Din fericire am găsit un loc liber pe brăul bisericii, chiar lângă ușa pe care circulă popii și ajutoarele lor...Cred că se mai umplea o biserică dacă ar fi intrat toată lumea...E drept că biserica era a comunei Militari, unde erau case, nu blocuri, ca acum..
Colivele au înconjurat pur și simplu biserica dar și băncile din curte, baptiseriul și chiar locul unde e clopotul erau ticsite. S-au dat pomelnicele, lumânările, pâinea, vunul și banii (nu sunt obligatorii, dar parcă nu-ți vine să te duci cu mâna goală la popii cei mulți (cam vreo cinci în parohia noastră)...pentru că Domnul se mulțumește cu pâinea care reprezintă corpul său și vinul roșu care reprezintă sângele său...
Am plecat cam în grabă și nu am mâncat nimic dimineață...Tocmai când simțeam că mă arde stomacul și trebuie să îmbuc ceva, cu riscul de a dezechilibra pachetele de împărțeală, a apărut îngerul meu păzitor întruchipat într-o femeie care ne-a oferit ca pomană pateuri calde cu brânză...
Restul e tăcere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu