Parabola Orbilor de Pieter Bruegel cel Batran.

Prietenul meu coreean de pe fb despre care v-am mai vorbit, dr Hong, este un om de o vasta cultura, el avand nu numai notiuni de cultura coreeana ci si occidentala. Are cam vreo 5000 de prieteni si asta datorita faptului ca cei care cunosc limba coreeana (eu nu o cunosc, dar folosesc cele doua masinin de tradus, Google is Bng, cu oarecare succes, folosind traducerea in engleza, dar uneori si alte limbi ale popoarelor ce au avut multe si vaste colonii si astfel exista mai multi vorbitori ale acestor limbi, spaniola si franceza, pentru ca exista posibilitatea mai mare de corectare a traducerilor decat a celor in romana) sunt interesati de ceea ce publica dumnealui.

Ieri a publicat o fotografie a operei lui Pieter Bruegel cel batran, "Orbul Calauzeste pe Orb" sau Parabola Orbilor" adaugand o descriere a tabloului facuta de Kwon Yong-joon (Republic of Korea digital University of Arts and culture, Professor)- desigur in coreeana. Desi cele doua traduceri sunt adesea neclare sau chiar contradictorii, cred ca am inteles cate ceva.

Profesorul spune ca aceasta pictura este inspirata dupa Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 15 13-14. Am sa folosesc aici Biblia Ortodoxa online:

"Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă." 

ca raspuns la acuzele fariseilor ca Iisus a incalcat legea cand le-a spus ucenicilor ca nu e nevoie sa se spele pe maini inainte de a manca. 

1. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând:
2. Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
4. Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.
5. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.

11. Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

17. Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?
18. Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.
19. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.

Eu as zice insa ca in vremea noastra nu trebuie sa ne bazam numai pe Evanghelie in acesta privinta ci, daca nu vrem sa capatam vreo hepatita A sau, mai rau, vreo gripa din aceea cu nume imprumutat din zoologie e mai prudent sa ne spalam pe maini inainte de a manca. Pentru discipolii lui Iisus, mai interesati de viata cea vesnica decat de cea terestra, bineinteles ca igiena nu era chiar pe primul loc, dupa cum rezulta de mai sus. Noi insa parca am dori sa ne bucuram si de cea terestra, pana cand va fi sa o vedem in fata ochilor pe cea vesnica. 

Mai departe bunul profesor face o descriere a modului cum a inteles Bruegel sa ilustreze acesta parabola, dar pentru asta e mai interesant un articol citit pe un blog, in care autorul descrie cam asa tabloul (nu e o traducere exacta, va avertizez, am mai contribuit si eu cu cate ceva): 

Vedem sase oameni mergand pe o poteca. Este un sir de tarani neingrijiti, nerasi. ei inainteaza in diagonala tabloului, avand grija sa fie mereu in contact unul cu altul fie prin intermediul bastoanelor, fie tinandu-se unul de umarul celuilalt. Totusi strategia lor a dat gres pt ca il vedem pe primul cazut intr-un sant si pe al doilea gata sa cada si el. Expresia lui e magistral redata de pictor, orbul are  gura deschisa, poate blestemand, orbitele fara ochi sunt atintite drept spre fata privitorului.

Al treilea este ingrozit cand simte ca bastonul de care se tinea ii este tras violent spre inainte iar al patrulea ridica ochii spre cer, poate implorand de acolo ajutor. Figurile ultimilor orbi din sir sunt inca destul de calme, ei nu au idee de ce ii asteapta.

Dar ceea ce este interesant si trebuie sa ne atraga neaparat atentia este ca intre al doilea si al treilea orb este un spatiu in care se ridica, solida si imperturbabila, silueta unei biserici, Saint Anne Pede, dupa toate probabilitatile

Profesorul coreean afirma ca orbii din Bibile sunt ignoranti care nu cunosc cuvantul lui Dumnezeu. Ignoranta si Falsa Credinta sunt ambele pacate majore care conduc catre Iad, pt ca daca suntem atat de orbi incat sa ne lasam cuprinsi de ignoranta si de falsitate mergem direct catre vizuina raului, nu-i asa?

Biserica este vazuta de el ca un al treilea ochi invizibil, care ar putea fi asemanat unui toiag de profet care avertizeaza in tacere despre pericolul stupiditatii care ii face pe orbi sa se simta in siguranta in drumul lor catre moarte dar, daca am inteles eu bine, e un fals avertisment (pentru ca nu e ascultat, cred eu, doar e clar ca orbii sfarsesc prin a cadea cu totii in groapa).

Pacatosul cel orb din Bibilie marcheaza ceea ce este cea mai importanta virtute in acesta lume,  "intelepciunea" care se opune "stupiditatii". El este avertizat in mod serios sa nu urmeze drumul stupiditatii (si al ignorantei, as adauga eu).

La fel ca si profesorul coreean Jonathan, autorul articolului mai sus amintit, se intreaba daca artistul compara soliditatea bisericii cu soliditatea credintei in Dumnezeu in comparatie cu cei care nu vor sa il vada sau sa il admita pe Dumnezeu si astfel orbii care se impiedeca pe drumul ales de ei ar fi asemanatori celor care se impiedeca pe drumul pe care aleg sa mearga, un drum de pe care Dumnezeu lipseste. 

O interpretare si mai clara a rolului bisericii in acesta pictura am gasit-o in "Art and the Bible" "Biserica din fundal accentueaza mesajul lui Bruegel: nu urmati orbeste liderii care va conduc departe de biserica pentru ca veti da de necaz. Tot acolo se spune ca oftalmologii ar fi fost capabili sa recunoasca cinci boli de ochi in aceasta pictura.

Profesorul coreean mai atrage atentia asupra a doua detalii interesante si anume ca in coltul din stanga jos ar fi un "bony tree", un pom lipsit de frunze care se regaseste in coltul opus al tabloului si asupra a ceea ce Google a tradus "Fleur-de-lis. Christian Art petals" care ar fi simbolul "intelepciunii". Dupa ce am cautat zadarnic aceasta floare de crin in toate reproducerile pe care le-am gasit si am constatat astfel ca ceea ce a reprodus alb-negru Ion Biberi in albumul intitulat "Pieter Bruegel cel Batrin", publicat de Editura Meridiane in 1967 si numit Parabola Orbilor, copie dupa originalul din 1568, pastrat la Museo Nazionale, Neapole (corect, conform Art and the Bible Museo di Capodimonte, Naples) este de fapt un alt tablou, pictat de Pieter Bruegel (se citeste Broihel, dupa Biberi) cel  Tanar, am apelat si la Bing. Aceasta masina , care greseste de f multe ori, de data asta s-a dovedit mult mai exacta, floarea de care e vorba este de Iris, stanjenel, care simbolizeaza speranta in salvare si spre ea se intinde mana celui cazut, in detaliul de mai jos irisul se vede in dreapta celui de al doilea orb.

Deci profesorul coreean vede in acesta alegorie un avertisment trimis de orbii sicofanti ca cei stupizi nu vor urma niciodata cuvantul lui Dumnezeu dar ca Bruegel trimite catre olandezii timpului sau un mesaj de salvare. Care ar fi rostul regretului dupa cadere? se intreba profesorul. Sa se depaseascai stupiditatea prin intelepciune este ceea ce i se reaminteste lui prin acest tablou.

Aceasta este versiunea lui Pieter Bruegel cel Tanar, Jonathan subliniaza ca in acest tablou culorile sunt mai deschise, mai putin sumbre iar fundalul este populat si cu niste animale, spre deosebire de peisajul dezolant din tabloul tatalui sau. Eu as mai remarca si ca in stanga jos in locul pomului cel mort si desfrunzit si a rapei care se ghiceste este un palc de vegetatie si chiar cateva flori, ceea ce arata o viziune ceva mai luminoasa,  mai optimista. In schimb florile din dreapta, catre care tinde mana orbului parca nu ar mai fi flori de iris (am facut zoom cu ajutorul Irfanului ca sa vad mai bine) ci seamana mai degraba cu fleur de lis, florile de crin despre care am vorbit mai devreme. Deh, rezolutia pozelor publicate pe net e destul de redusa.

In incheiere vreau sa copiez descrierea tabloului facuta de Ion Biberi in cartea sus amintita.

In mijlocul unui peisaj de linisti, de nemiscare si de lumina calma, un siraj de orbi bajbaie in neguri. ei se tin unii de altii de toiege lungi si se lasa diriguiti de cel din fata, care se rostogoleste intr-o groapa. Siragul, infiorat de o presimtire, ianinteaza poticnit, cu mers stangaci si mecanic. Al doilea orb, descumpanit, cade inainte, al treilea, atras in cadere, isi pierde echilibrul. E o tendinta catre prabusire, progresiva, irezistibila, savant sugerata de incrucisarile toiegelor si inclinarea rapida a planului. Dar mai puternica decat caderea si orbecaiala, decat talcul cumplit al acestei caderi fara oprire - ritmata prin fragmentarea si succesiunea aproape cineamtografica a miscarii - este expresia fetelor scofalcite, cu vagauni scobite, cu gaturile intinse infiorat ca pentru a surprinde un zvon de orientare. Fetel acestea releva o varietate expresiva impresionanta. De la zbaterea orbului prabusit, la rictusul inciudat, furios si dezamagit al celui ce il urmeaza, la amestecul de stupoare si neliniste, de inchistare in sine, prostita, a celor ce vin in urma, artistul perinda un film de inegalabila putere de sugestie. S-a vorbit aici de o simbolizare a intregii umanitati prabusindu-se in neguri si lipsita de calauza. In afara insa de semnificatia panoului, este faptul brut, fetele fara lumini ale oamenilor, accentul, intensitatea, crisparea scenei de cosmar, ce se petrece sub cerul clar.