Kings on Ice

Fiica mea mai mare a avut o idee GENIALA. Stiind cat de pasionata sunt de patinajul artistic (si ei ii place, dar nu e neaparat o pasiune, nu e la curent cu campionatele, nu prea ii mai stie pe concurenti) s-a decis sa-mi ia bilet la un spectacol pe gheata. Initial s-a gandit la "Lacul Lebedelor", dar, spre norocul meu, cand a plecat sa ia bilete a vazut afisul la Kings on Ice si m-a intrebat la care spectacol prefer sa merg. Raspunsul cred ca e evident.

Intre timp am luat legatura si cu Ana si astfel am avut si bucuria unei devirtualizari cu acesta fata ce are niste minunati ochi albastri. Din pacate aveam locuri in sectoare diferite si nu ne-am revazut in pauza sau dupa spectacol.

Am fost surprinse sa vedem ca patinoarul este arhiplin, desi am stat la coada sa intram. Desi coada mergea repede a durat un pic pana cand bodyguardul de la BGS a controlat posetele pt a verifica daca sunt aparate de fotografiat. Din cauza ca stiam dinainte (imi daduse Ana un link) ca nu sunt permise aparate de fotografiat profesioniste sau de inregistrat audio-video iar "savoniera" mea are si program de filmat, la sugestia fiicei mele nu mi-am luat aparatul.

M-am ofticat, bineinteles, cand am vazut ca tanara din fata mea (nu cea care spunea f emotionata ca a facut sapte ore pe drum de la Iasi si mai are tot atatea ore de facut la inapoiere) prezinta la control o "savoniera" cam ca a mea, pe chestia asta, pt ca i-am reprosat fie-mi "vezi ca era voie" bodyguardul nici nu ne-a mai controlat, incat sticla de apa a ei a patruns nestingherita in arena.

Pe acelasi rand cu noi au stat si doua persoane vorbitoare de limba rusa. Mi-a placut ca organizatorii au avut grija sa nu ne murdarim turul pantalonilor si au pus pe fiecare scaun cate o punga cu un "chilotel" pt scaun in ea, unii nu au stiut despre ce e vorba, nici n-au avut inspiratia sa se uite in jur si au stat pe punga, nu pe "chilotel". Desi biletele au costat o avere nu au fost chiar cele mai scumpe, cele scumpe erau pt scaunele asezate pe gheata, incat patinoarul, oricum mic, a devenit si mai mic. Chiar ma intrebam cum au sa se descurce patinatorii pe basmaluta aceea.

Pt ca voiam sa stiu exact numele celor ce vor evolua pe gheata si ce programe vor prezenta, cum a afisat situl Olimpiadei de la Vancouver pt gala de acolo am intrebat daca au programe. Fata (plasatoarea) s-a uitat la mine de parca veneam de pe alta planeta, probabil obiceiul civilizat de a permite spectatorului sa stie cate ceva despre ce se prezinta sub forma unor informatii scrise e deja desuet. Totul ar fi bine daca am gasi pe net sau in ziare acele informatii, din pacate am pierdut o gramada de timp ca sa gasesc numele unei perechi de "adagio skating" (stil de patinaj in care perechile nu executa elemente side by side, in schimb executa elemente apropiate de acrobatie, interzise in concursuri, pe muzica lenta, care pune si mai bine in evidenta figurile executate).

Desi ora inceperii spectacolului era 20:00 trecuse sfertul academic, inca mai intrau spectatori in sala si incepusera, sporadic, aplauze de exasperare. Ei, dar si cand a inceput! N-am mai regretat deloc ca nu mi-am luat camera foto, am batut din palme pana mi s-au inrosit si mi s-au umflat, am si scos, spontan, niste chiraituri la un moment dat, m-am ridicat in picioare, ce mai, a fost un spectacol f reusit iar reactia salii demna de un patinoar mai ca lumea, dintr-o tara cu bune traditii de patinaj artistic.

Nu-mi amintesc in ce ordine au intrat patinatorii in "scena". Ma asteptam sa inceapa, ca la orice gala, cu parada patiantorilor, a inceput cu ucraineanul Sergei Yakimenko, pe care il stiam de la Gala de la Oberstdorf, care a intrat furtunos pe gheta,s-a oprit un moment de parca se intreba ce cauta acolo, apoi a facut cateva flic-flacuri ca la gimnastica. Au intrat apoi Edvin Marton si Evgheni Pliushcenko. Privind retrospectiv inteleg de ce primul aparut a fost SY, se intentiona dezmortirea atmosferei.

Spun ca nu-mi amintesc exact cum s-a intamplat totul, stiu insa ca parada patinatorilor, ca si tot spectacolul de altfel, a fost prezentat de Marius Negrea. Nu m-am putut impiedeca sa nu zambesc la programele lente amintindu-mi cat de exasperat era la Gala de la Mondiale de faptul ca majoritatea covarsitoare a patinatorilor a ales programe lirice, aici mare parte din ilustratia muzicala fiind asigurata de Edvin Marton si a sa vioara Stradivarius normal ca programele erau lente--de unde viteza pe un patinoar asa de mic?--dar au existat si programe acrobatice, comice, unul din ele fiind cel prezentat de Denis Ten si la GO, el aparand in prima parte cu un fel de tutu in mizerie, o fustita caraghioasa, si facand o parodie dupa "Lacul Lebedelor" (nah, ca am avut si o parte din acest balet) cu miscari gratioase de brate, mers pe poante, etc. in partea doua si-a aratat adevaratul lui talent, facand si o pirueta Bielmann. Cautand pe You Tube un videoclip cu DT la GO am gasit unul cu origila pirueta Bielmann, executata de Insasi EA, Biellmann Spin - Denise Biellmann 1995 .

Bineinteles ca nu am apludat de nebuna, de una singura, sala a reactionat minunat punctand cu aplauze fiecare program din spectacol, aclamand, exprimandu-si incantarea, chiar daca lumina relectoarelor jeneaza patinatorii si ei nu pot executa tot atatea sarituri ca in concursuri.

Spectacolul a avut doua parti, in prima Pliushcenko a prezentat un program despre care am inteles din reclamele facute ca ar fi fost pe o muzica special compusa de Edvin Marton pt spectacolul de la Bucuresti. Una din spectatoare (geografu), f entuziasmata, a spus pe un forum ca PLUSHY A FACUT CINCI (5) CVADRUPLE !,eu am identificat doar una, celelalte am avut impresia ca ar fi fost triplu Axel in cel mai bun caz, dar nu conteaza, chiar daca unele le-a aterizat pe doua picioare.

Doar Julia Sebestyen, cea care plangea cu lacrimi amare ca se retrage din competitiile de amatori dupa mondiale, a luat un scurt contact cu gheata iar Robin Szolkowy a pus mana pe gheata dupa o saritura side by side, dar nici o mica imperfectiune (sarituri duble sau chiar simple) nu au intunecat bucuria de a vedea pe gheata niste patinatori atat de buni.

Tatiana Voloszojar/ Stanislav Morozov au aparut cu celasi costume de blugi cu tricouri albe cu care i-am vazut si la alte gale, inclusiv cea de la Obnerstdorf, iar in partea doua cele doua perechi au facut un program comun, a carui coregrafie a fost conceputa de antrenorul lor, Ingo Steuer. Fetele, ambele ucrainience, ambele blonde, apropiate ca statura si imbracate la fel erau greu de deosebit una de alta. M-a impresionat spirala dubla, desi nu era noua pt mine, exista un video de la Bratislava 15.04.09 , dar acolo tocmai spirala lipseste, in schimb calitatea imaginii la unul din videoclipurile ale carui link il gasiti in acest articol ma face sa nu regret deloc ca nu mi-am luat camera foto, probabil imaginile surprinse de mine nu ar fi fost de cea mai buna calitate, in schimb acum m-am bucurat de tot ce a insemnat spectacol.

Mare bucurie mi-a prilejuit si revederea, si inca de doua ori, a lui Florent Amadio, pe care l-am remarcat inca de la europene ca pe un tanar de mare viitor. Mai ales Medleyul Michael Jackson a fost f reusit. A mai dansat cineva pe muzica de MJ, in partea I, nu-mi amintesc exact cine.

Si daca tot vorbim de francezi Natalie Pechalat/ Fabien Bourzat, desi vesnic abonati la locul 4 in concursuri, precum TV/ SM, au fost o placuta reintalnire, chiar daca nu au prezentat Andy ci "George of the Jungle" drept program comic (mi-a placut ceva mai putin), nu-mi reamintesc ce muzica i-a acompaniat in prima parte.

O pereche care a entuziasmat publicul cu figurile f dificile, chiar periculoase, a fost Fiona Zaldua/ Dmitry Sukhanov.Si pe ei i-am mai vazut, de mai multe ori, la GO, una din figurile lor, cand el o ridica deasupra capului ea fiind in pozitie orizontala si el o invarte indelung sustinand-o doar cu o mana prinsa intre coapsele ei am vazut-o executata de cei doi "pe uscat" in timpul unui interviu. Acea figura face parte din programul lor intitulat "Passion", pe care l-am gasit pe youtube.

Dupa cum am spus, a mai existat o pereche de adagio skating, pe care deasemenea am vazut-o la GO, nici atunci nu am retinut numele, posibil sa fie vorba de Elena Leonova si Andrei Khvalko, nu stiu. Ce m-a impresionat la ei au fost tatuajele. La Oberstdorf am remarcat doar tatuajul lui, tip tribal, pe intreb bratul, acum avea si ea un tatuaj, de acelasi tip, pe coapsa. Acesta pereche a evoluat numai in prima parte si nu a aparut la parada finala.

Serghei Yakimenko a prezentat si la noi saltul peste masina in care a fost pasager cand si-a facut intrarea pe gheata, salt care l-a inscris in Guiness Book. Tot la capitolul ciudatenii s-ar inscrie Jason Graetz, care nu mi-a placut nici acum, ca si la GO, desi s-a strambat mai putin, si le a aparut doaua intr-o parte a programului, cred ca II-a. Publicul insa l-a aplaudat si el pe el cu multa darnicie.

Adevarate hohote de ras sanatos a smuls spectatorilor cuplul Robert Gording /Alexei Polishuk. AP a avut pana acum un alt partener, Vladimir Besedin, pe care l-am vazut...ati ghicit, la GO. De data asta perechea RG/AP a evoluat in costume si palarii (pe care aveau grija sa nu le piarda) in prima parte, in partea doua au renuntat la sacouri si au efectuat exact aceleasi figuri pe care AP le facea impreuna cu VB, in costume care subliniau aspectul comic, in Le Cygne Carnaval.

Un nume mai putin cunoscut a fost cel al lui Fleur Maxwell care a debutat la doar noua ani direct pe locul 1 in competitiile nationale (n-am idee ale carei tari) de patinaj artistic pentru juniori, remarcandu-se pe plan international in anul 2005 in cadrul Campionatului European de Patinaj Artistic.

Nu stiu altii cum sunt dar eu las la urma ce e mai bun. Cred ca cel mai iubit patinator al momentului, cel putin in tara noastra, e frumosul Stephan Lambiel (eu am un motiv in plus, sa-l apreciez, este chimist). programul lui din partea I pe muzica din Traviata a ridicat sala in picioare, a fost aplaudat indelung, a primit buchete enorme de flori si nenumarate cadouri (fetitele si baietelul care ajutau la culegerea lor nu au prea avut de lucru, el culegand cu bucurie fiecare ofranda). A fost atat de impresionat de reactia publicului incat a cerut microfonul si, dupa ce a intrebat "Parlais vous francais?" si i s-a raspuns "Oui" a tinut un scurt spech, care a inceput cu "Vous etez encroyable!", se vedea clar ca era sincer, ca nu se astepta la o asemenea reactie, mai ales ca la EP publicul a fost ceva mai retinut. Am remarcat ca accentul lui elvetian e diferit de cel al celor din Hexagon.

In partea doua am incetat o clipa sa respir cand au inceput acordurile lui "Ne me quite pas", l-a interpretat magistral, parca mai bine decat la galele de dupa competitii, din nou sala s-a ridicat in picioare, din nou a fost aclamat, dar nu i s-a mai dat microfonul si atunci a facut un bis. Fetei mele i-a placut ca a facut si sarituri ca lumea, destul de multe (desi nu sariturile sunt partea lui cea mai tare, ci interpretarea artistica si piruetele).

Ne intrebam ce ar mai putea depasi un asemenea program, ei bine, Evgheni Pliushcenko s-a depasit pe el insusi interpretand "Je suis malade" (interesant ca amandoi au ales muzica lui Jacques Brel) si cred ca i-a venit inima la loc (stiu cat e de ambitios si cat de greu trebuie sa-i fi venit sa vada ca "Printul" e pe cale sa detroneze "Regele"), parca si mai multi spectatori s-au ridicat in picioare cand a sfarsit programul, a facut si el un bis.

La un moment dat Edvin Marton ne-a oferit un splendid solo de vioara, aplaudat inca de la primele acorduri, apoi aplauzele au incetat ca sa se auda muzica, reincepand furtunoase lasfarsitul soloului.

La parada de final atat EP sat si SL au luat cate o fetita in brate si au defilat cu ea, m-au cuprins fiorii gandindu-ma cum isi vor reaminti peste ani fetitele acestea acele momente de vis. Parada finala a fost privita de absolut toti spectatorii in picioare, apaludand frenetic si indelung.