Ca orice societate umana si cea comunista a avut, pe langa multele sale minusuri, si cateva plusuri. Quintesenta minusurilor cred ca poate fi exprimata prin lozinca afisata pe peretii uneia din clasele in care mi-am petrecut anii de scoala:
Daca nu stii te invatam
Daca nu poti te ajutam
Daca nu vrei te obligam!
Nu sunt sigura ca Lenin a conceput asemenea lozinca, lui i se atribuie alta, benigna, tot in trei timpi:
Invatati!
Invatati!
Invatati!
Si ce e drept e drept, dupa reforma invatamantului din 50 cei cu "origine sociala sanatoasa" au avut acces facil si neingradit la invatatura, numai dorinta sa fi avut. Au inceput campanii de alfabetizare, lucru care e numai de laudat. Ca unii parinti au socotit ca nu e nevoie ca odraslele lor sa aiba mai mult de patru clase (multi din colegii --sau colegele-- mei de clasa au fost retrasi dupa clasa patra) fie pt ca aveau nevoie de ei la munca campului (stiu ca e cacofonie) fie pt ca exemplul personal le arata ca poti sa traiesti bine mersi si fara multa scoala e alta poveste.
Ulterior perceptia valorii sociale s-a schimbat, oamenii au inceput sa observe ca cei cu o diploma oarecare aveau volens-nolens o viata mai usoara si asa a inceput vanatoarea dupa diplome. Ca sa ajungi cadru de conducere undeva nu mai era suficienta originea sanatoasa (mai ales dupa destalinizare, cand teroarea in lagarul socialist si-a mai potolit cruzimea) desi directorul nostru administrativ a iesit la pensie cu cele 7 clase pe care reusise sa le termine, trebuia sa ai cel putin liceul. Asta pt ca securitatea a vazut ca oamenii mai scoliti erau mai usor de controlat, nu degeaba se spunea la sedintele de partid ca intelectualii sunt lasi.
Si atunci a inceput sa se dezvolte atat invatamantul seral (am avut cateva colege care au facut liceul la seral fiind si in campul muncii, dar si unele care un timp au urmat facultatea la seral, unde se intra mai usor, aducand adeverinte false cum ca ar lucra undeva, pana s-a strans surubul si au trebuit sa se angajeze pe bune) cat si cel fara frecventa, sau fara stiinta, cum zicea mama mea. Mamita a suferit mult ca Tata-Mare a retras-o de la scoala profesionala unde "manca banii cu lingura" si nu i-a iertat asta pana in ziua de azi, ea fiind o persoana dornica de a invata cat mai mult de unde se putea, nefiind niciodata multumita ca noi nu avem destula ambitie sa fim mereu pe locul I in scoala si apoi in viata.
Printre formele de invatamant popular era si asa numita "Universitate Populara" care in Bucuresti isi avea sediul la Sala Dalles. Nu mai stiu exact ce cursuri se urmau acolo, stiu ca pt cele de limbi strine trebuia sa se plateasca o taxa iar eu n-am avut niciodata destui bani ca sa achit acea taxa. Am urmat insa timp de cativa ani, dupa absolvirea facultatii, cursurile de Arta Filmului, conferentiar fiind regretatul D. I. Suchianu. Am avut astfel ocazia sa vad gratis multe filme f bune, de cinemateca, printre ele as aminti "Dr Jekill si Mr Hide", un film SF dar si politist despre natura duala a psihicului uman, varianta originala, dupa care s-a facut un remake cu Spencer Tracy care s-a difuzat atunci la TVR si a trebuit sa fiu de acord cu DIS ca varianta originala era mai valoroasa, ST nefiind deloc potrivit, cu figura lui bonoma, pt un asemenea rol.
Mie nu mi s-a intamplat sa parasesc o sala de cinema in timp ce rula un film, fie el cat de prost sau plictisitor, mereu gaseam ceva care sa merite sa stau pana la sfarsit, fie ca sa vad pana unde poate merge lipsa de talent a scenaristului, regizorului sau actorilor, dupa caz, fie pt ca ceea ce altora li se parea fara interes mie mi se parea plin de semnificatii, cum a fost cazul cu "Insula" lui Kaneto Shindo (a fost o vreme cand rulau pe ecranele noastre fileme japoneze de mare valoare, inca imi mai e dor de acele timpuri) dar de la unul din cursurile de Arta Filmului am plecat in timp ce rula filmul brazilian "Pustile".
Pur si simplu n-am mai indurat sa aud cum cineva tinea un monolog probabil f important dar din cauza ca nu era tradus nu reuseam cu nici un chip sa percep mesajul care era transmis. Ulterior cineva spunea ca s-a bucurat ca nu a inteles nimic din ce se spunea pt ca astfel a putut sa aprecieze mai bine arta regizorala, mie asta mi s-a parut o dovada de pretiozitate, pt ca intr-un film e normal ca totul sa participe la reusita lui, nu se poate sa spui despre el ca e bun numai pt ca are un regizor extraordinar, pt ca filmele (ca si serialele TV) sunt productii de echipa, in care fiecare membru are contributia lui la reusita sau la esec .Astfel degeaba ai niste actori extraordinari daca scenariul sau regia sunt de calitate indoielnica, publicul nu poate fi pacalit cu aura actorilor.
Tot la acele cursuri am participat la o conferinta tinuta de Sergiu Nicolaescu si Romulus Vulpescu (pe atunci erau niste idoli pt mine, a trebuit sa se schimbe regimul ca sa se prabuseasca de pe soclul unde ii urcasem) cu ocazia lansarii filmului Mihai Viteazul. SN a pronuntat atunci o fraza care m-a surprins "Mihai Viteazul nu a fost iubit de popor". Nu puteam intelege cum e posibil ca un domnitor care a reusit, fie si pt putin timp si doar dintr-o toana, "pohta ce am pohtit", sa uneasca voievodatele romanesti intr-un tot sa nu fie iubit de popor? Parca la istorie alta era perceptia. Dar a urmat explicatia cu legarea de glie a iobagilor si lucrurile au devenit limpezi.
O alta conferinta a fost tinuta de un invitat polonez care ne-a vorbit in franceza, fara sa ni se traduca, despre avantajele folosirii energiei atomice in scopuri pasnice (de atunci am folosit-o si eu nemijlocit fie prin intermediul celor trei scintigrafii, una la sistemul osos si doua la tiroida, fie prin radioterapie) si la sfarsit a raspuns intrebarilor noastre. Am intrebat si eu ce se intampla cu reziduurile radioactive si mi-a raspuns ca e o problema inca nerezolvata. Din pacate nerezolvata a ramas pana in ziua de azi ba mai mult, unii ne sperie cu probabilitatea de a fi folosite pt asa numitele "bombe murdare" care ar putea fi folosite de teroristi lasandu-le de pilda in rucsacuri prin metrouri sau alte locuri aglomerate.
La acea conferinta i-am multumit din inima profesorului de franceza din clasele X, XI (pe vremea mea liceul se desfasura timp de patru ani din clasa opta pana in a unsprezecea) pt ca a fost sever cu noi si "a dat militaria jos din pod" la propriu, el fiind de profesie ofiter. Nu e mai putin adevarat ca polonezul, fiind strain, folosea o pronuntie clara si o limba literara , spre deosebire de nativii francezi, pe care e mai greu sa-i intelegi la ei acasa, de aceea sotul meu prefera sa vorbeasca in engleza cand merge in delegatii in Franta.
Universitatea asta Populara mi-a fost de ajutor intr-un mod neasteptat. Am vorbit in alta parte ca n-am servit la viata mea Invatamant Politic, eram convinsa ca acolo nu am ce auzi decat o gramada de minciuni si eram satula de minciunile din mass-media, cand eram in serviciu cei de la UTC ne-au inscris obligatoriu la aceasta forma de "invatamant" fiind scutit cei care erau inscrisi la Universitatea Populara. Si astfel niste cursuri despre care nu se putea cu nici un chip spune ca faceau propaganda pt comunism m-au salvat inca odata de la aceasta corvoada. Apoi am "fost data afara" din UTC pt ca depasisem varsta pana la care puteam face parte din organizatie. Sotul meu spunea f amuzat "ai fost data afara de batranete".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu