui Prus care mi-a placut enorm, cam tot atunci s-a facut si filmul care, bineinteles, m-a dezamagit, am citit si Joia dulce a lui Steinbeck, eh, dar cate nu am citit...). Din fericire desi m-am tot mutat de la o gazda la alta pana sa ma stabilesc in actuala locuinta mi-am luat caietele cu mine, pt ca altfel s-ar fi intamplat si cu ele acelasi lucru ca si cu manualele, caietele de scoala si de cursuri la facultate, oracolul de la sfarsitul liceului si brosura publicata de Liceul Matei Basarab cu ocazia Centenarului (si Universitatea a sarbatorit Centenarul cand eram studenta, dar conducerea a facut din asta mai degraba un eveniment politic decat unul cultural) adica le-ar fi pus Mamitza pe foc, nu din lipsa de lemene, ci pt ca a vrut sa arda trecutul, chiar daca nu-i apartinea in intregime. Mi-a ars si fotografii, si atunci fotografiile se faceau greu si costau destul de mult.

Cele mai multe carti bune le-am imprumutat de la multele bibiloteci la care am fost abonata (pana si in Fagaras, unde am stat doar o luna ca sa facem practica la Combinatul Chimic, m-am abonat la biblioteca). In februarie 89 fiica mea cea mica m-a dus sa ma inscriu la Biblioteca Engleza, pe atunci in curtea Ambasadei, intr-un fel de baraca, si timp de cativa ani am citit numai carti in engleza. Habar nu aveam cand m-am inscris cat de mult imi vor folosi acele lecturi in cele doua sejururi de cate 6 luni in USA, Utah sau mai tarziu in Irlanda, ca sa nu mai spun cat de mult imi folosesc inca si acum, cand lucrez atat de mult la computer, sau cand incerc sa vad cate un film sudcoreean titrat in engleza. Inainte de a iesi la pensie era greu sa se gaseasca de cumparat carti, dar am reusit sa-mi fac o mica biblioteca personala cu carti care si acum asteapta sa fie deschise si citite.

Dar nu numai cititul a fost hobby pt mine. La un moment dat era la moda sa se poarte lucruri cu motive populare romanesti. Mi-am cumparat cateva albume cu modele si am inceput sa cos in punct de cruciulita. Am cusut o ie pe care i-am daruit-o, dupa ce am purtat-o eu un timp, fiicei mai mici ca sa arate americanilor un exemplar de arta populara romaneasca (am cusut si cu matase alba pe fond alb, cele care au acest hobby stiu cat e de greu), precum si mai multe fete de masa. Imi facea mare placere sa calculez cum sa asez mai bine modelul pe material ca sa obtin un efect cat mai estetic. Totusi fiica mea cea mare m-a intrecut, ea este cu adevarat dotata, ca si cea mica, in ce priveste lucrul manual. Fiica cea mare nu numai ca a cusut un model in diagonala, dar l-a si intors pe dos, ca sa zic asa, cosand in sensul opus, (daca reusesc sa ma fac inteleasa), lucru pe care eu nu l-as fi reusit in veci.

Mamitza m-a invatat, pe vremea cand erau la moda milieurile (care, in ciuda numelui, care vine din frantuzescul milieu=mijloc, nu stateau neaparat in mijloc) sa crosetez cu picioruse simple, duble sau triple. Mai sunt si acum pe undeva pe la tara niste milieuri crosetate de mine, daca nu le-o fi aruncat si pe ele in foc. Din matase le-am crosetat fetelor niste rochite si mie mai multe bluzite.

Am invatat sa lucrez si goblen, unul din ele a fost inramat de mamitza si slava, Domnului, nu a luat calea focului, ci sta cuminte in cui pe un hol in casa ei. Pt ca lucrul in laborator presupunea existenta a nenumarati timpi morti, cand asteptam sa se termine reactiile sau sa se evapore diverse probe care durau un timp am invatat si sa tricotez. Pe vremea aceea era mai greu sa se gaseasca lucruri tricotate industrial, tot ce produceau fabricile noastre plecand la export pt plata datoriei externe (spre deosebire de azi, cand s-a facut o mare datorie externa ca sa importam lucruri fabricate de altii) incat cineva priceput la tricotat era binevenit la casa omului, soacra mea nu mai contenea spunand "ce maini de aur ai", in schimb sotul meu nu era deloc incantat de faptul ca eu aveam ca hobby privitul la Tv (la bulgari, desigur) in timp ce mainile imi mergeau tricotand adesea pe neve.

Cand se asculta muzica pe casete unul din hobbyuri era sa inregistez casete cu melodiile preferate, schimbarea suportului a dus la renuntarea la acest hobby. Imi mai placea in tinerete sa merg la cinema, preferam si prefer filmele cu mesaj, cele de actiune au cam inceput sa ma plictiseasca, mai ales din cauza violentei lor. Am urmarit, ca toata lumea, o multime de seriale, imi plac cele cu familii numeroase, care au de rezolvat tot felul de probleme mai mult sau mai putin asemanatoare cu ale celor de "clasa mijlocie", n-am gustat prea tare Dallasul, dar mi-a placut Casa Brudddenbrock, vazuta la bulgari, de ex.

In 90 am gasit o carte intitulata "Masajul DO-IN" cu ilustratii si explicatii atat de bine facute incat am invatat sa fac acest tip de automasaj si presopunctura, lucru care m-a ajutat f mult timp, pana cand din varii motive am renuntat la el, in principal pt ca il complicasem f mult si devenise extrem de cronofag. La inceput ascultam la radio, la Activ FM, tot felul de talk-showuri la care luam parte activa (scuzati jocul de cuvinte) in timp ce imi faceam acest tip de masaj, era ceva f distractiv. Apoi am plecat in USA, moderatorii au plecat si ei care incotro, unul din ei facea matinalul la TVR1, iar eu am renuntat la masaj.

Un hobby despre care inca nu am vorbit este mersul pe jos. In ultimii doi ani de liceu am stat la capatul dinspre Stadion al Vetrei Luminoase (ciudat e ca matusa la care am stat are acum mari probleme cu vederea, dar n-are nici o legatura cu scoala de deficienti de vedere din apropierea acelei locuinte, acum ea s-a mutat la tara, ci cu ereditatea, nici Mama-mare sau o alta sora a mamei, --sau o verisoara de al doilea a mea sau chiar eu-- nu au stat prea bine cu vederea dupa 80 de ani) si imi placea sa merg km intregi pana la liceul Matei Basarab, nu-mi placea insa sa merg la defilare. Si acum imi place sa merg pe jos, desi ma cam dor picioarele dupa un mars mai sustinut. Cred ca s-a inteles asta din Jurnalul de Calatorie (din Cork) si din relatarile despre excursia la Paris.

Astrologia a reprezentat si ea un timp un hobby, dar nu a durat prea mult pt ca e mult prea complicata, chiar daca se pare ca as avea ceva talent la interpretarea unei harti astrale.

Multa vreme am dezlegat cu multa placere cuvinte incrucisate din Rebus Flacara, cumparam revista in fiecare luna si cautam acele careuri cu definitii incalcite si pe cat posibil poetice. Dar autorii acelor careuri erau mult mai in varsta decat mine, au inceput sa mearga pe rand pe alte taramuri, mai bune poate, si ucenicii parca nu s-a u mai ridicat la inaltimea lor. Imi placea sa incerc sa intru in mintea lor sucita si simteam mare bucurie cand le descifram modul de a gandi, chiar daca munceam zile intregi la cate un semenea careu. Mai dezleg si acum careuri din revista Maxim, am cumparat un exemplar la recomandarea Mihaelei, dar nu e acelasi lucru.

Sudoku inca mai e un hobby pt mine, cateodata seara cand nu reusesc sa adorm dezleg cateva mai usurele. Sotul meu imi aducea intr-o vreme mereu ziarul Ring pt Sudoku, dar de multe ori nu reuseam sa dezleg acele jocuri, mi se pareau mult prea grele. Cand zic ca dezleg unele usurele ma refer la cele din Super Sudoku, acestea sunt echivalentul careurilor din Rebus Flacara, cunoscatorii stiu deja asta.

De cand am capatat gustul lucrului la calculator si am primit cadou o camera foto digitala am trei hobbyuri despre care deja cititorii mei fideli stiu destule. Unul din ele este fotografiatul si alcatuirea de albume pe care le public pe Picasa. Din 2008 de cand am capatat camera numai pt uzul personal am facut peste 10000 de fotografii, nu toate reusite. Multumita Irfanului, un program cu adevarat minunat, pot sa mai ajustez uneori culoarea (cand e vorba de poze facute din avion, de ex) sau sa tai din poze numai partea mai reusita (camera are niste pete, banuiesc ca senzorul trebuie curatat, nu stiu pe nimeni care sa stie sa faca aceasta operatie, cineva sugera sa fac in asa fel incat petele sa devina uniforme, asta ar insemna sa obtin numai poze f inchise la culoare) dar cel mai important lucru e ca imi permite sa le reduc la dimensiuni acceptabile pt publicat incat sa nu consum prea mult din MB pusi la dispozitie de Picasa.

Intretinerea acestui blog este alt hobby recent, am cam neglijat in ultima vreme sa o fac sa o fac din lipsa de timp.

Tot in legatura cu pasiunea mea pt fotografii, dar si dragostea fata de pictura si arta in general (prefer arta figurativa, dar sunt si lucrari abstracte, cum ar fi cele ale lui Vasarely sau Escher, de ex, care imi plac f mult) am capatat de curand un alt hobby, cel al alcatuirii de ppsuri. M-a instruit sotul meu f sumar (norocul meu ca prind destul de repede) cum sa procedez, am invatat cum sa pun si muzica parazitand alte ppsuri (cred ca f multi autori de ppsuri fac asta, am vazut un pps cu imagini subacvatice care aveau ca fond sonor niste...ciripituri de pasarele) si asa am ajuns sa public pe Slideshare 146 de ppsuri pana acum. Pt cele mai noi am folosit fotografiile facute la Paris iar pt cele avand ca subiect pictori (Aivazovschi, de ex) am folosit materiale de pe net.

De altfel primul pps produs de mine l-am trimis cu timiditate numai catorva prieteni pt ca l-am facut folosind poze de orhidee cu copyright (fara sa anunt autorul pozelor) luate de pe net. Acum, cand propriile mele ppsuri au copyright parca nu mi-ar place sa circule pe emailuri ca folclor, fara sa se precizeze sursa. Multe din ppsurile mele de inceput sunt mute, fara fond sonor.

Bun, acum ca v-am dat linkurile pt cele mai noi hobbyuri ale mele (o sa le pun din nou imediat in clar) va invit sa imi vizionati operele si sa-mi spuneti ce parere aveti, asta daca aveti timp, bunavointa si interes.

http://www.slideshare.net/viorea4u

http://picasaweb.google.com/viorea4u/

http://picasaweb.google.com/101293546446068173264

UPDATE: Nu stiu ce nu i-a placut programului de incarcare pe SlideShare la Aivazovschi de a trebuit sa-l incarc de trei ori. De data asta am verificat daca mai apare vreo eroare si am sters variantele nereusite incarcate deja.

http://www.slideshare.net/viorea4u/aivazovschi-4942245