miercuri, 30 septembrie 2009

Eltyn cel mic

Pe vremea cand uriasul siberian a fost invitat la Washington a devenit de notorietate mondiala faptul ca acesta, ca orice rus care se respecta, are o problema cu alcoolul (exista unele teorii care pretind ca alcoolismul ar avea ca explicatie existenta unei gene speciale, nu stiu sa existe vreun studiu serios in aceasta privinta insa din ce in ce mai multi medici recomanda consumarea zilnica a unui pahar de 150ml/zi de vin rosu pt femei si dublu pt barbati din motiv ca resveratrolul ce se gaseste in vinul rosu are efecte antioxidante, protective pt inima), mai exact ca il consuma in exces.

Tot cu aceasta substanta ar fi avut probleme in tinerete conducand automobilul sub influienta, cum elegant se exprima americanii, si predecesorul lui Obama. Pana si despre presedintele nostru cu trei mandate scria pamfletarul neamului, cel mai nou candidat la fericirea de a ne fi tatuc, ca nu se simte bine decat dupa ce consuma zilnic o sticla de whisky (eu una nu cred). Cat despre fostii si actualii tovarasi de partid ai pamfletarului daca ar fi sa credem declaratiile lor reciproce toti umbla in mod natural pe trei carari.

Nu vorbesc aici despre oameniide rand fie ei consilieri de primarie, sau simpli conducatori auto.

De aceea nu m-am mirat auzindu-l pe ex-cuscrul en spe (zic ex pt ca acum tabloidele scriu frecvant ca mezina prezidentiala l-ar fi inlocuit pe nedoritul epigon de Montague sau Capulet, nu stiu exact, cu numitul de catre tabloide Sida) declarand ca actualul nostru tatuc ar avea in sange gena despre care am pomenit mai sus.

Vazand tot scandalul si valtoarea in care sunt angrenati politicienii nostri de cateva zile ma intreb: in afara de adventisti si cei convertiti la mormonism (cunoscuti in lumea intrega drept tea-totalleri, adica oameni care nu pun strop de alcool in gura) mai e cineva treaz in tara asta?

Imnul Dragostei

Din toata Biblia textul cel mai drag imi e Epistola catre Corinteni I capitolul 13 (in acest caz superstitia nu are ce cauta) supranumit si Imnul Dragostei. Imediat dupa evenimentele din decembrie 89 in intreprinderea noastra s-a infiintat un fel de gazeta de perete in care fiecare afisa ce-i trecea prin cap. Eu am simtit atunci ca cel mai potrivit mesaj ar fi cel din epistola citata. Cineva, am si identificat cine, a scris un comentariu "Chiar si pe Ceausescu?"

Stiu ca un bun crestin trebuie sa-i iubeasca si pe dusmanii sai, dar mi-e teama ca eu nu sunt o buna crestina. Pot sa-i inteleg, sa-i iert, dar sa-i iubesc e peste puterile mele. Iar Ceausescu chiar imi era dusman pt ca in urma unui gest al sau interpretat incorect s-au daramat peste noapte o multime de case din cartierul unde se afla si locul meu de munca (y compris cea in care aram campul muncii), incat pana s-a gasit un sediu, destul de inadecvat, pt mine si celelalte colege, practic am shomat. N-a contat pt mine ca imi incasam salariul, ma durea inima pt risipa pe care o facea intreprinderea platindu-ne pe noi sa stam degeaba (de fapt ni s-a gasit ocupatie pt o vreme: o luna in "campanie electorala" si alta luna la sortat cartofi,i ntr-ovreme cand pe piata nu gaseai un cartof sa dai cu tunul, iar noi nu aveam voie sa luam vreunul din cartofii care ne treceau prin mana--asta nu inseamna ca nu gaseam metode sa fentam interdictia) si in acelasi timp platind altei institutii sa faca analizele pe care ar fi trebuit sa le facem noi.

Situatia aceea, de somera de lux folosita pt munci necalificate mi s-a parut degradanta. Dar am avut si alt motiv personal sa-l consider dusman: in ultimele ei saptamani de viata perechea conducatoare facea vizite zilnice in zona in care locuiam si se zvonea ca ar fi dat indicatii ferme sa ni se darame blocul. E un bloc amarat ca atatea altele, atunci lipsit de confortul elementar al apei calde si al caldurii, ca toate blocurile din cartierele dormitor ale frumoasei noastre capitale, dar apartamentul nostru era proprietate personala si nu ne convenea deloc, dupa ce am platit atatea rate numai noi stim cum, sa fim expropiati.

Bun, s-ar zice ca nici de iertare nu prea sunt in stare. Shame on me! Ideea acestui post a aparut de mai de mult dar imboldul pt materializarea ei a venit de la o prietena care mi-a trimis un pps interesant, inspirat din aceasta epistola. Am sa public intai textul din Biblia tiparita sub indrumarea patriarhului Justinian (acela nu era preafericit) in 1975 pt ca traducerea mi se pare mai frumoasa decat cea a lui Cornilescu

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
..........
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Si acum textul din pps.

1 CORINTENI 13

Adaptat de Josie Clark

1. Deşi pot vorbi cinci limbi străine şi pot aborda cu succes nenumărate subiecte de discuţie, dacă nu am destulă dragoste cât să nu-i bârfesc şi să nu-i înjosesc pe alţii, nu numai că vorbesc în gol, dar mai şi fac rău pe deasupra.

2. Deşi citesc Biblia din scoarţă-n scoarţă şi ştiu versete pe de rost cu duiumul; deşi mă rog în fiecare zi, am o credinţă mare şi multe daruri spirituale, dacă nu am destulă dragoste cât să-mi sacrific din când în când propriile dorinţele de dragul celorlalţi, atunci nu
se alege nimic de "spiritualitatea" mea.


3. Şi, deşi muncesc pe rupte la două slujbe ca să-mi pot întreţine familia şi, mai mult decât atât, fac şi donaţii pentru activităţi caritabile şi particip voluntar în toate proiectele comunitare, dacă nu le arăt dragoste şi bunătate celor de acasă şi de la serviciu, toată strădania mea şi spiritul meu de sacrificiu se duc pe apa sâmbetei.

4. Dragostea a avut o zi lungă şi grea la serviciu şi, totuşi, nu devine arţăgoasă şi nu-i sare ţandăra din te miri ce.

Dragostea se bucură atunci când celuilalt îi merge totul ca pe roate.

Dragostea nu ţine neapărat să aibă ultimul "răcnet" în materie de maşini, vile sau alte chiţibuşuri.

Dragostea nu insistă să facă pe şefu’ sau să aibă ea ultimul cuvânt, indiferent de situaţie.

5. Dragostea nu este obraznică sau neîndurătoare, nu este egoistă, nu se plânge, nu aruncă vina pe celălalt şi nici nu insistă, fără pic de bun simţ, numai ca să obţină ce vrea ea.

Dragostea se gândeşte atât de mult la alţii, că nu mai are timp
şi pentru ea.


Dragostea nu intră în panică atunci când toate lucrurile merg pe dos.

Dragostea vede imediat ce e bun în oameni şi la restul, închide ochii.

6. Dragostea detestă bârfa şi doreşte să vorbească numai despre ce au oamenii bun în ei şi despre ce fac ei bine.

Dragostea ştie că tot ce asculţi, priveşti sau citeşti se vede în cine eşti şi ce faci, influenţându-i pe ceilalţi fie în rău, fie în bine şi, de aceea, e foarte atentă la ce face cu timpul pe care îl are la dispoziţie.

7. Dragostea se adaptează la situaţie, apucă taurul de coarne şi nu se lasă până nu-i vine de hac oricărei probleme.

Dragostea nu pune răul înaintea ochilor, ci se aşteaptă la lucruri frumoase din partea celorlalţi.

Dragostea vrea ca ceilalţi să-şi fructifice talentul şi îi susţine cum ştie ea mai bine.

Dragostea nu-şi iese niciodată din fire, nici măcar atunci când ceilalţi ba trag mâţa de coadă, ba se fac că nu ştiu ce-i de făcut.

Dragostea nu se tot uită la ceas când stă de vorbă cu cineva.

8. Dragostea nu dă greş niciodată. Şi eu greşesc faţă de alţii, şi alţii greşesc faţă de mine.

Cu toţii mai facem trăznăi, dăm cu băţu-n baltă şi o luăm razna câteodată.

Vorbele noastre se potrivesc uneori ca nuca-n perete şi ce facem mai mult strică decât ajută, iar socoteala noastră de acasă nu e întotdeauna ca cea din târg.

9. Suntem slabi din fire, ne pierdem uşor cu duhul şi ni se mai şi urcă mândria la cap, crezând că le ştim pe toate, când, de fapt, nu prea avem noi habar de ce se întâmplă pe lumea asta, ca să nu mai pomenesc de lumea care a să vină.

10. Dar când spiritul de dragoste al lui Dumnezeu se revarsă peste noi, asta schimbă totul.

11. Suntem ca nişte copilaşi când e vorba despre ce înseamnă să arăţi dragoste adevărată, dar Dumnezeu ne poate ajuta să creştem.

12. Fără El nu prea pricepem noi ce este dragostea şi ce contează cel mai mult în viaţă. Dar atunci când vom locui în Împărăţia Sa – Împărăţia Raiului despre care Iisus a spus că se află deja în noi – vom putea vedea lucrurile aşa cum le vede El şi vom înţelege rostul lucrurilor, vom ştii ce să dăm la o parte şi ce nu şi vom trăi cu adevărat în iubire.

13. Sunt multe lucruri bune şi frumoase pe lume, dar nici unul dintre ele nu este la fel de bun sau de important ca şi
dragostea!


Esenţa dragostei

Tot ce este bun în viaţă ţi se serveşte la pachet: nu ştii ce conţine până nu te uiţi înăuntru. Când desfaci pachetul îţi asumi un risc, să-ţi placă sau nu ce găseşti înăuntru. Aşa este pentru orice părinte. Aşa este pentru orice om căsătorit. Aşa este pentru orice prieten. Ca să te poţi bucura din plin de viaţă, trebuie să îţi permiţi luxul de a fi vulnerabil.
Însăşi aceeasta este esenţa dragostei.
—Kristin Armstrong


TRANSMITE ACEASTĂ PREZENTARE POWERPOINT LA CEI CARE CREZI CĂ O VOR APRECIA!

Eu cred ca, desi am publicat doar textul ppsului, cititorii mei vor aprecia cele de mai sus. Am remarcat si talentul traducatoarei, pe nume Naomi.

marți, 29 septembrie 2009

Acum 36 de ani

Era aproape de miezul noptii si doctorul care ma asistase si la prima nastere nu mai venea. Ma avertizase ca voi naste usor si a insistat sa vin la spital la timp, ceea ce am si facut, insa a fost vorba de un fals travaliu. Nu m-a lasat insa sa merg acasa de teama sa nu nasc pe drum. Cand au inceput contractiile, la inceput usoare, ca un falfait de aripa de fluture, din 20 in 20 de minute, apoi mai dese si mai puternice, dumnealui a plecat la masa. In afara de moasa mai era cel putin o studenta practicanta care ar fi vrut sa ma asiste ea, dar moasa nu a lasat-o, de teama vreunei complicatii.

Si doctorul tot nu era de gasit. Vorbeam cu copilul: "Bebe, (pe atunci nu existau ecografe care sa ne spuna cu luni inainte ce sex are copilul, la primul copil toata lumea, inclusiv doctorul, sustineau ca e baiat, dar n-a fost) ai putina rabdare ca indata vine nenea doctorul si o sa iesi la lumina". A dat Domnul si femeia de serviciu s-a intors in goana cu doctorul pe urmele ei. Si atunci a izbucnit moasa: "Lasa naibii frecatul mainilor cu sapun un sfert de ora ca femeia asta trebuia sa nasca de acum o jumatate de ora".

Doctorul i-a explicat studentei ca am colul cam rigidizat (la primul copil tinusem in ultimele doua luni un regim strict fara sare si tesuturile mele, in ciuda varstei, erau f elastice-- am ajuns la dilatatia 4 fara dureri dar doctorul, care era intre doua garzi, s-a grabit sa scape si mi-a provocat contractii mai dese si dureroase-- de data asta mai gustasem si ceva alimente sarate din cand in cand) si ar fi fost pericol sa se rupa, din fericire copilul a iesit fara probleme.

Mai neplacut a fost dupa aceea, ca nu s-a desprins placenta singura si a trebuit sa o extraga doctorul cu mana, moasa, care avea pe putin 80 de kile s-a urcat pe masa si m-a tinut de umeri, pt ca durerea a fost atat de cumplita ca nu cred ca as fi stat linistita. Dar totul e bine cand se termina cu bine.

Toate acestea se intamplau in noaptea de sambata spre luni. Copilul l-am mai vazut abia luni la alaptare, era intre alti copii, asezat pe o masuta pe care se aduceau alimentele la salon, pt ca atat de multi copii fusesera conceputi intre Craciun si Anul Nou si deci le venise randul sa se nasca incat nu mai erau locuri in patuturi. Copiii erau asezati pe masuta aceea cu roti precum niste sarmale uriase intr-o tava.

Pt a se evita infectiile la nou nascuti, probabil, acestia erau tinuti in saloane separate de cele ale lauzelor, fiecare intr-un patut (cel putin asa a fost la primul copil). Mamele veneau la alaptat intr-un fel de hol in fata salonului si li se dadea progenitura in primire. Prima mea fetita s-a nascut cu nasul un pic cam stramb, dar ingerasul ei a vegheat, pt ca ceva mai inainte un coleg imi povestea ca sotia lui a avut de furca cu nasucul cel stramb al unicei lor fiice, noroc ca a masat-o inca din prima zi, cand cartilajul era inca moale, si nasucul s-a indreptat. Am aplicat lectia cu acelasi succes. Acum fata e o frumusete recunoscuta (nu e lauda desarta, deh, seamana cu soacra mea si cu tatal ei, aka jumatatea mea).

La trei zile si jumatate de la nastere ni s-a facut vant din maternitate (la primul copil stagiul a fost de o saptamana). Cand fetita asta a avut doua saptamani eram in baie spaland rufe la masina cu storcator si am auzit un scancet ciudat din camera copilului (cealalta era la parintii mei, la tara). Din cauza infectiei cronice la ureche auzul meu n-a fost niciodata prea acut, dar se pare ca mamelor li se ascut simturile, mi-au spus asta si alte mame care auzeau cel mai mic scancet al bulgarasului de aur.

Copilul era negru la fata. Se pare ca n-am avut rabdare sa o bat pe spate dupa alaptat pana ragaie. Auzisem ca primul ajutor in caz de inec e sa iei copilul de picioruse, sa-l intorci cu capul in jos si sa-l bati intre omoplati pana ii iese corpul strain de pe caile respiratorii. Am retinut asta pt ca mama mare imi spusese o poveste de groaza cu un copil care s-a inecat cu o boaba de fasole si pt ca mama lui n-a stiut ce sa-i faca el a murit.

Am strigat la soacra mea, care statea pe atunci cu noi, sa mearga la cabina telefonica (in fundul de cartier in care se construisera blocurile noastre nu patrunsese aceasta minune a tehnicii, telefonul, pana in apartamente) sa cheme Salvarea. Dansa, mai inteleapta, a chemat doctorul de jos. Copilul deja isi revenise la culoarea roz naturala, doctorul i-a curatat gurita si m-a linistit pe mine.

Acum are si ea o fata (nepoata din Irlanda) si pt ca e departe de noi urarile de LA MULTI ANI! le primeste prin mijloacele moderne de comunicatie. Sa ne traiesti multi ani fericiti si veseli, iubirea noastra de departe, si sa ne faci in continuare multe bucurii!

G20 Summit 2009


Pt ca mie mi se pare mai importanta Dae Jang Geum decat politica mondiala am noroc ca ma mai tine jgj la curent.

luni, 28 septembrie 2009

DaeJang Geum = Giuvaerul Palatului Soundtrack







UPDATE: Pt ca s-ar putea ca unii mai grabiti dintre vizitatori sa nu aiba rabdare sa citeasca si comentariile am sa pun aici linkurile primite prin bunavointa Malinei, careia ii multumesc din suflet.

Malina spunea...

Pentru cei care vor sa revada unele episoade,dar si pentru cei nerabdatori,va trimit link-urile cu tot serialul.
Chapters 1-25
Chapters 26-50
Chapters 51-70-episode 70d is the End

Am intrat pe site. Nu trebuie sa va speriati daca va cere sa instalati softul in chineza, apasati pur si simplu cancel. Episoadele sunt vorbite in chineza dar sunt subtitrate si in engleza, aceeasi subtitrare ca la You Tube (linkul de la YT este pt ceea ce persoana atat de amabila care l-a pus pe site numeste Episodul 3-- 1/5, fiecare subepisod dureaza cam 10 minute, cu exceptia celui 5/5 care e mai scurt, deci e vorba de varianta cu 70 de episoade, si nu cea de 54 episoade, transmisa de TVR1, unde fiecare episod dureaza cam o ora). Pe situl Todou fiecare subepisod dureaza 15 minute, sunt trei subepisoade pt fiecare episod.

Si acum incepe varianta initiala a articolului.

Helas, dupa ce am privit cu incantare Episodul 1 din Giuvaerul Palatului si apoi am incercat de n ori sa vad si episodul 2 am reusit sa inteleg ce semnificatie are anuntul:
aznV.TV Radio is currently unavailable.
Nu-i nimic, daca o sa vrea Domnul o sa ajung sa le vad si pe celelalte, daca nu, nu.

In schimb am aflat cine canta aria aceea de opera care insoteste scenele romantice dintre cei doi eroi principali ai serialului, e votba de tenorul italian Alessandro Safina. Dar o sa dau cuvantul lui Alice Bennell, din United Kington, despre care mi-a scris prima data draga mea Belle de Jour:

A beautifully written soundtrack is one reason why Dae Jang Geum became so successful. The fusion of Korean and Western music produces a uniquely mystical sound, without alienating those who may not enjoy traditional Korean music.

O ilustrare muzicala f frumoasa este motivul pt care Dae Jang Geum a avut un succes atat de mare. Fuziunea dintre muzica vestica si cea coreeana a produs un sunet mistic unic,fara sa-iindepparteze pe cei carora nu le place muzica traditionala coreeana.

Onara is well-known as the main theme from Dae Jang Geum. Written in ancient Korean (which is very different to the Korean spoken today), the meaning of the song remained a mystery even to Koreans. Finally the songwriter revealed the meaning of the song as a tragic (yet oddly lively) lament reflecting the life of a Palace Maid; from being brought into the Palace as a wide-eyed young girl, to retiring after a lifetime of lonliness in the Palace. For the composer, this had to be a 'possible' 16th century Korean song, yet not sound like it was obviously written in 2003.

Onara este cunoscuta ca tema principala din Dae Jang Geum. Scrisa in coreeana antica (f diferita de coreeana vorbita azi) intelesul cantecului a ramas un mister chiar si pentru coreeni. Pana la urma autorulcantecului a dezvaluit faptul ca e o lamentatie tragica (desi deosebit de vie) reflectand viata unei servitoare de la palat (la noi s-a tradus mereu ca Doamna Insotitoare); de la aducerea ei la palat ca o copila cu ochi mari, pana la retragerea (pensioanrea ei) dupa o viata petrecuta in singuratate la Palat. Pt compozitor aceasta a trebuit sa fie un "posibil" cantec coreean din secolul 16, totusi nu suna ca si cand ar fi fost scris, evident, in 2003.

Ha-mang-yeon, the tranquil love theme, was sung by Italian tenor Alessandro Safina (who also lent his vocal talents to the film Moulin Rouge! in 2001). Known for his unique style of combining classical opera with modern music, Safina was an excellent choice to bring Ha-mang-yeon to life. It is an interesting point that a European opera singer was chosen rather than using a Korean tenor from Soeul. But this only highlights the attention to detail shown by the producers of Dae Jang Geum. In addition to singing Ha-mang-yeon in English - which is the main version, Safina also recorded a Korean version (which he pulled off very well).

Ha-mang-yeon, tema calma de dragoste, a fost cantata de tenorul italian Alessandro Safina (care a imprumutat deasemenea vocea sa pt filmul "Moulin Rouge" in 2001). Cunoscut pt stilul sau unic de a combina opera clasica si muzica moderna Safina a fost o alegere excelenta pt a da viata cantecului Ha-mang-yeon. E interesant ca a fost ales mai degraba un cantaret de opera european decat un tenor din Seul. Dar asta subliniaza mai bine atentia fata de detalii a producatorilor lui Dae Jang Geum. pe langa interpretarea ha-mang-yeon in engleza,care este versiunea principala, Safina a inregistrat si oversiune coreeana (cred ca pe aceasta o auzim noi la TVR1) ( si s-a descurcat f bine)

The instrumental version of Ha-mang-yeon is a wonderfully moving peace, which really showcases the brilliance and versatility of traditional Korean instruments; in particular the Korean flute, which carries the main melody in the second half of the piece.

Versiunea instrumentala a Ha-mang yeon este o minunata si miscatoare piesa, care cu adevarat arata stralucirea si versatilitatea instrumentelor traditionale coreene, in special flautul coreean, care executa melodia principala din partea doua a piesei.

Tot Alice a pus link pt versuri si pt sase melodii (le gasiti pe situl ei,) eu (multumesc fiicei mmele mai mari pt ca m-a invatat, pe langa multe altele, si cum sa pun elegant linkurile pe blog) am copiat doar versurile in engleza:

Hamangyeon (Featuring Safina)

Icy shades of blue
I've been true to you
Shaped my world on 'soon'
Prayed to ghostly moons
Deep and dark it preys
Bleak and stark embrace
Love's a shark at bay
Till your heart's betrayed
Oh, the curse of men and war
My hero's cry is empty, forlorn
In the silence I conceed
my heart can't flee
this hopeless dream must be or vanish foolish love


Once you promised distant shore
and o're the waves you'd lift me once more
Now my pain brings no reward
your fate's bound and sworn


From a far I wish you near
and with each breath, I tremble with fear
For in spite of how I bleed
my heart can't flee this hopeless dream must be or vanish foolish love
My heart can't flee this foolish love


The Legend Becomes History

Lifetime is the ends to remember
Still I say wonder why
Wonder why, we're born into this lives to die


Sigh, lie, as I Bleed from the future
He's a ray of the light
Ray of light, like the first dream of sun from the sky


See, your love is a peace of mine
Life is a vale of tears the moon
Scatters great flakes of the crying
Love is a lost sea in history goes
The legend becomes history


Daca cineva vrea sa vada cum arata in viata de toate zilele actorii din serial poate merge aici

Ultimatum: Broasca si Scorpionul

Unul din bancurile destul de des citate in ultima vreme este cel cu broasca si scorpionul. Cei doi protagonisti au de trecut o apa f adanca. Pt Scorpion in special este vital sa ajunga pe malul celalalt, unde are afaceri f importante de rezolvat. Dar broasca nu e deloc incantata la ideea de a duce in spate, inot, o asemenea faptura periculoasa, letala chiar. Dupa indelungi parlamentari ajung la o intelegere si broasca insista: "Scorpionule, te stiu cam agresiv si violent, nu cumva sa-ti vina ideea sa ma intepi in timpul traversarii". Scorpionul ii da toate asigurarile ca sub nici oforma nu se va intampla asa ceva.

Pornesc cei doi la drum. Broasca inoata cat poate ea de repede, scorpionul sta linistit pe spatele ei dar pe la jumatatea apei, unde era adancimea mai mare, scorpionul isi ridica coada (nu strambati din nas, asa trebuie, sa fie cacofonie) si o inteapa pe broasca slobozindu-si intransa tot veninulde care e capabil. Cu ultima suflare broasca protesteaza:"De ce m-ai intepat? Doar mi-ai promis". Scorpionul raspunde: "Nu m-am putut abtine".

Revin la titlu. Ultimatul dat pesedeilor mi-a amintit ce a prezis Urania (Simona Varzaru) la pragul dintre ani despre situatia Romaniei in 2009 si chiar 2010. Ea a spus ca indiferent ce masuri va lua acest guvern nu va fi in stare sa scoata tara din criza pt ca acest lucru nu este ingaduit de configuratia astrala nici chiar in 2010. Sigur, era criza globala si asemenea previziuniaveau atunci toate sansele sa se indeplineasca. Dar ea a mai prezis ceva si anume ca harta cerului se va modifica (a zis ceva de aspectele facute de planetele grele intre ele si cu celelalte planete, dar n-am retinut exact ce si cum) in ultimultrimestru al anului incat in Romania se va petrece o mare schimbare.

Ca sa raman tot la ultimatum o sa incerc sa fac un mic exercitiu de logica bazat pe unele declaratii auzite zilele astea.

1. DanNica (pe care eu personal nu-l pot suferi pt ca mi se pare fanfaron si arogant) declara ca nu mai exista autocare libere pt 22 noiembrie si 6 decembrie.
2. Emil Boc (n-am sa fac obisnuitele glume despre boc si poc ci am sa spun ca o mai perfecta girueta a Palatului Cotroceni era greu de gasit) declara ca nu se confirma ca nu mai exista autocare libere, dimpotriva , patronii audeclarat ca au la dispozitie oricate autocare se doresc.
3. Concluzia, nu pretind ca cea mai corecta : nu exista autocare de culoarea rosie la datele susamintite, toate vor fi portocalii.

In legatura cu articolul "Se reface Feseneaua" am sa completez ca da, s-a refacut mareata coalitie, dar s-a reluat exact de la momentul divortului.

Si ca sa fac legatura si cu previziunile astrale: harta cerului la nasterea mult iubitului nostru conducator de partid si de stat arata ca acesta s-a nascut sub semnul Scorpionului

DaeJang Geum = Giuvaerul Palatului Destine

Mitologia greaca e plina de povesti despre rolul destinului in viata oamenilor. Cea mai cunoscuta poate, si o amintesc pt ca tocmai s-a incheiat festivalul George Enescu iar muzicianul nostru i-a dedicat o opera, e cea a lui Oedip. Ce e interesant in aceste mituri e ca indiferent ce masuri se iau pt a nu se implini profetiile soarta nemiloasa isi vede de drumul ei.

Si poporul nostru crede adesea in destine, am auzit dealungul anilor cateva asemenea povesti in care ursitoarele anunta familia la nasterea pruncului ce soarta, ce destin va avea acesta si daca familiei nu-i convine ce i se spune si ia masuri ca cele vestite sa nu se intample totul se dovedeste pana la urma zadarnic.

Toate cele de mai sus mi s-au parut specifice culturii occidentale, iata insa ca in noaptea asta, cand prin perseverenta am reusit sa gasesc un site unde nu numai ca am gasit o prezentare a serialului Giuvaerul Palatului, dar si un link unde pot sa vad serialul, cu subtitrari in engleza, free online, vazand primul episod (am spus, ca raspuns la un comentariu, ca am pierdut primele episoade atunci cand au fost difuzate de TVR1) am constatat ca si in cultura coreeana exista credinta ca unele previziuni se vor implini aidoma, indiferent ce face omul ca sa se sustraga destinului sau.

Trebuie sa spun ca pt a vedea episoadele a fost nevoie nu numai sa ma inregistrez la acel site, ci si sa instalez versiunea de Winamp necesara vizionarii, (si ma bucur ca am reusit, desi cunostintele mele de IT sunt dobandite mai mult dupa ureche) pt ca Windows Media Playerul meu dadea mereu eroare.

Pt cei care vor sa stie cate episoade are serialul o sa spun ca exista variante cu 54, 70 sau chiar 80 de episoade. Dupa toate aparentele TVR1 a achizitionat varianta cu 54 de episoade.
Din pacate eu nu am reusit sa gasesc un site unde sa fie toate subtitrarile in romana ale episoadelor, cele in engleza mai au scapari (chiar si eu am pierdut cateva cuvinte din unele replici mai lungi in timpul vizionarii primului episod) dar e posibil ca acea(acele) persoana(e) care a(u) pus pe situl indicat subtitrarile in romana ale primelor episoade sa continuie cu aceasta munca patriotica, pt care ii(le) multumesc anticipat.

duminică, 27 septembrie 2009

Razboi si Pace

Multa vreme pt mine razboiul era ceva abstract (si ma rog lui Dumnezeu sa ramana asa pt cat mai multi oameni pe lume), o insiruire de date invatate la istorie. Iar campaniile erau, gratie excelentului profesor Grubea, doar niste harti si scheme interesante si atat.

Dar apoi am inceput sa citesc carti. Intai carti sovietice, cum ar fi "Tanara garda" de Fadeev. Nu stiu cum, desi scriitorul se straduia sa puna carne pe personajele sale, acestea pareau tot niste abstractii, pt ca "ce-i mana pe ei in lupta", pe acei tineri eroi erau niste idealuri atat de inalte incat depaseau puterea mea de pricepere.

"Zborul de noapte" al lui Exupery se incadreaza pt mine tot in spectrul ideilor mai degraba decat in cel al trairilor. Apoi am inceput sa citesc alte si alte carti (la loc de cinste fiind desigur, "Razboi si pace", a lui Lev Tolstoi), multe documentare si sa inteleg ca pt cei mai multi oameni inseamna tot ce e mai rau: suferinta, moarte, distrugere, nesiguranta, boli, lipsuri, teama, si multe altele.

Ce mai, toate relele lumii pot fi, dupa parerea mea, sintetizate in acest singur cuvant:Razboi, indiferent daca sunt unii care castiga de pe urma lui. Sigur, umanitatea inca din zorii ei se pare ca a recurs la acest mijloc din cele mai diferite motive. Si daca pot sa inteleg pe cele de acumulare de prazi (in acestea intrand mai ales razboaiele de cotropire) mi-e imposibil sa inteleg motivele religioase.

Poate tocmai de aceea oamenii cred si unii din ei isi doresc cu ardoare sa ajunga in Rai, locul in care o pace si o intelegere imposibila (leul si mielul traiesc in armonie, hranindu-se doar cu Duhul Sfant, probabil) domnesc pt vecie.

Eu imi doresc un lucru si mai imposibil, ca sa zic asa, imi doresc ca intr-o buna zi pacea sa fie regula pe pamant, si nu exceptia. Poate de aceea imi place atat de mult Efremov.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Fulgii de zapada Fractali



Cand eram copil si prindeam pe maneca hainei cate un fulg mare de zapada cu o forma minunata nici prin cap nu-mi trecea ca oameni cu multa carte, matematicieni seriosi se vor ocupa de studiul acestor minuni ale naturii si ca le-au si gasit un nume potrivit meseriei lor :fractali, care ma duce cu gandul la fractii, nicidecum la repetarea unei forme. Nici atunci cand crosetam mileuri nu stiam ca fac matematica :D

Fotografiile de mai sus au necesitat nu numai multa rabdare si perseverenta, ci si un instrument cu totul special, un foto-microscop. Nu pot decat sa fiu recunoscatoare savantului si internetului ca am putut admira asenmenea dovezi ale maretiei si frumusetii naturii in complexitatea ei.

vineri, 25 septembrie 2009

Fractali in natura


Fotografiile de mai jos reprezinta colonii de microorganisme vazute la microscop

In articolele anterioare despre fractali am accentuat mai mult latura lor artistica, fara sa insist pe faptul ca natura are propria ei galerie de arta cu fractali. Am gasit in New Scientist dar si in Guardian niste minunate poze cu fulgi de zapada facute de Kenneth Libbrecht, un professor de fizica la California Institute of Technology, care a studiat fulgii de zapada, tipare de gheata, de cresterea cristalelor si formatii de gheata inca din 1997. El a infruntat temperaturi de sub zero grade pt a prinde fulgii de zapada care cadeau si i-a fotografiat si i-a iluminat folosind un foto -microscop inventat special pt asta. Aceste fotografii arata cristale de zapada care au cazut pe pamant in Northern Ontario, Alaska, Vermont, Michigan Upper Peninsula si Muntii Sierra Nevada din California, si sunt publicate in cartea sa "Snowflakes" (text tradus dupa originalul din Guardian)
Am mai gasit fotografii si la alte adrese, linkul acesta va va conduce la ele. Am gasit si un link catre indicatii cum se pot forma fractali cu sofware special. Pana si celebrul Dawkins, atat de antrenat in controversa evolutionism-noul creationism, adica Inteligent Design are o poza superba cu munti, am vazut unii asemanatori in Utah, e posibil ca poza sa fie facuta in unul din parcurile naturale de acolo, poate Bryce sau Zion.
Munti
Hens and Chicks
Ferigi
Cactus
Descarcare electrica tip Lichtenberg
Frunza
Arici de mare
Nautilus
Paun

Brocoli Romano, rezultatul incrucisarii dintre conopida si brocoli, e f mult folosita in emisiunea de la Rai Uno "Prova del cuoco"

Fotografiile fulgilor de zapada facute de Librecht am sa le pulic in urmatorul articol, pt ca nu cunosc teoria editarii HTML, o fac mai mult empiric si mi-e teama sa nu zapacesc pozele.

joi, 24 septembrie 2009

Pohta ce-am pohtit!

Ma tot intrebam ca proasta de vreo cateva luni incoace oare de ce se straduieste atat guvernul acesta, aflat sub cel mai inalt patronaj posibil in tara noastra si cu o majoritate covarsitoare in parlament (teoretic nici FSNul originar nu avea atata in acel pretins prim parlament democratic de dupa iepoca de aur) sa dovedeasca faptul ca parlamentul nu mai are practic nici o putere, nici macar cea legislativa, in ciuda faptului ca a fost ales chipurile uninominal.

Si in timpul Perestroikai se pretindea ca se fac alegeri uninominale (ba chiar si in 87 se pretindea la noi acelasi lucru, pt ca se prezentau liste cu doi candidati: primul cel care trebuia sa iasa si al doilea de umplutura, am aflat asta cand s-a iscat un mare scandal pt ca am inversat fara sa vreau ordinea pe lista, habar n-am cum s-a rezolvat asta in final) dar cum toti catindatii emanau (si n-am scris intamplator emanau, se aude la presedentia de onoare a PSD?)-- din acelasi partid democratia era mai mult decat originala.

Nu e mai putin adevarat ca am fost, ca toata lumea, revoltata de modul in care parlamentarii si-au votat intr-o veselie privilegii la care activistii comunisti nici nu visau, dar ma intreb din nou, la fel ca mai sus, nu cumva si aceste legi au trebuit semnate de presedintii tarii?

Ei, azi cred ca am capatat si raspunsul la intrebari prin propunerea de a se reinvia Marea Adunare Nationala, cam cu acelasi rol ca pe vremuri, adica de aplaudaci ai maretelor idei emanate chipurile de un guvern de paie aflat sub inaltul patronaj al celui mai luminat presedinte posibil, pt ca e clar ca marinelul e convins ca prin aceasta lovituria de imagine si-a asigurat inca un cincinal in care "sa traim bine"!

Si mie mi se pare ca sunt cam multi reprezentanti ai maselor intr-un for legiutor care nu prea reuseste decat fffff rar sa dea si legi bune, dar de aici si pana a-l dori redus la marioneta e cale lunga. In ce priveste reducerea coruptiei am sa zic atat : vise, vise. Si nici nu cred ca am sa ma imbogatesc brusc prin economiile pe care le face statul (din impozitele platite si de mine) inghesuind parlamentul intr-o singura camera.

Poate ar fi fost mai bine sa se stabileasca mai exact care e rolul fiecarei camere, care e cea cu mai mare autoritate (cum e in USA, de ex) ca sa nu se mai calce pe picioare cand au de examinat si aprobat vreo lege si sa nu mai dureze o vesnicie luarea unor decizii importante.

Cred ca am mai inteles ceva azi (mi-a palpait un beculet) si anume de ce dorea cu atata inversunare cel mai iubit fiu al poporului suveran sa fie aleasa in Parlamentul European fiica la a carei crestere (am scris intai educatie, pe urma am realizat ca nu despre asta vorbea mandrul tata) a contribuit in mod nemijlocit si permanent, cand a vorbit despre rolul covarsitor pe care il va juca PE dupa adoptarea Tratatuluide la Lisabona, rol care va face inutila existenta parlamentelor nationale. Sau poate n-am inteles eu bine?

Si acum sa explic de ce mi-am intitulat asa articolul. Nu m-am referit in nici in caz la mai vechiul tovaras de chefuri de la Golden Blitz si delirul sau mihaivitezesc ci la faptul ca de vreo noua luni incoace taticul neamului nu pierde nici o ocazie sa se autofelicite ce idee geniala a avut cand a moshit un guvern atat de competent.

miercuri, 23 septembrie 2009

Cautari, cautari

Cum privesti in stanga (ma refer la cei care vin pe blog) se afla una din jucariile care imi permit sa aflu cam de unde vine lumea si ce cauta pe blogul meu. Am constatat astfel ca am avut o idee f buna sa scriu despre Giuvaerul Palatului (linkul se refera la ultimul dintre cele trei articole publicate) pt ca f multa lume e interesata de aceasta bijuterie de serial (de altfel de aceea am si scris atatea articole, tot datorita acestei jucarii am revenit cu Povestea Genovevei de Brabant, f cautata) .

Dar azi noapte am ras in hohote cand am vazut ca cineva cauta un test de inteligenta serios (din pacate n-am mai gasit acea cautare ca sa transcriu exact cum arata) si Google.ro i-a recomandat "IQ Test la clasa I". sper ca persoana care a ajuns acolo a avut curiozitatea sa-l citeasca si ca, mai ales, are simtul umorului.

Tot din minunile motorului de cautare Google face parte si recomandarea Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Dans Obligatoriu pt cautarea "cum deosebim prepelitele fete sau baieti".
Dupa cate stiu eu prepelitele nu patineaza:D

L'embarras du choix

Nici n-a inceput campania prezidentiabila si deja ofertele celor dornici sa ne fericeasca pe urmatorul cincinal cu prezenta la carma tarii se napustesc asupra noastra cu viteza sunetului. Si cand vorbesc de sunet nu e doar asa, o figura de stil sau o floricica retorica ci ma refer la cea mai noua declaratie de participare in cursa.

Stateam eu asa, cuminte, in bucataria mea de bloc preparand un fel inventat, din ciuperci cu palaria f mare, stropite cu ulei extravirgin de olive, umplute cu picorusele tocate impreuna cu ceapa, usturoi, gogosari, asezonate cu mult piper, praf de curry si patrunjel verde trase la tigaie, apoi voi adauga cascaval ras, oua si atat pesmet cat sa nu curga din palarie si voi da tava la cuptor.

Vorbesc si la timpul viitor pt ca in timp ce tocatura se raceste un pic cat sa nu se coaguleze ouale (in valea Ialomitei se zice oualele, mi-a luat ceva timp sa inteleg de ce rad colegele mele bucurestene, dat tot imi pare ciudat ouale) ma grabesc sa astern pe tastatura, pana nu uit, cea mai noua candidatura (era sa zic cel mai nou atentat) la fericirea noastra de romanasi doritori de tatuci cu mana forte, de fier.

E vorba de cel care de vreo (vreo asta vine din englezescul couple, care inseamna si doi si cateva) cateva decenii se viseaza drept un cavaler calare pe un cal alb (eu cred ca e vorba de o camasa alba cu maneci f lungi, dar cine sunt eu sa-l contrazic?) in mars victorios spre Cotroceni. Si-a anuntat mareata hotarare intr-o Editie Speciala la Radio Romania Actualitati, in stilu-i specific, cu multe paranteze si divagatii (daca stilul ar fi deajuns as putea candida si eu, cu tot atata succes :)).

N-a mai vorbit de mitraliere si stadioane (ar fi si greu, acum ca s-a daramat stadionul 23 August--raman la aceasta denumire pt a fi in ton cu nostalgia expusa in acea ES--si altul destul de incapator pt toata mafia si tradatorii de tara vizati nu se exista) ci de sondaje mirobolante (Silvia Iliesh a dat glas banuielii ca ar fi comise chiar de Domnia Sa, Tribunul sociolog, dar a fost combatuta fara vehementa) si de umplerea de bani (la insistentele moderatoarei "De unde?" n-a stiut sa raspunda precum Gh Paunescu intrebat de unde a avut bani sa cumpere floarea hotelurilor capitalei "De unde trebuie") a saraciilor tarii.

Si acum sa recapitulam ofertele:

Sigure: Prostanacul Diplomat , Tinerelul Maturizat, Justitiarul (celalalt justitiar, pe spatele caruia s-a catarat cavalerul de au ajuns amandoi sa ne reprezinte cum stiu ei mai bine tara in fata coanei Europa, inca isi mai numara oile sa vada daca ii ies la numar), Husarul (ha, ce bine i-am asezat!)

Nesigure: Marinelul (inca se mai clatina pe puntea vaporului numit Romania, nesigur daca o asemena tara il mai merita) si Primarele (cel intrat in Guiness Book cu carnatul si tortul, a carui candidatura se tot anunta de massmedia dar nu si dumnealui).

Retras din cursa, dupa declaratii si zvonuri: Principele de vita noua.

Hmm, una din jumatatile aflate la guvernare a emanat doi candidati, mai mult sau mai putin independenti, ambii fii de generali de Securitate, cel putin asa umbla vorba prin targ.
Tot cu Securitatea s-ar fi avut tare bine alti doi catindati.

Si acum ma strofoc sa rezolv dilema, veche de cateva decenii: "Eu, hac, cu cine votez?"

Arta Abstracta- Fractali

Fantoma aceea din adancuri a lui Clarke mi-a trezit interesul pt fractali. Intai am aflat ce e si cum arata un Mandelbrot Set (in roman exista un lac creat in aceasta forma, lac ce are importanta lui in tesatura narativa), apoi, creindu-mi pagina personala de iGoogle am introdus in ea un gadget cu fractali si am aflat ca se pot crea opere de arta pe aceasta tema si de aici pana la a descoperi imagini care mie, cea declarat indragostita de arta fogurativa, mi s-au parut de o nepamanteasca frumusete a fost un pas f mic.

Daca va place vreuna din poze si vreti sa vedeti mai in amanunt din ce este compusa va sfatuiesc sa faceti click pe ea, pt ca de data asta, contrar obiceiului, am lasat pozele la dimensiunea cu care au aparut pe situl original.

Mandelbrot Set