A Modern Comedy by John Galsworthy BOOK I THE WHITE MONKEY

Când am citit ”A Modern Comedy by John Galsworthy BOOK I THE WHITE MONKEY” am fost multă vreme obsedată de acestă maimuță, care joacă un rol atât de important în a explica stările de spirit ale personajelor în diferite împrejurări.

Am tot încercat să îmi închipui cum arată până de curănd cănd am văzut la cineva un album de Janet Kruskamp. Eram curioasă de unde a ”împrumutat” acest cineva albumul și tot scotocind pe Google am dat peste un tablou cu o maimuță albă ținând o portocală în mână...

Exact cum îmi imaginam taboul despre care se vorbește atât de mult în carte. Îmi aduceam aminte și explicația dată de un pictor, Aubrey Green, tot personaj din carte

” it's a perfect allegory, sir! Eat the fruits of life, scatter the rinds, and get copped doing it. When they're still, a monkey's eyes are the human tragedy incarnate. Look at them! He thinks there's something beyond, and he's sad or angry because he can't get at it. That picture ought to be in the British Museum, sir, with the label: 'Civilisation, caught out.'

E o alegorie perfectă, Sir! Să mănânci fructul vieții, să arunci cojile, și să Fii mulțumit că ai rezolvat problema asta dificilă. Când sunt nemișcați, ochii unei maimuțe sunt încarnarea tragediei umane. Uită-te la ei! Ea crede că mai e ceva dincolo și este tristă și supărată pentru că nu poate căpăta acel ceeva. Tabloul acesta ar trebui să fie în British Museum, sir, cu eticheta Ș Civilizație, te-am prins”

Sigur, în tabloul Jenetei Kruskamp portocala e întreagă, dar mie tot mi se pare că e o bună ilustrare a Maimuței Albe a lui Galsworthy...

Am căutat citatul de mai sus și altele dar întâi am găsit niște recenzii ale cărții și undeva un tablou care se pare că a fost folosit ca și copertă a cărții...

Apoi...trăiască Proiectul Gutenberg...am găsit și cartea unde am dat search cu white monkey și ma găsit citatele dorite...pe care nu le mai traduc.

The large white monkey with its brown haunting eyes, as if she had suddenly wrested its interest from the orange-like fruit in its crisped paw, the grey background, the empty rinds all round--bright splashes in a general ghostliness of colour,

...........................

it's a perfect allegory, sir! Eat the fruits of life, scatter the rinds, and get copped doing it. When they're still, a monkey's eyes are the human tragedy incarnate. Look at them! He thinks there's something beyond, and he's sad or angry because he can't get at it. That picture ought to be in the British Museum, sir, with the label: 'Civilisation, caught out.'

.............................

The restless, inhuman, and yet so human, angry sadness of the creature's eyes! 'No whites to them!' thought Soames: 'that's what does it, I expect!'

............................

The brute was potent--symbolic of the world's mood: beliefs cancelled, faiths withdrawn! And, dash it! not only the young--but the old--were in that temper! 'Old Forsyte,' or he would never have been scared by that monkey's eyes; yes, and his own governor, and Elderson, and all the rest. Young and old--no real belief in anything! And yet--revolt sprang up in Michael, with a whirr, like a covey of partridges. It did matter that some person or some principle outside oneself should be more precious than oneself--it dashed well did! Sentiment, then, wasn't dead--nor faith, nor belief, which were the same things. They were only shedding shell, working through chrysalis, into--butterflies, perhaps. Faith, sentiment, belief, had gone underground, possibly, but they were there, even in 'Old Forsyte' and himself. He had a good mind to put the monkey up again. No use exaggerating his importance! 

Tabloul Janetei Kruskamp

Ceeace cred  eu că e coperta cărții.