Candva il stiam pe de rost...Doar am practicat meseria de chimist timp de 29 de ani...Intre timp am inceput sa mai uit din tabel...am inceput chiar sa uit ca sunt chimista. Poate pentru ca mi-am dorit altceva...dar n-a fost sa fie...
Cand socrii mei s-au mutat la noi in apartament (am stat doi ani impreuna, nu au fost cei mai fericiti din viata mea) socrul ma intreba mereu "Viorica, de ce nu ai urmat tu filologia?"
Raspunsul e simplu si ar fi valabil si pentru intebarea "de ce la liceu ai ales sectia reala si nu cea umana?" : avand inclinatii atat catre stiintele exacte cat si catre cele umane dar memoria doar de 80%,(asa spuneau testele, intre timp a mai scazut, cred, nu mai am curajul sa fac asemenea teste), mi s-a parut ca stiintele exacte mi s-ar potrivi mai bine.
Poate la asta a contribuit si setea de autoinstruire a tatalui meu, care s-a abonat atat la revista "Stiinta si tehnica" cat si la "Colectia de povestiri stiintifico- fantastice". Mamita s-a abonat la revista "Sanatatea" dar asta mai tarziu, dupa ce am plecat la liceu.
Am citit revistele tatalui meu din scoarta in scoarta si asa am aflat o multime de lucruri interesante...Ba chiar cand eram in facultate am tinut sa ii demonstrez uneia din profesoarele noastre (cred ca era lectora) cu ajutorul revistei, ca a facut o afirmatie gresita. Mi-a cerut sa ii aduc exemplarul sa il vada si cum cum l-am dus chiar inainte ca o grupa din anul paralel sa dea examen le-am creat bietelor colege emotii in plus la gandul ca o voi enerva.Dumneaiei insa si-a aruncat ochii pe articol, a zis ca asa a spus si ea la curs iar eu mi-am cerut scuze ca am inteles gresit si astfel colegele au putut respira usurate.
In primul an de liceu insa tocmai incepuse criza de adolescenta care la mine s-a manifestat printr-un interes exagerat fata de cartile din biblioteca scolii si unul minim fata de cele ce ni se predau in clasa. Si astfel m-am ales cu o medie sub cinci la chimie si pedeapsa de a scrie formulele desfasurate ale acizilor anorganici de 100 de ori. Nici nu banuia profesorul ca are in fata pe cineva care avea sa ii urmeze intr-un fel calea si chiar drumul vietii...
Spun asta pt ca profesorul nostru era total nemultumit de statutul sau si visa sa devina inginer, dar pica mereu la examenul de admitere la Politehnica. Acum sa nu va imaginati ca cel de la Universitate, care pregatea profesori, era mai usor.
Am dat examene scrise si orale la matematica, fizica si bineinteles chimie, pt asta ni s-a cerut sa stim materia predata in toti cei patru ani de liceu. Cand am aflat ulterior, in cursul nenumaratelor si aiuritoarelor schimbari din sistemul de invatamant ca nu se mai cere toata materia am fost surprinsa...Am trecut si eu prin destule schimbari: trecerea de la ortografia antebelica la cea postbelica, comunista, trecerea de la licee segregate pe sexe la licee mixte, trecerea de la sistemul de notare sovietic cu note 1-5 la cel romanesc cu note 1-10, trecerea de la scoala de 10 ani la cea de 11 in care scoaal elementara era de 7 clase si liceul de 11, trecerea de laa examenele finale de sfarsit de an de la ciclul doi, clasele 5-7, dupa ce dadusem examen de sfarsitul ciclului intai clasele 1-4, la examenul de sfarsit de ciclu doi, trecerea de la examenul de maturitate, acum bacalaureat, cu trei materii la cel cu sapte materii, etc.
In timpul liceului parintii celoralti elevi se plangeau mereu ca suntem supra incarcati dar eu stiu acum ca scoala pe care care am urmat-o m-a inarmat cu cunostinte solide in toate domeniile, incepand cu literatura (mi se pare o mare prostie ca nu se mai face gramatic in liceu) si sfarsind cu cunostintele practice de croitorie, electrotehnica, lacatuserie, conducerea automobilului. Ca nu am si nu voi avea niciodata carnet de sofer e alta poveste, tine mai degraba de circumstantele casatoriei mele si de viata de familie decat de curaj sau pricepere...
Pana si talentul la limbi straine mi l-am descoperit si l-am cultivat in anii de scoala, mai ales cei de liceu. Un singur lucru nu s-a lipit de mine: dragostea si intelegerea pentru stiintele sociale: Socialismul Stiintific, Economia Politica, Materialismul Dialectic. Oricat m-am straduit, multe din invataturile lor au ramas pt mine terra incognita, poate si pt ca realitatea de zi cu zi era atat de diferita de cea descrisa in manuale.
Dar sa revenima la meseria mea de baza, chimia. Dupa ce am invatat temeinic formulele desfasurate cred ca am pus pt totdeauna bazele unei bune intelegeri a tot ce a insemnat chimia pt mine. Am invatat ce inseamna valente, ce inseamna legaturi chimice, s. a. Si iata cum o pedeapsa bine administrata m-a ajutat cand a fost sa imi aleg (mai mult fortat, dar despre asta am mai scris) drumul in viata.
Ca studenta la Universitate am facut, printre altele, practica pedagogica. Desi am luat note mari si lectia pe care am predat-o "Variatia proprietatilor in tabloul periodic al lui Mendeleev" mi-a fost laudata de toata lumea care a asistat (au venit si doi colegi de la alta grupa) ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost sa devin profesoara. Am muncit f mult pt lectia aceea, trebuia sa cunosc f bine tabelul si despre ce e vorba in el, iar rezultatul a fost ca smecherii de elevi, care nu s-au ostenit sa bage la cap ce le-am predat, ca sa scape de ascultare si de note proaste au procedat ca si colegi mei din liceu cand veneau studenti sa ne predea, au pretins ca nu au inteles lectia si au cerut profesoarei sa le-o predea din nou, Bineinteles ca doamna a fost f suparata, ea imi admirase claritatea cu care ordonasem datele si modul in care le-am expus. Cred ca e cea mai complexa si mai grea lectie din toata chimia anorganica predata in liceu, e o lectie de sinteza.
Dupa ce am terminat facultatea mare parte din salariu am cheltuit-o pe carti, atat de specialitate (se gaseau destul de ieftine, importate din URSS, in franceza sau engleza, am avut chiar si in rusa) cat si de poezie (cele de beletristica le-am citit mai ales imprumutate de la bibilotecile publice, sau cumparate de la anticariat) sau de arta...albumele importate tot din URSS nu erau din cale afara de scumpe. Socrul meu, profesor de matematica, a fost incantat ca a avut ce citi fara sa mai mearga la o biblioteca publica... vazand ce carti am in bibloteca (cele de specialitate le-am dus la serviciu, acolo imi erau mai necesare) s-a mirat tare, cum am mai spus la inceput, ca sunt chimista.
Si acum sa spun cateva cuvinte despre tabelul care a dat titlul articolului. Nici o stiinta nu se poate numi asa daca nu este organizata. pana si istoria, care este departe de a fi o stiinta exacta (unii spun ca e departe de a fi o stiinta, punct) este organizata pe perioade. In chimie insa, de la alchimisti incoace, o vreme a fost o adevarata brambureala. Se tot descopereau elemente noi, dar incercarile de a le ordona nu erau cele mai fericite.
Mendeleev a avut geniul sa descopere ca daca aranjeaza elementele in ordinea numerelor atomice si daca le compara proprietatile ele pot fi expuse sub forma unui tabel, care acum ii poarta numele. Mai mult, a lasat locuri libere in tabel pt unele elemente carora le-a prezis proprietatile si care au fost descoperite mai tarziu...eka-siliciu (germaniu), eka-aluminiu (galliu), and eka-bor (scandiu). Pe vremea lui erau descoperite 60 de elemente, adica aproape jumatate din cele descoperite pana in prezent. Despre istoria tabelului lui Mendeleev puteti citi, daca stiti engleza, aici.
In facultate am invatat la fizica, la mecanica cuantica, despre faptul ca unul din lectorii dela noi, pe care il chema ca pe imparatul german, Frantz Iozef, a descoperit ca daca aduna doua numere cuantice, anume n+m obtine un nr care poate fi folosit f bine pt a intelege ordinea completarii cu electroni a nivelelor electronice ale elementelor si astfel se explica mai bine atat ordinea in grupele principale si secundare, cat si lantanidele si actinidele, dar deja risc sa va bag in ceata cu explicatii prea specifice.
Ceea ce subliniaza geniul lui Mendeleev este faptul ca pe vremea lui nu se descoperisera gazele rare iar despre structura atomului nu se stia mai nimic...ce sa mai vorbim de numere cuantice sau despre radioactivitate...
Dupa parerea mea chimia este una dintre cele mai complicate si mai greu de invatat (si de digerat) stiinte, totusi unii au gasit o cale de a fi invatata, cica rapid, chiar in 24 de ore, hi, hi, hi...daca sunteti curiosi si stiti engleza mergeti aici (imi pare rau pt prietenele mele care nu stiu), atata doar ca si asta, ca si orice alta smecherie, va scoate bani din buzunar :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu