Ulisses (Odysseus) și sirenele -- tablouri.

Un tablou postat de prietena mea Sunny Lory pe peretele meu de face book mi-a inspirat acest articol. Eu și Lory facem de mult imp schimb de sirene, fiecare dintre noi are câte o colecție

I-am promis atunci că voi căuta Odysseus și sirenele de John William Waterhouse... Și am găsit tabloul, adăugând și altele

Explicația atașată tabourilor de mai sus sună așa:

Sunny Lory, ți-am promis Odysseu și sirenele de John William Waterhouse dar am fost dezamăgită când am văzut că memoria m-a înșelat și că pictorul a prezentat sirenele așa cum apar ele pe un vas grecesc antic, precum niște păsări. Waterhouse are niște tablouri cu sirene și cu ondine, dar acestea nu au nimic deaface cu Ulisse (Odysseu)

Am continuat cu alte tablouri, voi copia explicația după ce le voi descărca aici:

Cel mai cunoscut și mai percutant tablou dedicat lui Odysseu (Ulise) și sirenelor este cel al lui Herbert James Draper, 1864-1920. c. 1909. Am găsit și o descriere a tabloului, în engleză:

”he depiction of the sirens is an interesting one as Homer's account was rather vague and artists usually drew them as bird like figures with female heads. Draper, however, depicts them as mermaids and young women. We see a boat full of muscly sailors apparently terrified by three nude girls. As they climb aboard, an act of assertive sexuality, the sirens change from mermaids into women.

The theme of the nymph and the temptress became something of an obsession in Draper's work. This work was done later in Drapers career, when he was a married man, and contrasts dramatically with an earlier work by him The Sea Maiden which shows the sailors as the aggressors.

The picture contains many contrasts; the sea and the air, the masculine and the feminine, the dark and the light, hard and soft. These contrasts are enhanced by the colours used by Draper with the sailors being dark and weather beaten, the sirens are pale and untouched by the sun like an English Edwardian lady.”
http://www.victorianweb.org/painti…/draper/paintings/11.html

În mod evident tabloul lui Draper a preluat tema sirenei ca femeie, temă care poate fi  admirată și pe un mozaic roman din Tunisia de azi.

Aceeași temă, a înșelătoarei sirene cu trup de fememie o găsim și în tabloul lui William Etty din 1837. Pe net e prezentat cu insistență numai detaliul cu tabloul pentru că prim planul tabloului, cu victimele sirenelor în formă de cadavre (Etty a studiat cadavre și figurile lui sunt tulburător de reale) și femeile lascive au displăcut la vremea lor.

Am mai adaugat un tablou care mie personal nu-mi place dar în care sirenele sunt parcă și mai lascive, și mai periculos de atrăgătoare deși au aspectul cu care ne-m obișnuit când ne gândim la sirene, aspect inspirat de peștele numit Dugong, care are o ciudată asemănare cu un corp uman (am văzut unul expus la Muzeul Antipa)

Curzio Malaparte are o descriere înfiorătoare a unui festin în care s-a servit dugong (acțiunea se pertece pe la jumătatea secolului XX) în cartea lui, La Peau. De fapt toată cartea trebuie citită cu emetiral sau ghimbir pentru că până și partea care dă titlul e îngrozitoare. Am dat-o împrumut și persoana respectivă a refuzat să mi-o înapoieze..cred că e mai bine așa.