Efecte vulcanice

Assemblee National=Parlamentul Francez


Conseil D'Etat=Consiliul de Stat


Assemblee National=Parlamentul Francez

Assemblee National=Parlamentul Francez

Assemblee National=Parlamentul Francez

Assemblee National=Parlamentul Francez

Assemblee National=Parlamentul Francez

Assemblee National=Parlamentul Francez

Assemblee National=Parlamentul Francez (aici au vrut sa se aseze niste tineri dar politistul le-a facut semn ca nu e voie)

Ministerul de Externe (aici nu ai voie sa stationezi)

Assemblee National=Parlamentul Francez

Ministere des Affaires Etrangeres=Ministerul de Externe

Desi ma urnesc greu chiar si pana la piata (am si motiv, pana acolo fac o adevarata excursie) am explodat de bucurie cand am aflat ca exista posibilitatea sa petrec cateva zile la Paris.

Ca am explodat eu n-ar fi fost nici o problema, dar aceeasi idee a avut-o si vulcanul cu nume imposibil islandez (daca mai vreti probe de grandomanie as putea sa incerc sa le furnizez, dar alta data), din fericire autoritatile s-au speriat ca fenomenul de la Smolensk s-ar putea multiplica abia dupa ce avionul in care ma aflam a aterizat pe aeroportul Roissy-Charles de Gaule.

Cred eu asa, cu neuronul ce mi-a mai ramas functional, ca daca nu s-ar fi prapadit atatia oameni importanti polonezi din motive de ceata densa sau ce altceva o fi fost de vina isteria panicarda ca ar cadea aviaonele ca mustele daca motoarele lor ar lua contact cu cenusa piroclastica (habar n-am ce-i aia, ceva cu particole de sticla pe care noi le putem baga linistiti in plamani, nu si avioanele in reactoare) n-ar fi luat o asemenea amploare.

Oricum, eu eram optimista si linistita, eram convinsa ca pana duminica, zi in care trebuia sa ne luam zborul inapoi se vor fi potolit si vulcanul si autoritatile. N-a fost sa fie, dar macar cat s-a prelungit sejurul nu m-am gandit la cati euroi o sa ne coste aventura asta in plus ci numai la minunile pe care urma sa le vad.

Cred ca neam de neamul meu nu si-a inchipuit ca subsemnata o sa colinde cu piciorul prin jurul multor obiective turistice pt a vedea cu ochii proprii de ce Bucurestiul anteceausist se chema Micul Paris. Inca nu mi-e clar de ce se zicea ca am avea ceva in comun cu vechiul Paris, dar mi-e clar ca pe langa cel de acum Bucurestiul nostru e mic de tot. Ca doar n-o sa ne mandrim cu oribilele cartiere dormitor construite cu atat osardie de raposatul impuscat.

Ma uitam cu admiratie la palatele noastre: Palatul Regal, Palatul Ministerului Comertului Exterior, Banca Nationala, Palatul Stirbey, Palatul Postei (actualul Muzeu de Istorie al Republici), Palatul CEC, chiar si palatul Telefoanelor, ei bine, cred ca toate astea la un loc ar incapea lejer intr-o aripa a palatului Louvre. Si nu sunt deloc convinsa ca exagerez.

Si mai e o diferenta esentiala. Sa-mi spuna si mie cineva cate statui avem (sa nu-mi spuneti de Monumentul Prostiei etalat cu atata fudulie in Piata Revolutiei, ca o sa rada si cur-cile de voi). Pai la ei pur si simplu te impiedici de ele. E drept ca simbolul lor national, celebrul turn care proslaveste inteligenta inginereasca pare mai artistic vazut in poze decat oribilitatea de increngatura de sarme si grinzi care se vede de aproape, dar in compensatie au nenumarate statui care le orneaza pietele sau cladirile.

Am simtit o adevarata bucurie sa fac click pe camera foto ca sa surprind cat mai multe statui si fantani arteziene cam peste tot pe unde am hoinarit. Am inceput deja sa public pe Picasa (linkul e in stanga, se numeste Albumele mele de Fotografii) o parte din pozele facute in prima zi, adica joi 15 aprilie a.c.

Daca vreti sa stiti de ce am ales sa ilustrez acest articol taman cu niste cladiri cat se poate de oficiale raspunsul e ca inima mea larga si buna nu m-a lasat sa vad cum se strofoaca al treilea om in stat sa aduca si la noi o farama din lozinca Revolutiei Franceze (pe care intre noi fie vorba am cam vazut-o pe toate gardurile, ca sa zic asa, la ea acasa) adica "Liberte, Egalite, Fraternite" propunand nici mai mult nici mai putin decat daramarea gardului Parlamentului. Cum la scoala de Miss nu se invata nici istorie nici civism poate pozele astea ii vor fi de folos.

E drept ca pe langa monstruozitatea de cladire a parlamentului nostru locul unde se intalnesc alesii natiei care a inventat curatarea clasei politice (aka nobilimea) cu ghilotina) pare un fel de gradinita de copii si ca francezii, care simt o adevarata voluptate sa-si puna fundurile fara pic de reverenta pe toate locurile de pe langa marile palate ce au apartinut in vechime suspusilor vremii, nu au avut voie sa faca asta pe gardutul monumentului aflat in fata Parlamentului lor.

In valijoara cu care am pornit in calatorie mi-am pus si un caiet in care sa scriu jurnalul calatoriei, dar n-am reusit sa-l tin la zi fie din motive de oboseala, fie de nervi. Am sa copiez ce am scris in el in articolele viitoare, in care voi pune si linkuri detaliate la albumele de poze pe care le voi publica pe Picasa. Iar cand voi termina de copiat voi incerca sa reconstitui atat din memorie cat si cu ajutorul pozelor toate impresiile legate de aceasta calatorie.

Din pacate biata mea camera foto tip "savoniera" are nevoie de o renovare, atunci cand incerc sa fac zoom optic (cica exista si zoom digital, care e alta mancare de peste) apar nu stiu prea bine de ce, niste pete tare inestetice, care mi-au stricat mare parte din bucuria fotografierii. Sper sa gasec cumva o persoana priceputa care sa-mi rezolve aceasta problema fara sa-mi recomande un aparat nou, pt ca in vedrrea acestei calatorii am cumparat un card de memorie de 4GB si mi-ar pare rau sa nu mai am la ce sa-l folosesc. Macar ca pe langa ce paguba a produs vulcanul in bietele noatre economii n-ar fi o pierdere asa de mare.

Vreau sa mai spun doar ca am scandalizat acea mica parte a familiei care stia de acesta deplasare (sunt tare superstitioasa pt ca am observat ca atunci cand bat toba despre intentiile mele in ce priveste viitorul apar de unde nici nu-mi inchipuiam tot felul de surprize neplacute, cine stie, daca ma laudam ca plec la Paris exploda vulcanul cu cateva ore mai devreme, asa se pare ca am prins ultimul avion Air France spre Paris in saptamana trecuta) cand am declarat ca nu am de gand sa vizitez Muzeul Luvrul.

Mi-am bagat unghia in gat cand a trebuit sa platesc 8E ca sa vizitez St Chapelle (amanunte despre acest obiectiv turistic se gasesc in Discover France) E f frumoasa dar puteam trai fara sa platesc ca sa termin vizita destul de repede, pt ca respectiva constructie e destul de mica in ce priveste dimensiunile, daca nu tinem seama de cele pe inaltime. La timpul potrivit veti vedea cu ce m-am ales eu pt acei 8E.

O sa mai spun doar ca pt Muzeul de la palatul nostru Regal am avut nevoie, cand il vizitam, de nenumarate si repetate plimbari prin salile lui ca sa ma pot bucura de cat mai multe dintre exponatele de acolo. N-as fi putut sa-l parcurg in goana mare timp de cateva ore si apoi sa ma laud ca l-am bifat pe lista de "must see".