Cum de mi-a dat asta prin cap?

 Câteodată când dezleg un careu de cuvinte încrucișate mă minunez cum de mi-au dat prin cap soluțiile la definițiile atât de încurcate. E drept că îmi sunt de folos definițiile mai simple cu ajutorul cărora descopăr unele litere și apoi mă gândesc cum s-ar putea combina să rezulte ceva inteligibil. Așa s-a întâmplat și cu acest careu, opera lui Paul Armeanu.

Orizontal:
Abia ieșit din comună ORĂȘEL.

Asta chiar a fost o soluție ușoară, deși ulterior am avut dubii că ar fi corectă.

Piesele cele mai valoroase... se joacă DAME

Crescute... în mediul alpin COTE

Ar fi trebuit să găsesc imediat soluția dar a durat totuși un timp.

Locuri rezervate pentru bătrâni AZILURI

Deși soluția pare mai mult decât evidentă inițial m-am gândit la jilțuri, mergând mult în trecutul istoric.

Ies în câștig... făcând afaceri în România LEI.

Hmmm

Acompaniament la fluier TALANGĂ.

Aici m-am gândit la fluierul piciorului, lucru care m-a rătăcit pe alte cărări decât cele din plaiurile mioritice

Folosite la gătit în stil tradițional. IRURI

Știam că e vorba de creme, dar irurile au fost cam evazive azi

Umbrele de diferite culori TENTE

M-am gândit de la început la pictură și nu la vremea ploioasă de afară dar credeam că e ceva mai complicat.

Junior cu detentă impresionantă IED

Ăsta s-a scris singur

Vine la petrecere... când nu te aștepți SPONTAN

Nu m-am așteptat să fie o definiție atât de...spontană

Dau dovadă de gusturi alese MIROASE

Aici e necesară o explicație pentru eventualele cititoare mai tinere. Eram studentă când Mamița mi-a dat sarcină să îi cumpăr ”miroase de cârnați”. Am găsit la un aprozar o pungă pe care scria chiar așa ”miroase de cârnați” adică erau condimente care dădeau cârnaților mamiței gustul plăcut atât de inconfundabil. Nici până în ziua de azi nu știu ce conținea acea pungă pentru că atunci nu existau etichete cu ingredientele produselor, cum ne cere acum însăși ”coana Europa”.

Ingrediente pentru... friptură PT

Pesemne definiția anterioară a atras-o pe asta.

Aflat în fața curții supreme MONARH.

Pentru că aveam H din vertical m-am gândit la IERARH legat de ”judecata de apoi” dar s-a dovedit că nu era un termen ecleziastic.

Vine fix la opt... jumătate TREI

A trebuit să mă gândesc de ce e asta definiția până mi-am dat seama că dacă tai pe verticală cifra 8 una din jumătăți este 3.

Pastiluțe chinezești pentru stomac OREZ

Nu mi-a fost ușor să găsesc soluția dar și acum îmi vine să râd

Vecina dintr-un bloc de militari ALIATĂ

Ocupă locurile 1 și 2 în fața Barcelonei. FC

De obicei ar fi fost BA, cum am și scris dar nah, deși campionatul mondial de fotbal e în toi nu m-am gândit la Cupa Campionilor Europeni.

Piesă ce blochează funcționarea unui aparat BIROCRAT

Mi se pare amuzant , mai ales că a fost foarte ușor să găsesc soluția.

Papa dulce... pentru cei mici TĂTIC

Sigur că e dulce, mai ales dacă te lasă la mare, cum zice un cântec care era en vogue acum câțiva ani.

Foi umplute servite dimineața la cafea ZIARE

Aici se vede că autorul are o vârstă pentru că acum la cafea se servește... Tic-Toc

Vertical

Taxiuri care circulă fără autorizații OCAZII

Acum, când numărul automobilelor a crescut vertiginos, oare cine mai apelează la o ”ocazie”?

Dispoziție cu caracter tranzitoriu MOFT

Perspectiva idealizată a unei lumi mai bune ROZ

Inițial m-am gândit la RAI.

Companie de motorizate REMORCĂ

Mod de prezentare a ținutei ATITUDINE

Asigură spatele la cavalerie ȘELAR

A forța bariera la trecere RĂZBI

E mic... și se dă la puicuțe ULIȘOR

Eu mă gândeam la erete, adică erețel, dar nu se potrivea defel.

Ultima parte din... Triasic IC

Soluțiile astea din două litere sunt de obcei foarte ușoare și mă ajută mult ulterior (le dezleg primele) dar unii autori reușesc să le încurce și pe ele.

Spion care se strecoară... în atelier LERĂ

Habar n-am ce e asta dar nici curiozitatea să aflu. Bine că am găsit-o.

Subunitate de serviciu... la baterie PAHAR.

M-am gândit întâi, firește, la TUNAR dar era alt fel de baterie.

Ajunge ușor la înțelegere MINTOS

Nu am fost destul de mintoasă pentru că mi-a luat un timp până să găsesc soluția.

Bilet tras din grămadă... la noroc LOZ

Dacă autorul s-o fi gândit la examene eu m-am gândit imediat la loterie.

Sunetul muzicii... în premieră DO

Nu știu unde mi-a fost capul când inițial am scris mu.

Țin de moștenirea de familie GENETICI Am găsit cu greu soluția, deși aveam ”ici” pentru că îmi venea numai ereditate în minte

Om de bază... la casele mari ATLANT

M-am gândit la o casă din stația lui 104 din Piața Națiunilor Unite care are doi atlanți la ușa de intrare. Am undeva fotografia lor dar mi-e greu să o găsesc. Mă impresionează de câte ori ajung acolo. (Am căutat pe net fotografia respectivă și am aflat că sunt cariatide, nu atlanți. MEA CULPA)

Lipsită de concentare RARĂ

Un cub din zece MIE

Nu cred că există o definiție mai ușoară ca asta.
Expune pe pereți pânzele pictate TAPETAR

Asta mi se pare o definiție (soluție) cam trasă de păr dar dacă atât s-a putut....

Ajutate să iasă din anonimat EVIDENȚIATE

Nu știu de ce uneori cuvintele de 11 litere mi se par cele mai ușor de găsit ceea ce e foarte bine, că mă ajută mult ulterior, la altele mai dificile.

Sper că ați ajuns până aici și ați schițat măcar un zâmbet.

Aniversare și mulțumiri.

 Azi am împlinit 31 de ani. Felicitările, masa și dansul vor avea loc abia mâine, când ni se va reîntregi mare parte din familie.

Mi se spune mereu că arăt mai tânără decât vârsta care rezultă din buletin. Și cum să nu fie așa când pe 19 Iunie 1995, când cei doi doctori Șaptefrați, Valeriu (fie-i țărâna ușoară) și Cristina au îndepărtat tumora care se cuibărise în sânul meu, permițându-mi astfel să încep o nouă viață.

Viață în care o veche dorință pe care o aveam din primul an de serviciu, aceea de a fi pensionară, s-a începlinit. Mama mea avea obiceiul să spună ”Dumnezeu le aranjează pe toate”. A fost și ăsta un aranjament de care nu am a mă plânge, dimpotrivă.

Dar înainte de a mă plânge de ceva trebuie să reînnoiesc mulțumirile pentru echipa care a contribuit la tot ce mi ms-a întâmplat, începând cu doctorița de la policilinica Sahia, care m-a trimis la Institututl Oncologic, continuând cu toți cei care s-au ocupat de mine într-un fel sau altul în timpul chimio și radio terapiei și apoi cu doctorița care m-a monitorizat timp de cinci ani după operație.

Dorința mea cea mare este ca, dacă se poate, să fie cât mai puțini oameni care să se lupte cu asemenea monstru iar cei care au avut nenorocul să aibă de a face cu asta să sufere cât mai puțin și să supraviețuiască ani mulți, cât de mulți se poate.

Molia Colibri

 Omul cât trăiește învață. La intersecția dintre Calea Apeductului și strada Virtuții este un strat cu câțiva arbuști interesanți de lemn câinesc (Ligustrum Ovalifolium, i-am aflat numele de pe Pl@ntNet identify), aflați acum în plină floare și năpădiți de insecte doritoare de nectar, un castan despre care am aflat de la prietenul meu coreean dr Song Jeong Seob că este castan coreean (mi-am dat seama într-una din toamnele trecute când i-am văzut fructele și am comparat frunzele) (Castanea Sativa), un mestean pitic și un vișin. 

Acesta este lemnul câinesc (Ligustrum ovalifolium)

Acesta este castanul coreean (Castanea Sativa)

Acesta este mesteacănul pitic.

Când am făcut eu pozele vișinul avea fructe. Când am trecut din nou, peste câteva zile, nu mia era nici o fructă în pomișor.

V-am spus că erau multe insecte. Cele mai multe erau albine, dar nu au stat la fotografiat. În schimb albilițele, sau fluturele de varză, despre care am învățat la școală că larvele lui sunt foarte stricătoare, au stat cuminte la pozat.

Am reușit totuși să fotografiez și două albine

Ei, și acum a venit timpul să vă explic de ce am zis că omul cât trăiește învață. Zburau pe acolo mai multe insecte, cu aripi roz pe care le mișcau repede de tot și cu un corp mărișor. Am crezut că sunt bărzăuni dar eram derutată pentru că în una din poze clar era de fapt vorba de un fluture.

A trebuit să vină Andrei, ginerele nostru din Irlanda, și să îmi spună că este vorba de o molie colibri, Am căutat pe Google și am găsit poza doveditoare

Molia-șoim colibri (Macroglossum stellatarum).

Iată ce am aflat de pe Google:

”Faceți cunoștință cu molia-colibri (Macroglossum stellatarum)!! Este o specie de molie-șoim întâlnită în regiunile temperate ale Eurasiei (din Portugalia până în Japonia). Specia este numită după asemănarea sa cu colibrii, deoarece se hrănesc cu nectarul florilor în formă de tub, folosind trompa lor lungă în timp ce plutesc în aer; această asemănare este un exemplu de evoluție convergentă.”

https://www.reddit.com/r/AIDKE/comments/1hziuy8/hummingbird_hawk_moth_macroglossum_stellatarum/?tl=ro

”Molia Soim este cea mai rapida insecta, putand zbura cu pana la 50km/ora. Dar nu acest lucru a facut-o celebra, ci faptul ca are o forma asemanatoare unui cap de mort pe torace. Aceasta molie mai are si neobisnuita abilitate de a emite sunete pitigaiate puternice atunci cand este amenintata, aceste sunete deranjand sonarul liliecilor.”

https://www.specialistii.ro/enciclopedie/moliile.html

Am reușit să fac și un scurt video cu insecta asta de care nici nu știam că există până acum.

Sper că ați aflat și voi ceva nou. Dacă nu, măcar ați văzut niște poze și un filmuleț.

West Side Flower Fest 2026

 Trebuie să știți că va fi un articol lung, cu multe fotografii și doar scurte descrieri.

Este al treilea an când merg la acest eveniment (pe primul cred că l-am ratat). Am fost vineri după amiaza, deși eram foarte obosită după o săptămână destul de solicitantă. Oboseala mi-a trecut ca prin farmec când am început să văd toate frumusețile de acolo. Era foarte multă lume, mulți copii (unul m-a lovit, fără să vrea, destul de tare la picior, dar nu m-am supărat, mai ales că și-a cerut scuze). Erau foarte mulți oameni de la o firmă de securitate dar nu cred că a fost vreun incident care să necesite intervenția lor.

Strada era plină de tot felul de corturi și tarabe, dar de data asta, pentru că am plecat târziu de acasă, nu am mai vizitat nimic acolo. Chiar înainte de a intra era o căsuță bogat ornamentată cu flori:

Aleea de la intrare trece pe sub un pod de care erau agățate decorații fastuoase.

Date mai amănunțite despre ce am văzut am aflat de la un site

Tema ediției din acest an este „Origini – Grădina Regiunilor și a Meșteșugarului”. Vizitatorii vor putea descoperi grădini spectaculoase realizate de universități și echipe de peisagistică din întreaga țară.

Printre acestea se numără:

„Fire moldovenești” și „Ițe-mă în brațe” – USV Iași,

„Moștenirea dintre ape”, „Identitatea Banatului” și „Urzeala” – USAMV București, „Grădina Tămăduitoarei” și „Poarta Transilvaniei” – Sapientia, „Calea Elinei” și „Zestrea Helianei – Grădina luminii” – UAUIM,

„Firul albastru – Dobrogea”, „G.I.A.S.S” – USAMV Cluj,

„Grădina multiculturală din Banat” – USVT, „Grădina Sânzienelor” și „Tradiție, Rădăcini. Eternitate” – Universitatea din Craiova, precum și impresionanta lucrare „Negru de Marginea”, dedicată Bucovinei.

Festivalul florilor este completat de instalații artistice semnate de artiști și designeri: Bless Events – „Grădina Nunții”, Bianca Moldovan – „Morăritul | Povestea unei transformări”, Alexa Vîlcan – „Masa care unește”, City Flowers – „Ecouri pastorale în Micul Paris”, Florentina Drăghici – „Războiul de țesut” și Andrei Bindea Event Designer – „BROKEN | Failure of Craft”.

Prima grădină vizitată, pentru că era cea mai apropiată de intrare, a fost ”Grădina Nunții”, cu manechine în mărime naturală și decorații florale bogate. Drăgălașul de Blogger a încărcat pozele în ordine inversă. Sper că e doar un bug, nu un trojan.

Una din creațiile cu succes la public este ”Ecouri pastorale din Micul Paris” cu oile simpatice cu blana din flori, rochiile tot din flori și vârtelnița modestă. Pentru că este totuși vorba de un festival al florilor am fotografiat și unele flori care m-au impresionat mai mult. Iar a încărcat pozele în ordine inversă.

Grădina care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost G.L.A.S.S. Poate pentru că avea un fel de expoziție de tablouri pe sticlă.

Cred că această grădină, ”Morărit - Povestea unei transformări” a atras cel mai mult copiii (și chiar și un cățel care ne-a mirosit pantofii tuturor celor din jurul lui, poate ca să vadă dacă suntem oameni buni), cred că datorită firicelului de apă care curgea din vârful roții. M-am apropiat de ea din spate.

Poate cea care a atras cel mai mult atenția vizitatorilor a fost ”Masa care unește”. De departe, văzând firele multicolore, m-am gândit că sursa inspirației ar putea fi ”Pomul de Mai”. Când am intrat în incintă a văzut că e inspirată de Brâncuși. Mi-au plăcut mult arnajamentele florale de la sol.

Masa e pătrată, cu câte patru scaune de fiecare parte, pe care se așezau vizitatorii.

De păun m-am apropiat din spatele lui, de aceea prima poză e mai întunecată. Nu am reușit să prind nici un moment în care să nu fie nimeni lângă el.

În schimb de Zâna Florilor sau ce o fi nu se apropia nimeni.

O altă grădină interesantă este ”Grădina Sânzienelor”.

Gemini m-a ajutat să aflu numele grădinii căreia nu i-am identificat panoul de prezentare după ce i-am oferit o scurtă descriere. Îmi pare bine că descrierea mea a fost suficient de clară încât Gemini să înțeleagă despre ce e vorba, și anume de ”The Black Swan Garden” (”Grădina Lebăda Neagră)

Iată un fragment din conversația mea cu Gemini

Cea fără nume era încadrată de un fel de țepușe de metal și avea în interior un fel de lac de sticlă neagră cu flori.

Descrierea dumneavoastră se potrivește perfect cu una dintre cele mai spectaculoase tehnici moderne de design peisagistic folosite de studenții la arhitectură și peisagistică în cadrul festivalului.

Instalația pe care ați văzut-o, încadrată de tije/țepușe geometrice din metal și cu un „lac” interior din sticlă neagră reflectorizantă, a fost concepută tocmai pentru a folosi iluzia optică a apei infinite.

Cum funcționează instalația vizuală pe care ați observat-o

Lacul de sticlă neagră:

În designul de grădini, bucățile de sticlă neagră securizată sau bazinele vopsite în negru lucios sunt folosite ca „oglinzi de apă”. Ele creează o suprafață perfect reflectorizantă în care florile colorate par că plutesc pe un lac adânc, generând un contrast dramatic.

Structura de metal:

Tijele sau țepușele metalice sub formă de cub sau perimetru geometric au scopul de a încadra instalația și de a susține elemente suspendate (cum ar fi ramuri sau sfere florale), dând o senzație de imponderabilitate.

Aceste concepte abstracte și avangardiste din festival aparțin de obicei studenților de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din București, care aduc o abordare structurală, metalică și geometrică în peisagistică.

Aș dori să aflu numele

Instalația spectaculoasă descrisă de dumneavoastră se numește „Grădina Lebăda Neagră” (conceptualizată și sub numele de „The Black Swan Garden”). Aceasta a fost realizată de o echipă de studenți peisagiști și urbaniști în cadrul workshopului de design conceptual de la West Side Flower Fest.

De ce a fost memorabilă această instalație?

Oglinda de sticlă neagră: Elementul central, acel „lac de sticlă neagră”, a fost conceput ca o suprafață perfect reflectorizantă. Acesta imita luciul adânc al apei pentru a crea iluzia de infinit și pentru a pune în valoare culorile vii ale florilor așezate deasupra.

Țepușele geometrice din metal:

Structura industrială din tije de fier încadra „lacul” pentru a crea un contrast puternic între rigiditatea metalului și delicatețea organică a elementelor florale.

Conceptul „Lebăda Neagră”:

În design și filosofie, o „lebădă neagră” reprezintă un eveniment rar, neașteptat și de un impact vizual major, exact ceea ce studenții au încercat să exprime prin această amenajare avangardistă.

O altă grădină interesantă e ”Broken Failure of Craft”, La fața locului am fost impresionată de decorațiile florale și abia acasă am avut curiozitatea să măresc panoul de prezentare și să aflu că e vorba despre meșteșugul împletiturii de nuiele, cu două construcții opuse, una tradițională, alta mai tensionată, unite prin flori, cum se poate observa în ultima poză.

Sincer nu am avut curiozitatea și nici răbdarea să înțeleg ce este cu ”Calea Elinei Firul Albastru Dobrogea”. Apreciez că au muncit la calea aceasta. Mai mult am apreciat că aveau o oglindă cu ramă albastră în care mi-am făcut niște selfiuri.

Selfiurile

La ”Fire Moldovenești” am fost mai atrasă de niște flori al căror nume îmi este necunoscut decât de meșteșugul țesutului.

În ”Grădina Tămăduitoarei” cineva tocmai aranja niște plante. Am avut impresia că nu e terminată operația de instalare.

Cred că ”Identitatea Banatului ca o țesătură vie de influențe etnice” e ilustrată destul de bine prin imaginile pe care le-am înregistrat în memoria aparatului de fotografiat.

”Ițe-mă în brațe” era plină de copii care coseau de zor, îndrumați de adulți, printre flori, bineînțeles.

Nu am descifrat conceptul care a stat la baza  grădinii ”Moștenirea dintre ape” Schițe de atmosferă

Cum am și eu o vază de marginea când am făcut poze din grădina ”Negru de Marginea” am încercat să surprind cât mai multe produse din acea zonă.

In ”Oltenia Zestrea Helianei Grădina luminii” se făceau poze cu coronițe de flori împrumutate de o autoare. Unele flori de acolo, cele lila, mi-au amintit de florile cunoscute în copilărie ca ”nemuritoare” deși acestea păreau un pic diferite.

De ”Poarta Transilvaniei” erau agățate niște sticle goale (de pălincă?) și m-au cuprins nostalgiile când am văzut preșurile din ”coade” sau cârpe, ca acelea pe care le țesea mama mea dupăce noi rupeam fâșii tot felul de vechituri.

Nu am mai urcat pe podul decorat de Nicu Bocancea. Poate eram prea obosită și de aceea nu mi-a plăcut cât am văzut din decorații. În alți ani parcă era mai somptuos.

Al treilea război de țesut (bine că este doar de țedut, că de războaiele celelalte m-am săturat) decorat în spiritul evenimentului cu multe flori, are și el specificat sponsorul, ca și oițele din Micul Paris.

Deși doar hazardul alfabetului face ca după ”războiul de țesut” să urmeze ”Scoarța Oltenească” mărturisesc că mă așteptam să văd frumoasele scoarțe cu motive geometrice și nu niște rogojini. Se pare că simțul meu umoristic a luat o pauză de data asta.

Deși mai am poze de la eveniment cu ”Urzeala” am să închei acest nesfârșit articol.

 Sper că nu am uitat nici o creație artistică a studenților care au depus un efort care merită toate laudele. Iar organizatorii au depus și ei un efort extraordinar cu celelalte activități pe care eu nici măcar nu le-am amintit aici.