duminică, 11 aprilie 2010

Ce verde era valea mea Sericicultura


Tending the newly hatched worms
Ingrijirea viermilor proaspat iesiti din oua

Picking mulberry leaves
Culegerea frunzelor de dud

Feeding the silk worms
Hranirea viermilor de matase

Stirring the silk worms
Pritocirea viermilor de matase

The great awakening of the silk worms
Marea trezire a viermilor de matase

The cocoon stage
Stadiul de cocon

The emergence of the moths
Iesirea fluturilor din cocon

Watching moths
Supravegherea fluturilor

Winding the thread
Extragerea firelor de matase

Stretching the silk floss
Intinderea firului de matase

Spinning the silk
Toarcerea firelor de matase (cu roata de tors)

Weaving the silk
Teserea matasii

Woman Weaving
Femeie tesand

Am descoperit candva un site cu nenumarate reproduceri dupa opere de arta japoneze care reprezentau femei nipone. Mi-am facut, pt sufletul meu, un album cu aceste reproduceri dar la un moment dat am obosit sa tot salvez pozele si am bagat linkul respectiv la favorite in ideea ca voi reveni mai tarziu. Din pacate atunci cand mi-am facut timp pt asta am constatat ca situl e in constructie. In schimb, cautand alte situri de unde sa pot culege poze am inteles ca cel mai apreciat pictor de nuri japonezi a fost Utamaro, si intr-adevar am gasit o bogata colectie de reproduceri dupa operele sale.

O serie de 12 reproduceri, ce pot fi vazute mai sus, plus una care arata o femeie tesand, sunt dedicate cresterii viermilor de matase si fabricarea matasii naturale in casa, seria se numeste "Joshoku kaiko tewaza-gusa". Privind acele tablouri mi-au revenit in memorie scene din copilarie, desi femeile nipone ilustrate in opera lui Utamaro au trecut in nefiinta cu aproape doua secole in urma.

Autoritatile comuniste au avut, printre multe initiative discutabile, una care mi se pare laudabila, aceea de a incuraja si in tara nostra cresterea viermilor de matase. Nu era o activitate necunoscuta in zonele rurale, calugarii care si-au riscat viata ca sa introduca oua de vierme de matase in Europa au reusit sa duca la raspandirea acestei indeletniciri si pe meleagurile noastre, dovada stand minunatele marame din borangic.

Actiunea a inceput cu plantarea duzilor, a caror frunza e hrana voracilor viermi de matase (bombix moris). Si in ziua de azi in fata curtii noastre sunt duzi cu frunza bogata, de asemenea cei ce merg spre Constanta pe DN2 pot remarca pe marginea soselei o multime de duzi.

Apoi acele gospodine care au facut contract pt cresterea viermilor au primit "samanta". Nu cred ca erau prea multe, pt ca majoritatea mergeau la camp si, desi autoritatile comuniste au introdus si la sate ziua de munca de 8 ore (o idiotenie, activitatea agricola se desfasoara in campanii, nu pe banda rulanta ca in fabrici, in campanie se lucreaza zi lumina, de aceea au introdus si notiunea de zi-munca dupa care se facea retribuirea, unii mai harnici puteau sa faca sute de zile-munca, mai multe poate decat zilele calendaristice) totusi femeile se intorceau obosite de la camp si nu mai aveau nici timp si nici putere ca sa se ocupe de sericicultura, poate de aceea s-a si renuntat la idee.

Mamitza si-a facut o ambitie din a nu lucra la colectiv, desi semnase, obligata, cererea de a se inscrie in colectiv, mama-mare si o matusa au mers la munca la colectiv si se pare ca o vreme mama-mare chiar a dus dorul acelei activitati, ea fiind o femeie f activa si neobisnuita cu mult timp liber, dar a fost scoasa la pensiesi nu mai avea pamant pe care sa-l lucreze, fetele erau mari si cam fiecare pe la casa ei, a compensat totusi crosetand si tricotand pana la 91 de ani, cand s-a mutat pe campii mai verzi.

Pe langa cresterea pasarilor, a vacii si a porcilor (cu ajutorul "gozurilor", sparturi de boabe nefolosite la morarit,care puteau fi procurate contra cost de la IASul la care s-a angajat tatal meu) mamita croseta, impletea pulovere si manusi, cosea rochii pt ea si pt noi (facuse cativa ani de profesionala si avea ceva notiuni de croitorie), cosea cearsafuri si goblenuri, facea lasete si tesea in razboi. Iarna razboiul de tesut nu lipsea din casa noastra, si acum am cuverturi tesute de ea.

Pe langa multe lucruri facute de mana ei pe care mi le-a dat ca zestre se afla si doua fete de masa din borangic, un borangic cu fir mai gros, nu stiu de ce nu obtinea si fire de cele fine, folosite la marame. Mama mare avea insa o marama, aceea a revenit alteia din cele 5 fete ale sale.

Noi, copiii aveam ca sarcina sa culegem frunzele de dud pt hrana viermilor (nu ma intrebati cum mirosea in incaperea destinata lor, noroc ca acea casa veche,care a apartinut strabunicului carciumar era loc berechet), frunze care erau asternute pe stativele speciale. Dupa o vreme viermii incetatu sa mai manace, se tranformau in coconi (celebrele gogosi de matase). Nu stiu dupa ce criterii unele erau selectate pt reproducere si asezate intr-o camera unde o vreme nu aveam voie sa intram, pt ca ieseau fluturii, care apoi depuneau oua si mureau.

O parte din gogosile obtinute ne ramaneau noua si atunci incepea operatia de producere a matasii. Se opareau gogosile si se trageau manual in fire care erau toarse pe fusuri. Despre tesut nu stiu mare lucru, eu eram f pasionata sa citesc carti si nu eram prea atenta la muncile casnice, fiind si cam bolnavicioasa nu aveam rezistenta necesara pt acele munci, desi ajutam, mai mult din obligatie decat din placere, la o multime de treburi, nu si cele legate de tesut. Nu-mi amintesc sa fi tesut in viata mea nici macar un mm de ceva, in schimb eram destul de priceputa la cusut (de mana si la masina) si crosetat, aceste activitati nu cereau mult efort fizic.

Si in ziua de azi urasc sa spal geamuri, casa veche avea un perete intreg cu geamuri in Geamlac si mie imi revenea sarcina sa le spal. Dupa primele 5 eram deja epuizata, si nu terminasem nici macar jumatate de treaba, deh, casa de oameni cuprinsi, cu ceva cheag la vremea lor, ei angajau femei (si mama mare folosea munca tigancilor pt asa ceva, tata mare angaja argati pt munca la camp, de aceea a fost trecut de comunisti pe lista de chiaburi exploatatori) Dar noi nu ne puteam permite, am fi fost imediat catalogati drept dusmani care sug sangele poporului. Noroc ca sotul meu a inteles asta si el se ocupa de aceasta operatie.

Niciun comentariu: