De când am reușit să posed aparat de fotografiat (aveam 64 de ani, deja am câteva la activ pe care le-am stricat) am posibilitatea să îmi satisfac pasiunea de a fotografia, cum poate ați observat și voi, cititorii mei fideli.
Primăvara este anotimpul care îmi oferă cele mai multe subiecte prin bogăția și frumusețea florilor care mă invită să le imortalizez frumusețea lor pieritoare. De obicei plec de acasă având o temă pe care o urmăresc, dar nu neglijez alte subiecte care m-ar putea interesa.
Dar stați, că asta nu e tot. Mă întrebam dacă nu cumva omul a vrut să râdă de mine dar tot eu mi-am spus că nu e posibil, totul arăta că e un om binevoitor, cumsecade. Și atunci am mai făcut câțiva pași și în fundul unei alei care trecea pe lângă casă, undeva mai departe de stradă, se afla splendoarea. Nu știu de câte ori m-am felicitat că am făcut un efort financiar și am cumpărat aparatul care îmi îndeplinea toate dorințele: să fie de buzunar și să aibă un zoom destul de mare ca să pot fotografia obiecte aflate la mare depărtare. Deja sunt la la doilea de acest tip, un Sony HX60. Cu el am făcut și fotografii de avioane și de lună, vă voi arăta câteva la sfârșitul articolului.
V-am promis fotografii de avioane și de Crai Nou. Cele de avioane nu sunt chiar foarte reușite. De fapt toate fotografiile mele de ieri suferă din cauză că am plecat prea târziu de acasă și m-a prins crepusculul pe drum.