Dilemă

Câteodată când avem o relație strânsă cu cineva acea persoană pare că e înconjurată de o aură strălucitoare. Dacă pierdem contactul cu acea persoană pentru un timp amintirea păstrează acea aură ca pe o bijuterie prețioasă, ca pe o fantomă deosebit de dragă.

Dar vai, dacă persoana se întoarce toată strălucirea dispare, văzând aura cu alți ochi credem că persoana s-a schimbat...Dar ce se întâmplă dacă persoana este aceeași, numai noi ne-am schimbat? Trebuie să ne ștergem amintirile?

Sometimes when we have a strong relationship with somebody this person seems like having a bright aura around. If we loose contact with that person for a time the memory keep that aura like a precious jewelry...like a dearest ghost...

But Helas, if that person come back all the brightness is lost, seeing with other eyes the aura we think that the person is changed...What if the person is the same like before, only we have changed? Do we have to erase the memories?

A Modern Comedy by John Galsworthy BOOK I THE WHITE MONKEY

Când am citit ”A Modern Comedy by John Galsworthy BOOK I THE WHITE MONKEY” am fost multă vreme obsedată de acestă maimuță, care joacă un rol atât de important în a explica stările de spirit ale personajelor în diferite împrejurări.

Am tot încercat să îmi închipui cum arată până de curănd cănd am văzut la cineva un album de Janet Kruskamp. Eram curioasă de unde a ”împrumutat” acest cineva albumul și tot scotocind pe Google am dat peste un tablou cu o maimuță albă ținând o portocală în mână...

Exact cum îmi imaginam taboul despre care se vorbește atât de mult în carte. Îmi aduceam aminte și explicația dată de un pictor, Aubrey Green, tot personaj din carte

” it's a perfect allegory, sir! Eat the fruits of life, scatter the rinds, and get copped doing it. When they're still, a monkey's eyes are the human tragedy incarnate. Look at them! He thinks there's something beyond, and he's sad or angry because he can't get at it. That picture ought to be in the British Museum, sir, with the label: 'Civilisation, caught out.'

E o alegorie perfectă, Sir! Să mănânci fructul vieții, să arunci cojile, și să Fii mulțumit că ai rezolvat problema asta dificilă. Când sunt nemișcați, ochii unei maimuțe sunt încarnarea tragediei umane. Uită-te la ei! Ea crede că mai e ceva dincolo și este tristă și supărată pentru că nu poate căpăta acel ceeva. Tabloul acesta ar trebui să fie în British Museum, sir, cu eticheta Ș Civilizație, te-am prins”

Sigur, în tabloul Jenetei Kruskamp portocala e întreagă, dar mie tot mi se pare că e o bună ilustrare a Maimuței Albe a lui Galsworthy...

Am căutat citatul de mai sus și altele dar întâi am găsit niște recenzii ale cărții și undeva un tablou care se pare că a fost folosit ca și copertă a cărții...

Apoi...trăiască Proiectul Gutenberg...am găsit și cartea unde am dat search cu white monkey și ma găsit citatele dorite...pe care nu le mai traduc.

The large white monkey with its brown haunting eyes, as if she had suddenly wrested its interest from the orange-like fruit in its crisped paw, the grey background, the empty rinds all round--bright splashes in a general ghostliness of colour,

...........................

it's a perfect allegory, sir! Eat the fruits of life, scatter the rinds, and get copped doing it. When they're still, a monkey's eyes are the human tragedy incarnate. Look at them! He thinks there's something beyond, and he's sad or angry because he can't get at it. That picture ought to be in the British Museum, sir, with the label: 'Civilisation, caught out.'

.............................

The restless, inhuman, and yet so human, angry sadness of the creature's eyes! 'No whites to them!' thought Soames: 'that's what does it, I expect!'

............................

The brute was potent--symbolic of the world's mood: beliefs cancelled, faiths withdrawn! And, dash it! not only the young--but the old--were in that temper! 'Old Forsyte,' or he would never have been scared by that monkey's eyes; yes, and his own governor, and Elderson, and all the rest. Young and old--no real belief in anything! And yet--revolt sprang up in Michael, with a whirr, like a covey of partridges. It did matter that some person or some principle outside oneself should be more precious than oneself--it dashed well did! Sentiment, then, wasn't dead--nor faith, nor belief, which were the same things. They were only shedding shell, working through chrysalis, into--butterflies, perhaps. Faith, sentiment, belief, had gone underground, possibly, but they were there, even in 'Old Forsyte' and himself. He had a good mind to put the monkey up again. No use exaggerating his importance! 

Tabloul Janetei Kruskamp

Ceeace cred  eu că e coperta cărții.

De ce contemporanii lui Iisus se întrebau dacă el e profetul Ilie

M-am întrebat multă vreme de ce contemporanii lui Iisus se întrebau dacă el este profetul Ilie...căutând acuarelele religioase ale lui James Tissot am aflat răspunsul în explicația dată la profetul Maleahi

Maleahi 4

1. Caci iată vine ziua care arde ca un cuptor. Și toți cei trufași și care făptuiesc fărădelegea vor fi ca paiele, iar ziua care vine ii va arde", zice Domnul Savaot. "Și nu va ramane din ei nici rădăcină, nici ramuri.

2. Și va răsări pentru voi, cei care vă temeți de numele Meu, soarele dreptății, cu tămăduire venind in razele lui și veți ieși și veti zburda ca vițeii de ingrășat.

3. Și veți călca in picioare pe cei răi, care vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre, în ziua cand Eu voi face judecata", zice Domnul Savaot.

4. "Aduceți-vă aminte de Legea lui Moise, slujitorul Meu, căruia i-am dat in muntele Horeb porunci si rânduieli pentru tot Israelul:

5. Iată ca Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare si infricoșătoare;

6. El va întoarce inima părinților către fii și inima fiilor către parinții lor, ca să nu vin și să lovesc țara cu blestem!"

 

The Prophet Malachi by James Jaques Joseph Tissot
Watercolor

 

Amur Adonis

Am un prieten coreean Doctor în Horticultură, Song Jeong Seob pe numele lui. El publică în fiecare zi,  cam în jurul miezului nopții la noi, câte un articol despre câte o plantă, terminând cu un panseu. Anul trecut a fost foarte interesant dar anul acesta, fiind ocupat cu lansarea unei cărți care, dacă am înțeles eu bine, conține articolele de anul trecut, a reluat tema din articolele acelea, shimbând câte ceva din conținutul articolelor.

Mi-am dat seama de asta pentru că am preluat multe din postările sale pe pagina mea de face book. Azi, de exemplu, a postat despre o plantă primăvăratecă, prima care înflorește prin munții lor,Amur Adonis.

Planta este o ranunculacee.

Florile acestea ar putea fi echivalentul ghioceilor noștri, ele apar ”în mustul zăpezii”, cum zicem noi...Sunt un simbol de viață lungă și fericire spune dr Song, de aceea se aduc în dar persoanelor în vârstă.

Mie mi-a atras atenția numele de Adonis. Știam că are ceva legătură cu zeițele Afrodita (Venus) și Artemis (Diana) eroul murind în timpul unei vânători dar nu-mi mai aminteam exact povestea. Am copiat din Wikipedia articolașul în română. Cum se întâmplă de foarte multe ori cel în engleză este mult mai documentat, mai explicit și mai dezvoltat.

De pildă în română nici nu se pomește numele lui Ovidius, care a scris despre el în Metamorfoze. Cartea a fost tradusă în română și ma citit-o cu foarte mare interes. Am so copiez un mic fragment și pentru cunoscătorii de engleză, veți vedea că e foarte interesant.

Articolul din română:

”Adonis este o figură complexă a mitologiei grecești. Adonis s-a născut din dragostea incestuoasă a Mirrhei pentru tatăl ei, Cyniras. Legenda lui Adonis simbolizează cel mai bine trecerea la alt anotimp. S-a născut în împrejurări dramatice, mama sa fugind până în Arabia de blestemul tatălui ei. Acolo, zeii, înduioșați de situația ei, au metamorfozat-o în arbustul numit mirt. Or, la capătul gestației, arborele s-a întredeschis și nimfele pădurii au adoptat copilul și l-au ascuns în peșterile din vecinătate. Acesta și-a petrecut deci toată tinerețea vânând prin păduri și a ajuns astfel la Fenicia unde l-a întâlnit Afrodita, care s-a îndrăgostit imediat de el; spre disprețul celorlalți zei, ea a părăsit Citera ca să-l urmeze în pădurile de pe munții Liban. Apollo i-a văzut și l-a informat pe Ares. Acesta, gelos, a pornit în urmărirea lor. Artemis, veghind asupra îndrăgostiților, a prevenit-o pe Afrodita care, îngrijorată, a vrut să-l împiedice pe Adonis s-o părăsească pentru a se duce la vînătoare. Dar, pe cînd aceasta dormea, Adonis a plecat și l-a întâlnit în drumul său pe Ares, care, metamorfozat în mistreț, l-a rănit la coapsă. Trezindu-se, Afrodita constată dispariția lui Adonis, pornește în căutarea lui și îl găsește orientându-se după urmele de sânge. Nu îl poate readuce la viață, dar transpune, cel puțin, culorile lui Adonis în dediței, flori proaspete de pădure.

Adonis era însă atât de seducător încât, ajungând în Infern, a fost îndrăgit de Persefona. Afrodita i s-a plâns lui Zeus, Adonis ezită în alegerea uneia dintre ele (indecizia Balanței), iar Zeus, foarte plictisit, a pronunțat o sentință de echilibru și conciliere: Adonis urma să petreacă șase luni în Infern și șase luni cu Afrodita pe pămînt, în păduri. Astfel, în Antichitatea greacă toamna se deplângea dispariția lui Adonis și declinul vegetației, apoi se celebra, primăvara, reînvierea lui în momentul trecerii Soarelui în zodia Taurului. Acest cult special reunindu-i pe Afrodita și Adonis s-a celebrat mai întâi la Atena și Amatunta; mai târziu a trecut și în Alexandria.”

Iată și fragmentul din engleză:

”The central myth in its Greek telling: Smyrna, daughter of Theias, king of Syria, conceives a child by him through trickery. Theias finds out and is determined to kill her, when the gods intervene and turn her into a myrrh tree. Nine months later the baby Adonis comes out of the tree. Aphrodite fell in love with the beautiful youth (possibly because she had been wounded by Eros' arrow). Aphrodite sheltered Adonis as a new-born baby and entrusted him to Persephone. Persephone was also taken by Adonis' beauty and refused to give him back to Aphrodite. The dispute between the two goddesses was settled by Zeus (or by Calliope on Zeus' behalf): Adonis was to spend one-third of every year with each goddess and the last third wherever he chose.[8] He chose to spend two-thirds of the year with Aphrodite.

Adonis was killed by a wild boar, said to have been sent variously by Artemis, jealous of Adonis' hunting skills or in retaliation for Aphrodite instigating the death of Hippolytus, a favorite of the huntress goddess; or by Aphrodite's paramour, Ares, who was jealous of Aphrodite's love for Adonis; or by Apollo, to punish Aphrodite for blinding his son, Erymanthus.[9] Adonis died in Aphrodite's arms, who came to him when she heard his groans.”

In Ovidius book the name of the father is Cinyras”

De curând prietenul meu a publicat un link către un articol în coreeană în care un ziarist expune ce a reținut el din interviul luat domnului doctor. Am fost extrem de emoționantă când am văzut că mi s-a menționat numele și faptul că prietenia noastră a trezit în el dorința de a ne vizita țara.

http://m.latimes.kr/news/articleView.html?idxno=23525

Nu ştiu cum s-a făcut. de Magda Isanos

Nu ştiu cum s-a făcut

Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mândru şi încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunătoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademeneşte, nu mă-nşală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt şi-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu ştiu cum s-a făcut.
Pământu-i mic şi zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni şi nu cad stele,
ca-n nopţile copilăriei mele.

Magda Isanos

Tablouri de Gerhard Nesvadba

Glossă de Mihai Eminescu

Văleu, vin alegerile...Am prieteni pe face book din PNL, PSD, UNPR și poate și alte partide...

Am chiar un prieten candidat la primăria sectorului 6...

Ce-o să mă fac când prietenii aceștia o să înceapă (dacă nu au început deja) să se încaiere între ei? Sper să reușesc să urmez sfatul poetului

”Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.”

https://youtu.be/HdX940sWkhI

Glossă de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?...

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,

Şi de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje;

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

GLOSS

"Days go past and days come still

All is old and all is new,

What is well and what is ill,

You imagine and construe;

Do not hope and do not fear,

Waves that leap like waves must fall;

Should they praise or should they jeer,

Look but coldly on it all".

Things you'll meet of many a kind,

Sights and sounds, and tales no end,

But to keep them all in mind

Who would bother to attend ?...

Very little does it matter,

If you can yourself fulfil,

That with idle, empty chatter

"Days go past and days come still".

Little heed the lofty ranging

That cold logic does display

To explain the endless changing

Of this pageantry of joy,

And which out of death is growing

But to last an hour or two;

For the mind profoundly knowing

"All is old and all is new".

As before some troup of actors,

You before the world remain;

Act they Gods, or malefactors,

'Tis but they dressed up again.

And their loving and their slaying,

Sit apart and watch, until

You will see behind their playing

"What is well and what is ill".

What has been and what to be

Are but of a page each part

Which the world do read is free.

Yet who knows them off by heart ?

All that was and is to come

Prospers in the present too,

But its narrow modicum

"You image and construe".

With the selfsame scales and gauges

This great universe to weigh,

Man has been for thousand ages

Sometimes sad and sometimes gay;

Other masks, the same old story,

Players pass and reappear,

Broken promises of glory;

"Do not hope and do not fear".

Do not hope when greed is staring

O'er the bridge that luck has flung,

These are fools for not despairing,

On their brows though stars are hung;

Do not fear if one or other

Does his comrades deep enthrall,

Do not let him call you brother

"Waves that leap like waves must fall".

Like the sirens' silver singing

Men spread nets to catch their prey,

Up and down the curtain swinging

Midst a whirlwind of display.

Leave them room without resistance,

Nor their commentaries cheer,

Hearing only from a distance,

"Should they praise or should they jeer".

If they touch you, do not tarry,

Should they curse you, hold your tongue,

All your counsel must miscarry

Knowing who you are among.

Let them muse and let them mingle,

Let them pass both great and small;

Unattached and calm and single,

"Look but coldly on it all".

"Look but coldly on it all,

Should they praise or should they jeer;

Waves that leap like waves must fall,

Do not hope and do not fear.

You imagine and construe

What is well and what is ill;

All is old and all is new,

Days go past and days come still".

English version by Corneliu M. Popescu.

 

Din panseurile mele

Sunt oameni care își propun să facă totul
Dar nu realizează nimic.
Eu nu-mi propun nimic...
Dar realizez tot ce mi-am propus!

Unii iubesc florile, alții iubesc animalele...
Unii iubesc păsările, alții iubesc munții...
Numai Cristos-Dumnezeu iubește
Cele mai păcătoase ființe de pe pamânt,
Oamenii..

Unii colecționează timbre, alții colecționează monede...
Unii colecționează pietre, alții colecționează tablouri...
Pe face book unii colecționează prieteni...
Detest să fiu doar un nume pe o listă...

Chris Rea ~ Somewhere Between The Stars

Îmi plac foarte mult cântecele lui Chris Rea, vocea lui ușor răgușită dar plăcută. Și dacă atunci când o ascult văd și niște tablouri frumoase plăcerea e cu atât mai mare.

Chris Rea ~ Somewhere Between The Stars (Santo Spirito)

https://youtu.be/0RF1mXxAhys

Somewhere between the stars
I'll be waiting here for you
Somewhere between the stars
We ask everything, everything we know
There'll be no need to say hello
How it is we both will know
Forever this will be the way we are
Somewhere, somewhere between the stars
Somewhere between the stars

Though you can't see me
I'm always near
Somewhere beyond the moon
There'll be no sadness
There'll be no fear
Way past the mountain high
Way past the dark blue sky
Together forever will be us

Somewhere, somewhere between the stars
There'll be no need to say hello
How it is we both will know
Forever this will be the way we are
Somewhere, somewhere between the stars

Am tradus în română așa cum m-am priceput.

Am să te aștept
Undeva printre stele
Undeva printre stele
Putem cere orice, 
Nu-i nevoie să spui hello
Cum este vom ști amândoi
Totdeauna așa va fi
Undeva, undeva printre stele.

Deși tu nu poți să mă vezi
Voi fi totdeauna aproape
Undeva, dincolo de lună
Nu va fi nici o tristețe
Nu va fi nici o spaimă
Departe, peste munții cei înalți
Departe peste cerul întunecat 
Vom fi împreună pentru totdeauna

Undeva, undeva printre stele
Nu-i nevoie să spui hello
Cum este vom ști amândoi
Totdeauna așa va fi
Undeva, undeva printre stele.

Videoclipul are ca ilustrațiii tablouri de Dorina Costraș. 

01. Weaving  Lace Wings

02. Impossible Love

03. Praying

04. The Voice of theThoughts

05. Magnolia

06. Vertigo

07. Deep Inside

08. Illusory Waltz

09. Scent of October

10. The Sun, The Moon, The Truth flip (horizontally, rotate left)
A fost o problemă până să găsesc poza asta. Am pierdut mai mult de 6 ore căutând-o până cănd mi-am dat seama că poza cu tabloul original a fost prelucrată, răsturnată orizontal și pe urmă rotită de duă ori la stânga. De ce a făcut asta mi-e greu să înțeleg. Am trecut peste poza originală de nenumărate ori până am revăzut toată filmarea ei și abia atunci mi-am dat seama de ce nu o găsesc.

11. The Beginning of the End
Și poza asta a fost prelucrată cu un flip (răsturnare) pe verticală, dar deja nu a mai fost o noutate încât am rezolvat repede problema.

12. Bittersweet.

13. Delusion

14. With Ancient Wings

15. Aquarius - from zodiac signs sseries

16. Swan Song

17. Romance with a chimera

18. Sunset kiss.

19. Illusion
Căutând pe net poze cu tablourile Dorinei Costraș am observat că unele au fost luate de pe you tube dar nu am deloc idee cum se procedează. Mi-ar fi fost mult mai ușor decât să le caut în lumea largă. Însă nu aș fi putut să aflu și numele pe care le-a dat pictorița ”copiilor” ei.