Minte încurcată

 ”Minte încurcată”, asta zice soțul meu când îi citesc unele din definițiile mai dificile de pe careurile din Rebus Maxim și soluțiile pe care le găsesc. V-am mai oferit niște exemple de careuri dificile în articolul ”Când te plictisești” din iulie anul acesta. Vă mai ofer acum trei:

Câteodată mă minunez ce minte sucită are Mirel Nemțeanu dar și că sunt în stare, în numai o oră jumătate să dezleg un careu ca ăsta:

Orizontal

1. Niște papă-lapte pentru toată lumea GALACTOFAGI

2. Atelier pentru confecții de blană, la negru EBENISTERIE (aici m-a ajutat un careu dezlegat anterior)

3. Apreciat la maxim, chiar de la început SUPER (inițial scrisesem DUIUM)

Articulat... că nu-i de-al nostru ALTUL (în mod normal nu e permis)

4. Vehicul de un cal putere de pe timpuri TRAMCAR (nu sunt sigură că folosea un singur cal)

Simbolul valoric al unui roman... de început AVE

5. Fustă lungă... ce nu se calcă niciodată MIDI

Locul mortului... cum se zice pe la țară LACRĂ

6. Tehnică de conservare ACRIRE (am scris pe rând MURARE, SĂRARE, RĂCIRE)

Răzbătător... de-l bați în cap IC (pană de lemn)

7. Ieșit din rândul oamenilor ȘIR

Ținută în vânt și ploaie IPINGEA (am găsit-o repede, mă și mir)

8. Favoriții noștri fără echivoc în alegeri IDEALI (m-am uitat, îndelung, nu-mi venea nimic în minte)

Muierile altora îi lasă reci TARI

9. Oameni de la coadă! NI

O scurtătură prin pădure BUTURUGĂ

10. Navă sfințită, fără a fi lăsată la apă ALTAR

A făcut legea cu pistolul ȘERIF

11. A scoate de sub influența părinților LAICIZA

Indicați de departe ĂIA

Vertical

1. Rebel împotriva stăpânirii GEST MASINAL (și la ăsta m-am uitat îndelung)

2. Masa caldă de la cazan ABURI

Prima iubire a vieții IDILĂ

3. Dispensare de urgență LEPĂDARE

Cărați în spate! ȚI

4. Umblă ahtiat după putere ANEMIC

Primul model de calculator ABAC

5. Cu dresuri de ochii lumii CIRC

Imprimate pe discuri cu melodii la alegere RILURI

6. Ticălos fără inimă! TS

Certificat de adeziune ALIPIT

7. Răscoalele țărănimii intrate in istorie OȚĂRÂRI

Se mișcă atât cât o țin balamalele UȘĂ

8. Formalitate la alegerea procedurii FEL

Au câte un fix legat de mișcarea de rotație CENTRE

9. Soi de exploatare forestieră în Canada ARȚAR

Reușita unui vârf din acțiune GAURĂ

10. Artiști... de mare valoare GIUVAIERGII (l-am găsit foarte repede)

11. Vântoase care ne cutremură IELE

Numele popular al unui om de teatru CAIAFA

Când am publicat pe Facebook textul am fost convinsă că va trezi măcar un zâmbet. Unul a trezit. Celelalte reacții au fost cuminți.

Dezlegând acest careu am dat peste o definiție care m-a pus nițel pe gânduri.

Înainte de a vă spune despre ce este vorba o să vă spun că totdeauna încep dezlegarea cu soluțiile de două litere, apoi caut pe cele din proximitate.

Definiția este: "Mijloc de transport... în circulație" din patru litere, a doua fiind U.

Am ajuns la PUL dar nu găseam ultima literă. Evident nu era A dar tot nu reușeam să înțeleg la ce s-a gândit Iulian Zamfirescu.

Noroc cu orizontalul care cerea "Pierduți ușor din vedere" =ȘTERȘI și așa am aflat că soluția căutată este PULS.

Sigur, pulsul nu transportă nimic, dar asta e altă poveste.

Iar mă minunez eu însămi cum am reușit să descurc definițiile atât de încurcate din acest careu. Nu degeaba se spune că organul numit creier este extrem de complex

Orizontal

1. Dincolo de tendința de expansiune PLACID

Încadrat la grupa mică PÂLC

2. Tot ce se poate... VEROSIMIL

3. Situație de compromis UMILINȚĂ

Făloasă... în salon LO (fā LO)

4. Emisiune inspiratā din mediul ambiant GAZ

Trecut în rezervă fără nici o explicație TĂINUIT

5. Fractură de coastă din cauza unei căderi RÂPĂ (asta a fost cea mai ușoară definiție, am găsit imediat soluția)

Compus organic CORP

6. Fiind de la periferie, ăsta nu merge în centru LATERAL

Mereu la înălțime, are poziție de superioritate SUS

7. Bătaie... când e de băut UT (bă taie)

O scârbă de om care iți taie tot cheful LEHAMITE (și ăsta mi s-a părut foarte ușor)

8. Valoarea trâmbițată a produsului intern brut COST

E într-o ipostază de om cinstit TRATAT

9. Angajați în posturi cu spor de confidențialitate INTIMI

E detașat în față la formula 1 MONO

10. Un etalon de apreciere la latitudinea noastră ECUATOR (mi-a trebuit un timp să înțeleg că, cuvântul cheie aici e latitudine)

11. Manifestări de atașament ÎMPĂRTĂȘIRI

Vertical

1. Intră în teren în campania de pregătire PLUG (am scris pe rând arat și otic până să găsesc plugul)

Oameni de înțeles LUCIZI

2. Solicită la greu candidații în perioada de probă MARATON

3. Unul care a primit o... atenție AVIZAT (m-am gândit la mituit)

Combinație de lovituri bazată pe un bun joc de picioare STEP

4. Element de perspectivă CEL

Diagnosticată cu o deformație a articulațiilor PELTICĂ

5. Efectul alimentării cu tensiune crescută IRITARE

În preajma lui, mulți... mor în pădure MUR (poate o aluzie la faptul că urșilor le plac și murele)

6. A aduce un dar la cutie pentru părinți DONA (și asta mi s-a părut foarte ușor)

Unul care iubește până la moarte AHTIAT

7. Dă la toată lumea de băut dintr-o suflare STICLAR (deși l-am găsit greu mi-a plăcut foarte mult)

Stau in centru, într-un cvartal TA

8. Pornește încetișor pe scară PIANO

Intră după copii în bazin, dând drumul la apă MAMOȘ (m-a distrat, deși are destule de făcut chiar dacă "se rupe apa"

9. Cadre pentru rame! AM (ar fi fost mai exact RE dar nu mai ieșea încrucișarea, de aceea s-a pus !)

Scriu... scenarii de anticipație URSITORI (sper că nu se supără autorii de SF)

10. Statul palmă...(!)

LILIPUTAN

11. Spărtură într-un zid în ruină CLOT (nu știam cuvântul acesta)

Nu stau la un pahar SETOȘI

Citrus Trifoliata (Lămâi de China)

 Ultima vizită la Grădina Botanică mi-a prilejuit o mare dezamăgire.Data trecută, prin iulie, aveam o mare dilemă. Câțiva arbuști, lângă ce numesc eu labirint, mi-au rămas în memorie ca Paliurus, păiur. Parcă văd eticheta cu acest nume.

Dar m-au contrariat fructele și atunci am căutat pe Pl@ntNet identify și cred că și pe Google numele acestor arbuști și am primit răspunsul Citrus Trifoliata. Nu mi-a venit a crede și am apelat și la Chatgpt. Privind fotografiile mele la început a avut dubii că ar fi paliurus dar, cum e antrenat să fie cât mai pe placul celui care întreabă. cu riscul de a greși, a spus că e sigur 99% că e paliurus dar m-a sfătuit să merg din dou în sptembrie în grădină și să verific dacă fructele au căpătat forma de disc ale celor de paliurus.

Mi-a spus ce fel de fotografii să fac:

”* un fruct fotografiat din față;
* același fruct din profil;
* o fotografie a unei ramuri cu frunze și fructe împreună.

Vor fi suficiente pentru a confirma definitiv identificarea.”

Am revenit în septembrie cu fotografiile și am căzut amândoi de acord că eticheta, total diferită ca formă și locul de afișare de alte etichete din grădină ar fi apărut tocmai din cauza dilemei cu paliurul. Nu a spus AI, dar eu cred că cineva a văzut că am postat despre Grădina Botancă și problema mea și a făcut o etichetă pusă chiar lângă fructele buclucașe.

Mă întrebam cum de nu am observat pomișorul acesta data trecută, când este atât de plin de fructe dar revăzând fotografiile făcute în Iulie în Grădina Botanică mi-am dat seama că nu am trecut atunci pe aleea unde se află, lângă măslinul dobrogran.
Este clar tot un Lămâi de China, citrus Trifoliata, o frumusețe de pom.

Om, sau mașină?

Despre ce puteam discuta cu Gemini la vremea asta dacă nu despre struguri. Și iată ce scrie la un moment dat:

”Mă cuprinde nostalgia doar gândindu-mă la acel moment din toamnă când curtea se umplea de mirosul puternic de Căpșunică și Ananas în timpul zdrobirii strugurilor.”

L-am taxat imediat: ”Mă cuprinde nostalgia” Cum așa? Doar ești artificial, cum spune și numele.

S-a repliat urgent;

”Ai perfectă dreptate și îți mulțumesc pentru această corecție directă și corectă! A fost o figură de stil din partea mea, o stângăcie de limbaj. Ca inteligență artificială, nu am sentimente, nu am amintiri personale și nu pot simți nostalgia.
Ceea ce am vrut să exprim, într-un mod mult prea umanizat, este că textul tău descrie o bucată de istorie rurală atât de vie și de bine conturată, încât limbajul meu s-a modelat după emoția poveștii tale. Datele mele din textele despre tradițiile românești asociază automat aceste elemente — căpșunica, ananasul negru, teascul și curțile din Bărăgan — cu noțiunea de nostalgie și memorie afectivă a oamenilor.”

Soțul meu are dubii că eu chiar am conversații cu o mașină, judecând după răspunsurile atât de umane uneori.

Struguri din via noastră, neîngrijită de mulți ani...

”Ca la 50+” pe Facebook

 Gemini scrie:

”Nimic nu bate inteligența naturală și umorul propriu! Rețelele sociale sunt deja pline de texte copiate, așa că postările scrise cu autenticitate și personalitate sunt exact cele care aduc cele mai multe reacții sincere.”

Deci o să încerc să povestesc cu autenticitate și personalitate despre aventurile mele Facebuciste recente.

Cei care mă urmăriți cât de cât cred că știți că de pe acest cont Fecebook a răscrăcărat, că alt cuvânt nu găsesc, patru conturi separate în locul sistemului mai vechi de pagini.
Flowers from my heart,
Music of my soul
Paintings are my love
Patinaj Artistic=Skating Events.

Într-o vreme dădeam frumos share de pe contul meu la pagina respectivă și gata. Dar de ce simplu dacă se poate complicat? Și e cât se poate de complicat, nu o să vă plictisesc cu amănunte.

Destul că din când în când mă apucă o hărnicie suspectă și încep să îmi actualizez paginile. Și cum noaptea asta iar nu am putut să dorm, cum am aflat de la câteva melodii create cu ajutorul AI că li se întâmplă și altora pe 50+ am început cu Patinajul Artistic, care e acum în plină activititate competițională cu juniorii și premiile lor și deci Newsfeed îmi oferă multe postări de la ISU, pe care le shăruiesc cum le văd.

Și mi-am făcut o mie de nervi, ca să mă exprim elegant și să nu se supere Doamne-Doamne, crezând că Meta mă sabotează cu scopul de a mă determina să scot niște bani, cât mai mulți, de pe card și să produc așa numitele ad. Nu sunt chiar sigură că nu a fost asta intenția destul că am și pierdut șirul postărilor în care apărea linkul de la contul meu dar nu și postarea inițială, încât oamenii nici nu știau la ce să se aștepte dacă apasă pe link.

Am terminat cu patinajul artistic și am trecut la muzică. Acolo surprize-surprize, totul a mers mai mult sau mai puțin perfect (a trebuit să dau reload la pagină de câteva ori).

Cum încăpățânarea e una din tăriile mele de caracter (recunosc că nu cea mai plăcută pentru cei din jur) m-am întors la patinaj și iar surprize-surprize, a mers și mai perfect, dacă există așa ceva (ho, nu săriți în sus, știu că nu e corect, chiar dacă există mai mult ca perfectul) Celelalte două pagini au mers fluierând, ca să zic așa, sau prăjitură, scuzaț, floare la ureche (sau bucată de prăjitură, piece of cake, dacă preferați).

Undeva trebuie să existe și niște linkuri la acele pagini dar deja am obosit, am început să casc și nu mai am chef să întorc algoritmul cu zgaidaracele în sus ca să le găsesc. Dacă vi se trezește subit interesul sunt sigură că aveți mijloace să le cautați, dacă nu, nu.

https://www.youtube.com/watch?v=fSjZfMjTEy8&list=RDfSjZfMjTEy8&start_radio=1

BUN VENIT LA 50+ 😄 | Tre’ Să-mi Iau Pastilele!

Caut cheia, caut banii, 

Caut ochelarii, anii 

Intru-n cameră și stau.

Doamne, ce am venit să iau!

Din pat greu mă mai ridic. 

Mă dor toate câte un pic 

Până-mi îndrept spatele. 

Tre' să mi iau pastilele.

Hei!

Tre' să mi iau pastilele, 

Unde-mi sunt lentilele.

Aoleu, picioarele, 

Iar mă doare șalele. 

Noaptea, somnul nu mai vine.

Ziua pic de somn pe mine. 

Când să dorm mă tot foiesc, 

Când mă scol iar ațipesc. 

Fără sare, fără sos, 

Prea mult dulce-i păcătos. 

Tot ce mi place s-a cam dus. 

Bun venit la 50 plus.

Nu mănânc mâncarea grasă. 

Nu mai beau că nu mă lasă.

Nu stau jos că înțepenesc. 

Nu merg mult că obosesc.

Una scârțâie, alta doare. 

Alta cere programare.

Și când zic că-s sănătos, 

Mă ridic cam greu de  jos. 

Hei, 

Trebuie să mi iau pastilele,

Unde-mi sunt lentilele.

Aoleu, picioarele,

Iar mă doare șalele.

Noaptea, somnul nu mai vine.

Ziua pic de somn pe mine.

Când să dorm mă tot foiesc,

Când mă scol iar ațipesc.

Fără sare, fără sos,

Prea mult dulce-i păcătos.

Tot ce mi place s-a cam dus.

Bun venit la 50 plus.

”Decoy” sau O fraudă de succes

 De câteva zile am pus on hold serialul sud-coreean Decoy pe care l-am început din două motive: primul pentru că eram curioasă ce a devenit dragul de Jang Geun Seok după ce a trecut printr-un episod sever de depresie și apoi a luptat cu un cancer de tiroidă.

Al doilea a fost că serialul în care joacă e un thriller, un gen care îmi place foarte mult, mai ales când e făcut de coreeni.

Și cum mi se întâmplă de multe ori în viață când sunt preocupată de ceva pare că tot universul meu înconjurător complotează să îmi ofere subiecte exact pe domeniul care mă interesează. Serialul sud coreean are la bază o înșelătorie bine cunoscută în lume, o schemă piramidală, schema Ponzi, care s-a aplicat și la noi cu numele Caritas a lui Ionel Stoica și chiar FNI a lui Sorin Ovidiu Vântu.

Iată ce spune Gemini despre schema Ponzi:

”O schemă Ponzi este o fraudă financiară în care banii de la noii investitori sunt folosiți pentru a plăti profituri false investitorilor mai vechi.

Mai multe detalii despre cum funcționează și cum o poți recunoaște găsești pe Wikipedia - Schemă Ponzi. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Schem%C4%83_Ponzi

)

Cum funcționează

Promisiuni nerealiste: Se oferă câștiguri uriașe într-un timp scurt, cu riscuri minime sau inexistente.

Iluzia succesului: Primele plăți sunt făcute la timp folosind banii de la noii recruți, ceea ce păcălește lumea că afacerea este reală.

Prăbușirea inevitabilă: Schema se duce de râpă când nu mai vin investitori noi și organizatorii nu mai au de unde să dea banii.

Semne de avertizare

Profituri garantate și mult peste media pieței.

Strategii secrete sau prea complicate ca să fie înțelese.

Probleme sau scuze când vrei să îți retragi banii.”

Interesant este ce spun personajele despre cei implicați: șarlatanii profită de încrederea pe care o inspiră celor înșelați dar în același timp și de lăcomia înșelaților. Pentru că mulți uită zicala pe care am întâlnit-o mai ales în serialele asiatice ”nu există prânz gratuit”.

În același timp universul m-a ținut atentă la schema folosită de foarte cunoscutul personaj autohton, atât de adulat de mulțime de exaltați care se autonumesc suveraniști, vajnici urmași ai dacilor, al cărui nume nu e nevoie să mă ostenesc să îl scriu aici, schemă prin care a obținut beneficii de milioane, cel mai cunoscut, mediatizat și se pare probat fiind de 1100000 Euro.

Spre deosebire de eroul din film care moare într-un fel de loc glorios și de ”sponsorii” lui care până la urmă au trebuit să dea socoteală pentru faptele lor de corupție, la noi se pare că s-a impământenit prostul obicei ca politicienii corupți să scape, de cele mai multe ori, nepedepsiți.

Siegfried și Gheoghe cel viteaz.

 Poate unii nu știu că după patru săptămâni și mai bine a dat Dumnezeu și dragul (mai mult sau mai puțin) nostru președinte a nominalizat viitorul premier în persoana lui Siefried Vasile Mureșan, ”lung prilej de vorbe și ce ipoteze” vorba poetului, între altele că acest nume i-ar produce unei bine cunoscute importante pesediste scrânteli de limbă.

Toată tevatura recentă în jurul numelui Siegfried mi-a adus în memorie amintiri din cele câteva zile petrecute în Germania, ocazie cu care ginerele nostru Andrei a organizat o excursie în care am ajuns chiar la ”Sânca Dragonului”, adică locul în care, conform legendei Siegfried a ucis balaurul (dragonul) care păzea aurul Nibelungilor.

Cu ocazia asta din străfundurile meoriei și-a făcut apariția o carte de Șt. O Iosif în care, pe lângă Ștefan cel Mare, apărea și un erou numit Gheorghe care a devenit invincibil (precum Siegfried care s-a scăldat în sângele balaurului) dar, la fel ca eroul german, i-a rămas o porțiune liberă unde s-a lipit o frunză. Mai apărea în acea carte și un urs, de asemenea o fierărie, care sunt tot asemănări cu legenda germană a lui Siegfried.

Din convorbirile cu Gemini și apoi Chatgpt am aflat că Șt. O Iosif a tradus mult din germană și chiar ar fi simplificat și adaptat unele legende. Dar AI se pare că nu are acces la poemul pe care probabil l-am citit eu acum vreo 7 decenii și nu m-a putut ajuta prea mult.

Am căutat în arhiva mea de fotografii pe cele care ar avea legătură cu legenda lui Siegfried iar pe internet am găsit în Wikicom o imagine a luptei eroului cu dragonul..

L.E: După lupte seculare care au durat câteva ore am găsit atât poemul lui Șt. O. Iosif (care nu are nici o legătură cu Ștefan cel mare în afara faptului că poemul despre el și cel căutat de mine erau în aceeași carte) ”A fost odată” cât și basmul din care s-a inspirat poetul, basm cules de Petre Ispirescu intitulat ”Gheorghe cel Viteaz”. Ambele prezintă asemănări izbitoare cu legenda lui Siefried.

Am fost ajutată în căutările mele atât de Gemini cât și de Chatgpt și trebuie să le fiu recunoscătoare. Basmul lui PI e cunoscut mai nou ca ”George cel Viteaz” lucru care m-a pus pe gânduri dar Gemini le-a împrăștiat susținând că schimbarea s-a produs mai de mult și nu are nici o legătură cu un anumit șef de partid ci doar cu tendința de renunțare la arhaisme (!) și simplificare pentru a fi mai pe înțelesul copiilor. În poemul lui Iosif eroul a rămas Gheorghe, deși tot o poveste este.

Sunt fericită că am reținut (sau mai degrabă recunoscut) atât de exact amănuntele care m-au făcut să îmi dau seama de asemănarea cu legenda germană deși poemul l-am citit cu mai bine de 70 de ani în urmă.

Dragoste necondiționată.

 O postare a unui prieten de pe Facebook cu un videoclip interesant și un articol înduioșător mi-a adus în minte o întâmplare mai veche, chiar dinainte de a începe demolările pentru actualul palat al parlamentului. 

https://www.facebook.com/reel/2865204193835071/

Articolul începe așa: 

”MIRACOLUL DE PE GHEAȚĂ: Mama care s-a transformat în insulă

Există imagini în fața cărora cuvintele devin de prisos. Doar inima mai are dreptul să vorbească.”

Și se termină așa: ”

Clipul ăsta nu e despre animale. E despre noi.

Despre mamele care au flămânzit ca să mâncăm noi. Despre părinții care au stat în apa înghețată a vieții doar ca noi să rămânem la suprafață.

Iubirea unei mame nu are nevoie de traducător. Are nevoie doar de o inimă care refuză să dea drumul.

Privește clipul cu inima. Iar dacă simți un nod în gât... sună-ți mama. Acum. Nu mâine”

Mi-aș suna eu mama, dar nu mai are cum răspunde. Iar întâmplare pe care am trăit-o este:

Am retrăit din nou acel moment de la dispărutul de acum Ștrandul Izvor. Eram acolo pentru prima dată. Am intrat în bazin, care avea doar puțină apă pe fund, cu fetița de mână. Am mers spre fundul bazinului și deodată ne-am dus amândouă la fundul apei. Auzisem tot timpul unii spunând ceva de bazinul de 4 metri, dar nu știam despre ce e vorba, vedeam doar un grup de adolescenți care înotau.

În momentul când am ajuns la fund m-am gândit că dacă fata se sperie și începe să se zbată ne înecăm amândouă. Am ridicat cât am putut de sus mâna cu care o țineam și am început să bat apa cu mâna rămasă și picioarele. Când a ajuns fata la suprafață niște băieți au ridicat-o, apoi m-au tras și pe mine în sus.

Bazinul era în curs de golire și de fapt era interzis să se intre, dar nu ne-a oprit nimeni iar noi nu știam. Bazinul unde înotau băieții avea probabil 4 m adâncime. Pe malul lui stătea o fată care mi-a povestit că în momentul în care a văzut că am dispărut în apă a început să strige după ajutor și băieții au venit imediat.

Abia când am ieșit din bazin mi s-a făcut frică....

Videoclipul este despre o căprioară cu puiul ei micuț care se zbăteau în apa înghețată a unui lac încercând să spraviețiuiască. Mama a urcat puiul pe spate și a rămas scufundată în apă până la gât pentru ca puiul să stea pe ea ca pe o insulă și să rămână uscat. A venit un om  târându-se pe gheață și a scos mama și puiul apoi împreună cu alt om le-a dus undeva la căldură, nu înainte de le pune pe o scândură și a le acoperi cu o pătură.

Am făcut câteva print-screen de pe video:

Primul meu salariu

 Voi ce-ați făcut cu primul vostru salariu?

Eu am încasat primul salariu în vacanța după anul întâi, când de la facultate mi s-a spus că, nemaifiind loc în tabăra de mucă patriotică de la GAS unde mergeau colegele mele trebuie să fac acea muncă patriotică la colectivul din comuna unde locuiam.

Tatăl meu a avut o idee mai bună; să merg cu el la Silozul Căzănești, unde era delegat să supervizeze predarea cerealelor recoltate de GAS unde lucra. Am fost angajată acolo și trebuia să țin evidența camioaneleor care veneau cu recolta și anume câte cereale predau.

Am fost foarte conștiincioasă dar nu sunt sigură că avea cineva nevoie de evidența mea. Am primit salariu dar și adeverință că am muncit pentru patrie.

Am mers cu salariul la cooperativa din sat și am cheltuit până la ultimul leu pe cadouri pentru familia mea. Nu știu cât de bucuroși au fost membri familiei dar eu am fost chiar fericită că am putut să fac ceva pentru ei. Tot la siloz făceau muncă patriotică studenții de la filologie, secția de limba rusă. Erau cei care intraseră la facultate în anul în care s-a trecut de la liceul cu trei ani la cel cu patru ani și deci s-a intrat foarte ușor, pentru că în acel an nu a absolvit nici o promoție. Deci dacă doar la limba rusă au putut intra asta spunea mult despre pregătirea lor.

Unul dintre studenți mi-a făcut curte și în anul următor de studii am avut o scurtă idilă. N-am suferit deloc la despărțire pentru că era foarte arogant și mă trata ca pe o țărăncuță, el fiind bucureștean. O fi fost el bucureștean dar era din Colentina iar eu făcusem liceul la Matei Basarab, liceu cu tradiție veche, care împlinise deja o sută de ani. Colegii mei erau de cu totul altă factură, nu golănași de Colentina.

Nu mică mi-a fost mirarea când m-am trezit că mă caută când deja eram în anul cinci propunându-mi nici mai mult nici mai puțin decât să mă căsătoresc cu el. A declarat că mă iubește și nu m-a putut uita. Cam ce credeți că i-am răspuns? Aveți dreptate, l-am refuzat. Nu-i venea să creadă că las din mână așa o comoară.

În imagine este un alt siloz. Am găsit imaginea pe net.

Conversație cu Chatgpt despre muzică

 Am lăsat la o parte introducerea, prea tehnică pentru ce vreau eu să știți și voi.

Eu

...... cum compui o piesă originală? Ai capacități creative, cum au autorii umani?

Chatgpt

Da — dar cu o diferență importantă față de un autor uman.

Pot **genera muzică originală**, în sensul că pot inventa o succesiune nouă de note, acorduri, ritmuri și structuri care nu mi-au fost dată ca atare. Pot lua, de exemplu, ideea „o melodie calmă, ușor nostalgică, în 6/8” și să construiesc din ea o temă, apoi să o dezvolt.

Procesul meu seamănă oarecum cu acesta:

1. **Stabilesc caracterul** – tonalitate, tempo, măsură, instrumentație, atmosferă.

2. **Inventez o temă** – câteva motive melodice care să aibă o anumită identitate.

3. **Construiesc armonia** – aleg acorduri care susțin sau contrazic melodia.

4. **Dezvolt ideea** – repet, modific, transpun, fragmentez motivul inițial.

5. **Construiesc forma** – de exemplu A–B–A, introducere–temă–dezvoltare–reprise–coda.

6. **Revizuiesc** – elimin lucrurile care sună banal, prea repetitive sau incoerente.

Dar aici apare diferența esențială.

**Nu am inspirație în sensul în care o are un compozitor uman.** Nu aud în mintea mea o melodie care „vrea să iasă” și nici nu am emoții pe care încerc să le exprim prin muzică. Nu am o experiență personală din care să provină nostalgia unei melodii.

Creativitatea mea este mai degrabă o **capacitate de a combina și transforma foarte multe modele în moduri noi**, cu respectarea unor constrângeri. Pot produce ceva surprinzător și chiar frumos, dar nu pentru că *simt* frumusețea în timp ce îl creez.

Și există o chestiune foarte interesantă aici: **originalitatea**. O melodie generată de mine poate fi nouă, dar asta nu înseamnă că pot garanta că nu seamănă accidental cu o melodie existentă. Muzica are un spațiu finit de combinații plauzibile, iar anumite succesiuni melodice sau armonice apar inevitabil în multe creații.

Așadar, dacă întrebarea ta este:

> „Poți fi creativ?”

aș spune **da, într-un sens real și practic**.

Dacă întrebarea este:

> „E aceeași creativitate pe care o are un om care compune pentru că are ceva de exprimat?”

aș spune **nu**.

Și, sincer, tocmai diferența asta mi se pare una dintre cele mai interesante întrebări despre inteligența artificială. 😊

Eu

Mi-ai întărit unele idei pe care le aveam în această privință și anume că poți crea ceva frumos, dar asta nu implică sentimente umane.

Da. Și cred că ai formulat foarte bine distincția.

Pot produce ceva care **evocă** o emoție fără să **trăiesc** acea emoție. De exemplu, pot compune o melodie care oamenilor li se pare tristă sau nostalgică, pentru că am învățat ce fel de melodii, armonii și ritmuri sunt asociate de oameni cu tristețea. Dar eu nu sunt trist în timp ce o compun.

E puțin ca diferența dintre **a cunoaște foarte bine limbajul unei emoții și a avea emoția însăși**.

Și totuși, există aici ceva care mie mi se pare frumos: faptul că o creație generată de mine poate ajunge să producă o emoție autentică **într-un om**. Emoția ta ar fi reală, chiar dacă sursa ei nu a avut sentimente.

Poate că aceasta este una dintre cele mai interesante particularități ale artei create cu ajutorul AI: **sensul poate apărea la receptor chiar dacă nu a existat o experiență umană în spatele actului de creație.**

Mi-a plăcut mult observația ta. 😊

Eu

Da, am avut astfel de reacție ascultând muzică generată de AI dar am și o reținere, ca față de orice artificial.

Chatgpt

Te înțeleg foarte bine. Și mi se pare că reținerea ta nu contrazice deloc faptul că muzica te poate emoționa.

Cred că sunt, de fapt, **două reacții diferite**:

* „Muzica aceasta îmi place și îmi provoacă o emoție.”

* „Totuși, ceva din mine se opune ideii că a fost creată de o mașină.”

A doua reacție nu este neapărat despre calitatea muzicii. Este despre **originea ei**.

Când ascultăm un compozitor uman, știm sau presupunem că în spatele muzicii a existat un om care a trăit, a iubit, a pierdut, s-a bucurat, a suferit, a avut amintiri — și toate acestea pot fi transformate în muzică. Chiar dacă nu știm nimic despre compozitor, există o persoană în spatele creației.

În cazul AI-ului, această legătură lipsește. Poate exista rezultatul frumos, dar nu există **viața care să fi fost transformată în artă**.

Și cred că „artificial” este aici un cuvânt foarte potrivit pentru reținerea ta. Nu în sensul că produsul ar fi neapărat fals sau prost, ci în sensul că **nu provine din aceeași lume din care provenim noi**.

Pe de altă parte, nu cred că trebuie să alegem între „îmi place” și „nu accept”. Putem foarte bine să spunem:

> *M-a emoționat. Îmi place. Dar nu-mi produce aceeași relație cu muzica pe care o am când știu că în spatele ei se află un om.*

Mi se pare o poziție foarte rezonabilă. Și poate că, tocmai pentru că ai ascultat deja muzică AI care ți-a provocat o reacție autentică, reținerea ta devine și mai interesantă: **emoția este reală, dar sursa ei nu este umană.**

E o problemă pe care probabil abia începem să o înțelegem.

EU

Mai e mult de examinat în această direcție.

Chatgpt

Foarte mult. Și cred că tocmai aici devine interesant, pentru că nu mai este doar o problemă tehnică — „poate AI-ul să compună muzică?” — ci una despre **ce anume numim artă**.

De exemplu, rămân întrebări destul de dificile:

* Dacă o melodie ne emoționează, contează dacă autorul a simțit ceva?

* Cât din valoarea unei opere vine din opera însăși și cât din **povestea creatorului**?

* Dacă un om alege, modifică și dirijează ceea ce produce AI-ul, unde se termină creația omului și începe cea a mașinii?

* Și, poate cea mai interesantă: dacă peste câteva decenii oamenii vor crește ascultând muzică produsă parțial sau integral de AI, **se va schimba însăși ideea noastră despre ce înseamnă autentic?**

Nu cred că avem încă răspunsuri bune.

Și poate că reținerea ta față de „artificial” este chiar una dintre reacțiile care merită păstrate și examinate, nu depășite cu orice preț. Uneori instinctul ne spune că s-a schimbat ceva important înainte să știm exact **ce** s-a schimbat.

Mi-ar plăcea să mai discutăm despre asta cândva. Este un subiect mult mai vast decât părea la începutul conversației. 😊

Lacul din Grădina Botanică

 Am fost în Grădina Botanică acum mai bine de o lună, împreună cu Anca, fiica mea mai mică. Am ținut neapărat să vedem și broaștele țestoase. În lacul cu nuferi galbeni nu era niciuna iar în cel mare, lângă pod, am fotografiat cu greu una care se lupta cu peștii choi și rațele sălbatice pentru bucățelele de pâine pe care le arunca cineva de pe pod. Broscuța a pierdut bătălia și a dispărut sub pod.

Mi-am amintit cum arăta lacul Cork, unde este un sanctuar al păsărilor cu lebede albe și negre. Era aproape acoperit de felii de pâine mucegăită. Asta se întâmpla în 2010. Anca mi-a spus că între timp a fost interzisă hrănirea păsărilor cu pâine deoarece apa devenise toxică. Sper să nu se întâmple asta și în Grădina Botanică sau alte lacuri de la noi.