sâmbătă, 9 octombrie 2021

Violetta Petre despre Moș Crăciun

 Am descoperit cu totul întâmplător această autoare, Violetta Petre. Am citit doar câteva poezii până acum, dar fiecare a fost o încântare.

Vai, s-a rătăcit Crăciunul!

Iarna a uitat să vină, s-a-mbătat pe la hotare,

Dezbrăcată plânge-n vamă şi se vaită-n gura mare,

C-a pierdut şi paşaportul şi nu ştie ce să facă;

Să-i aprindem lumânarea şi s-o îndemnăm să tacă!


De atâta văicăreală, de atâta lamentare

S-a topit zăpada toată şi doar pe sub munţi de sare,

Gerul îşi înmoaie deş' tul şi adoarme pe-o ulucă,

N-are niciun gând de gheaţă, n-are niciun gând de ducă.


În vacanţă, cică-i bine... n-are iarna vreo ruşine,

C-o aşteaptă-o lume-ntreagă. Ea se simte tare bine,

E chiar mândră că-i dorită cu aşa înverşunare

Şi zâmbeşte sub mustaţă şi se-mbată şi mai tare.


E aşa o nebunie, că nu ştii de-i primăvară,

Vara calcă peste toamnă şi ai sta numai afară,

Muguri stau să crape-n ramuri, cântă-n luncă pitpalacul

Şi au răsărit zambile, a-nflorit şi liliacul.


Responsabilă, instanţa cea astrală stă pe gânduri

Şi nu ştie către cine, să trimită două rânduri,

Ca să ceară să revină ordinea şi disciplina:

Cine-a bramburit firescul, cine poartă toată vina?


Ce-i mai rău, e că norodul e în ceaţă şi tot cere

Un răspuns: vine Crăciunul sau e rost de Înviere?

Și una mai șugubeață

Gheorghe-al meu, ce Moş Crăciun!

O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce şi cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineaţă, la cumpărături să merg-
Era frig, era şi ceaţă, ochelarii dau să-i şterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei şi îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma preţurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga şi în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coşul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moş Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n braţe, slabă şi cu ochi de jad.
Mă opresc şi mă uit bine, chiar şi fără ochelari,
Moşu-o mângâia pe fese şi pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc şaşiu-
M-a văzut, se înnegreşte, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă feţe feţe şi-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl ştiam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă şi-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga şi suna din clopoţel.
-Maricico, nu vezi bine şi nu e ceea ce crezi,
Este fata lu' Elvira, blondina cu ochii verzi;
O-ntrebam ce îşi doreşte, să-i aducă Moş Crăciun,
Dar cum ştii că n-aud bine, mai aproape-am vrut s-o pun.
-Şi cu mâinile pe ţâţe şi mai jos ce
căutai?
-Îi era frig, sărăcuţa, îţi explic tot, numai stai,
Uite-aicea lângă mine, draga mea, nu fă scandal,
Tot ce ai văzut, femeie, nu-i nimica sexual.
E şi ea tot o copilă şi cum tremura de frig,
Am luat-o eu în braţe şi ea s-a făcut covrig.
-Ei, Gheorghiţă, crezi că-s proastă şi nu văd ce-i de văzut,
Las' că vezi tu, vii acasă, că avem de dezbătut
O problemă serioasă. Ai plecat cu noaptea-n cap-
Ce ţi-ai zis tu? De nevastă, e momentul să mai scap.
Da' ce zic? Rămâi aicea, cu blondina ta cu tot!
Ţi s-a cam urât de bine. Eu cu tine nu mai pot,
Să convieţuiesc, bărbate. Îmi găsesc şi eu un Moş
Să mă mângâie pe spate şi să-mi umple al meu coş.
-Doamnă dragă, nu vă fie, zău, cu supărare, azi
(Zise deodat' blondina aruncată între brazi).
Eu chiar nu am nicio vină, boşorogul ăsta gras
Mi-a dat nişte bani, în braţe, să mă ţină, să îl las.
Mai departe, treaba voastră, eu sunt angajată-aici
Să fiu Albă-ca-Zăpada şi cu cei şapte pitici
Fraierim câte-un tataie, cum e domnul Jorj al tău.
Ia-l acasă, pliz, mă' doamnă, s-a crezut şi el flăcău!
-Nu-l iau, fato, las' să tragă pentru tot ce a făcut,
Ia-l la tine în echipă! Eu, cu el, nu mai discut.
A dat nevasta din mână, pentru-o blondă de pe gard,
(Nu vreau să-ţi zic ţie cioară), doar pe dumnealui îi ard...

Mai multe aici http://poezii.citatepedia.ro/de.php?a=Violetta+Petre


Art by Susan Comish

marți, 5 octombrie 2021

JGP Gdansk 2021

Am reușit să văd un pic din JGP Gdansk (m-am trezit că scriu numele nemțesc Danzig). Mi-a plăcut Mihail Shaidorov (din Kazahstan) încă de la programul scurt și, deși mi-a părut rău că au greșit cei care se clasaseră mai sus ca el m-a bucurat că a luat argintul. A avut un program aproape perfect din pdv tehnic, dar mai are de lucrat la partea artistică. 

Americanii au fost bunicei, mai ales ținând cont de faptul că sunt încă foarte tineri.

Dar  cel care poate face față cu brio oricărei competiții de seniori este elevul dragului de Urmanov,  Gleb Tuftillin. Are de toate, și eleganță, grație, tehnică, skills.

1Gleb LUTFULLIN
RUS
231.2611
2Mikhail SHAIDOROV
KAZ
207.0362
3Egor RUKHIN
RUS
202.2824
4Naoki ROSSI
SUI
197.2745
5William ANNIS
USA
197.1353
6Jacob SANCHEZ
USA
194.0337
7Yu-Hsiang LI
TPE
186.20116
8Hyungyeom KIM
KOR
181.7078
9Matteo NALBONE
ITA
176.401010
10Edward APPLEBY
GBR
175.86129
11Semen DANILIANTS
ARM
163.771411
12Andrey KOKURA
UKR
161.42914
13Hangil KIM
KOR
159.851313
14Jakub LOFEK
POL
159.321612
15Yauhenii PUZANAU
BLR
155.37818
16Vasil BARAKHOUSKI
BLR
152.631715
17Casper JOHANSSON
SWE
143.861519
18Alp Tore OVALIOGLU
TUR
141.701816
19Jegor MARTSENKO
EST
140.221917
20Gabriel RENOLDI
ITA
121.232020
21Filip KAYMAKCHIEV
BUL
95.042121
22Chindanai PONSING
THA
67.672222

https://www.youtube.com/watch?v=wVdmWm4aenE&ab_channel=ISUJuniorGrandPrix

joi, 2 septembrie 2021

Când distopiile devin realități

Penultimul serial sud-coreean pe care l-am urmărit este distopia ”Devil Judge”. Ca să înțeleg mai bine unele momente din serial de pe la episodul 13 încolo  am început să citesc recapul din Dramabeans, ca și comentariile foarte pertinente. Ultimul comentariu din episodul 16 m-a determinat să aflu care e povestea abia amintită acolo și așa am ajuns la https://www.wired.com/2012/04/ff-koreanrapper/ un lung articol despre o distopie devenită cât se poate de reală.

Din comentariu am reținut următoarele:

”there are extremely clever people who can use the emotions of people to let them think this or that way, or use certain issues to sway people to certain ideas.”


”Even without mainstream media, there are those who can spin tales in social media. That is why there are those who always say to take what you read with a grain of salt. Look at what happened to Tablo before. People witch-hunted him. Ergo, there are many times when public opinion make the people the devil judges.”


Povestea, pe scurt este așa: un netizen autonumit Whatbecomes a lansat un val de atacuri online contra unui rapper corean de mare succes, Daniel Armand Lee = Lee Seon-Woong, nume de scenă Tablo, pretinzând că acesta a falsificat documentele care dovedesc că a studiat la Stanford unde a absolvit colegiul și a dat și masteratul în numai trei ani jumătate în loc de patru+unu cum se întâmplă de obicei.

Baza acestei campanii au constituit-o niște postări în blogul personal al vărului artistului, numitul Seungmin Cho, împreună cu care copilărise. Postările nu erau departe de adevăr, Daniel Lee fusese ceea ce se poate numi ”copil problemă” în liceu în timp ce Cho este icoana vie a unei persoane dotate cu talent, inteligență și putere de muncă dar care nu iese din tiparele majorității. Spune Cho că nu este vorba de gelozie dar eu cred că e vorba chiar de un păcat de moarte, și anume invidia.

Ce am găsit eu neliniștitor în lungul paragraf dedicat de autor acestui Cho este un fragment dintr-un email trimis unei profesoare, Ms Simmons: ”Great people of east Asia don't need you. We will own this century, and the next, and the next, until all non-Asians are essentially pounded to submission ... Of course, it is the mission of thought leaders like myself who will propel what will be united Korea in the meantime."

Am întâlnit această idee, a supremației rasei galbene (de data asta chineze) asupra întregii lumi într-o cuvântare a unui lider al partidului comunist chinez. Liderul expunea acolo un întreg program prin care se va obține acest rezultat.

Pe mine mă neliniștește că aroganța coreeanului se potrivește foarte bine cu ideile comunistului chinez.

Succesul lui Daniel Lee s-a evaporat din cauza acelei campanii online, mai mult, atât el cât și familia au început să se teamă pentru viața lor, pentru că primeau amenințări explicite cu moartea.

Cum am spus, povestea are un happy end, Lee a dat în judecată detractorii lor, care au fost descoperiți de poliție iar soția lui, o frumoasă actriță, a luat legătura cu impresarul lui și s-a lansat un album cu cântecele create în perioada în care a suferit bullyingul, album având un succes moderat dar au urmat altele, cu mai mult succes despre care puteți afla aici. Poliția a descoperit că Whatbecomes era un individ de 56 ani, tată a două fete, locuind în Chicago, Eungsuk Kim. Ambele fete sunt doctorițe. Faptul că a făcut tot posibilul să distrugă cariera unui om, indiferent de motive, mai ales că se baza pe minciuni, artistul fiind într-adevăr absolvent de Standford îl face deadreptul odios în ochii mei.

Din fericire există ceea ce se cheamă Cyber Policy și cei care comit fapte antisociale pe internet mai devreme sau mai târziu sunt descoperiți și pedepsiți.







sâmbătă, 14 august 2021

”Absolut Boyfriend”și pedometrul meu

Mai nou mă uit la un serial sud-coreean cu un robot adorabil, programat să fie un iubit perfect. Dar faptul că acel robot este interpretat de Yeo Jin Goo nu a împiedecat serialul să devină unul din cele mai puțin de succes seriale din anul 2019, situându-se pe locul 21 din 22.

Deocamdată am ajuns la episodul 17 din 36 (fuseseră programate 40 dar s-au difuzat numai 36). Dacă am fost eu în stare să văd catastrofa aia de serial Marry Stayed Out All Night (au schimbat scenaristul în timpul difuzării, pentru că spre deosebire Absolut Boyfriend acela nu era pre-filmat ci se filma câte un episod în ziua difuzării) de dragul lui Kim Jae Wook nu văd de ce nu aș răbda altă prostie de dragul lui Yeo Jin Goo.

Mai ales că YJG are o scuză pentru că în 2019 a jucat în nu mai puțin de 3 seriale (Hotel Del Luna, cu un rating foarte mare și Crowned Clown de asemenea cu un rating bun), fiind cel mai ocupat actor al anului.

Acum poate că vă întrebați ce caută poza cu pedometrul în acest articol. Într-unul din episoadele 11-12 robotul Zero Nine (Young Goo) îi propune prietenei (iubitei) sale Eom Da-Da să meargă la supermarket ca să profite de o marfă care avea un discount bun.

Dar înainte de a pleca o avertizează că nu vor cumpăra nimic altceva. La supermarket fata se tot repede la rafturi și ia câte o bunătate de acolo dar robotul nu cedează și pune marfa la loc în raft.

Ei bine, ieri am fost la Cora și tare mi-ar fi prins bine să fie lângă mine un robot ca acela, dar chiar ca el, adică să arate așa, ca să nu-mi vină cumva ideea să fac ceva să îl dezactivez. 





miercuri, 28 iulie 2021

Moon Embracing the Sun.

Fiindcă mi-a plăcut mult Yeo Jin Goo, "Nation's Little Brother", în Giant, Beyond Evil și Hotel Del Luna  am ținut să îl revăd și în Moon Embracing the Sun, unde a jucat rolul eroului principal copil.

Deși în rolul principal ca adult a jucat Kim Soo-hyun am urmărit serialul pe nerăsuflate, înghițind cu stoicism toate clișeele care m-au făcut în unele scene să rostesc replicile chiar înainte de eroi.

Dar totuși scenele cu lacrimi, vărsate în special de bărbați, cred că au bătut recordul tuturor melodramelor pe care le-am văzut în viața mea, atât ca intensitate cât și ca lungime. 

Din fericire pentru sănătatea mea mintală am trecut de faza cu ”el plânge, ea plânge, eu râd”. E adevărat că nici nu am reușit să plâng și eu dar măcar m-am mai destins după Beyond Evil, Mouse, și primele episoade din Penthouse III și Devil Judge. 

Acum după râs (da, au fost destule scene la care am râs, fie pentru că așa era scenariul, fie pentru că situația era prea diferită de formația mea culturală) o să mă întorc la seriale mai tensionate. Pe undeva așteaptă și Voice2. 

Trebuie totuși să nu-l nedreptățesc pe Kim Soo-hyun pe care îl văzusem deja în Giant (unde a jucat rolul fratelui mai mare al eroului interpretat de Yeo Jin Goo) și să amintesc că l-am mai admirat în  My Love from the Star și  It's Okay to Not Be Okay.

Nu-mi mai aminteam unde am mai văzut-o pe Han Ga-in dar noroc că există Google și Wikipedia. Nu știu cum de am uitat că a jucat în Bad Guy unde mi-am dorit din răsputeri să îi accepte dragostea eroului interpretat de Kim Jae Wook dar ea a rămas fidelă până la final eroului interpretat de Kim Nam Gil. 

Nu a lipsit nici din Moon Embracing the Sun clișeul omniprezent în toate serialele coreene de tip romance cu doi ei care o iubesc pe ea și două ele care îl iubesc pe el.










duminică, 11 iulie 2021

MOUSE kdrama - Clișee

 ATENȚIE, SPOILERE!

Nimic nou sub soare, zice Ecleziastul. Sigur, gândirea umană e limitată și e firesc ca anumite idei și situații să se împrumute de la un autor la altul. Cei care văd doar ocazional un anume gen de film sau serial s-ar putea nici să nu-și dea seama.

Dar când ești fan al unui anumit gen, cum sunt eu pentru thrillere (sau romane polițiste, ca să rămân în domeniul culturii) nu se poate să nu observi acele împrumuturi, voite sau nu, conștiente sau nu. 

Am ajuns cu vizionarea serialului ”Mouse” la episodul 8. Cum zic naratorii noștri despre povești ”înainte mult mai este”. Totuși până acum am observat că atât în acest serial cât și în ”Beyond Evil” acțiunea nu se încheie odată cu descoperirea asasinului în serie. Diferența este că aici apare o adevărată avalanșă de asasini în serie.

În ”Flower of Evil” psihopatul cel bun suferă la un moment dat de amnezie, datorită unei lovituri la cap. Tot asta i se întâmplă și eroului principal din ”A Good Supper”. Cândva am căutat filme cu amnezici pentru că am uitat (sic!) titlul unui film și cu acea ocazie am citit și părerile unor medici despre fenomenul în sine și anume că rareori se întâmplă ca amnezicul să-și revină cu totul (dovadă filmul polonez ”Vraciul” în care doctorul și-a păstrat abilitatea de a face operații și de a vindeca dar nu și-a recăpătat personalitatea) și în nici un caz nu se întâmplă asta prin altă lovire accidentală la cap.

Al treilea clișeu pe care l-am mai întâlnit într-un serial sud-coreean este acela cu polițistul psihopat care reușește să intre (sau măcar se străduiește) în mintea criminalului. E vorba de ”Special Affairs Team TEN” unde, ce e drept, se așteaptă încă sezonul 3, care probabil nu va veni niciodată, ca să aflăm și noi și polițistul interpretat de simpaticul Ju Sang Wook cine e ”7” (care mă duce cu gândul la un film american cu simpaticul Brad Pitt, film intitulat chiar așa, ”Seven” unde este vorba despre cele șapte păcate capitale) .

Am înțeles din recomandările prietenelor mele că în ”Mouse” se accentuează rolul geneticii în formarea unui psihopat, lucru despre care eu am anumite îndoieli.

Se pare că unul dintre psihopații din serial devine asasin în serie pentru că își pierde încrederea în Dumnezeu care nu l-a ajutat deși el s-a rugat fierbinte, din tot sufletul.

Nu știu ce părere veți avea voi când vă voi povesti că eu înțeleg foarte bine disperarea unei inimi de copil care se roagă pentru ceva la Dumnezeu și vede că ruga nu îi este ascultată. Ca orice copil făceam și eu destule boacăne (sau poate ceva mai multe) iar mama mea, o ființă colerică, simțind că nu o scoate la capăt cu mine (zicea ea mai târziu ”niciodată nu repetai boacăna, dar făceai una și mai mare”) mă amenința că îi va spune tatălui meu când va sosi seara acasă de la lucru.

Toată ziua mă rugam la Dumnezeu să uite ”măcar de data asta” dar ea avea memorie foarte bună și nu uita. Așa mi-am pierdut, pentru un timp destul de îndelungat, credința în Dumnezeu, pe care am recăpătat-o atunci când, dorind să aflu mai multe despre subiectele tablourilor religioase și despre unele aluzii la Biblie din romanele citite am decis să fac rost de Biblie și să o citesc.

Era după cutremurul din 1977, eveniment care a zdruncinat în diferite feluri multe vieți, când am apelat la un preot din vecini sa-mi procure cartea sfântă. Am plătit-o cu bucurie și am citit-o din scoarță în scoarță. Am mai sărit peste unele paragrafe, în special din Cartea Regilor, unele paragrafe le-am citit cu ochi critici, dar ceva s-a schimbat definitiv în relația mea cu Divinitatea încât atunci când am aflat că am cancer am avut o atitudine foarte relaxată, încredințându-mi soarta în mâinile Mântuitorului. Desigur, nu am stat cu mâinile în sân și am făcut și eu tot ce mi-a stat în putință să îndepărtez acel rău de la și din mine, și astfel acum putem sta de vorbă.

Bineînțeles că lipsa mea de credință în Dumnezeul creștin (am păstrat totuși credința într-o formă supremă care ne dirijează drumul, depinzând numai de noi ce alegere facem) nu m-a transformat deloc într-un asasin. Dar am înțeles de ce Sung Yo-Han ura atât de tare divinitatea și de ce valorile sale erau complet răsturnate, considerând cele șapte virtuți (sau mai exact lipsa celor șapte păcate capitale -mânia, mândria, lenea, lăcomia, invidia, desfrânarea, avariția - adică iubirea de arginți) adevărate păcate capitale. 

Tot din experiența proprie din copilărie știu ce înseamnă să fii diferit, într-un fel sau altul, de cei dimprejurul tău. Am copilărit la țară, unde dragostea de carte nu era chiar atât de pregnantă cum cred eu că ar trebui. Dar pentru că părinților mei le plăcea să citească, să se informeze în diferite domenii (și acum cred că erau mult mai inteligenți decât foarte mulți alți părinți) am dobândit de mică dorința de a citi cărți și astfel vocabularul meu era mult mai dezvoltat decât al colegilor. Prilej pentru ei să râdă de mine că ”vorbesc radical”. 

Din fericire pentru stima mea de sine asta nu m-a făcut mai rea sau mai deprimată. Doream să socializez cu copiii și chiar o făceam cu plăcere, fără să mă simt neapărat superioară sau inferioară lor.

Dar destul cu mărturisirile. Aștept cu interes să văd cum va mai evolua trama acestui serial. E destul de solicitant nu numai prin tensiunea acțiunii dar și pentru că episoadele sunt foarte lungi, peste o oră și douăzeci de minute, fără reclame. E bine că le văd pe laptop și mă pot întoarce la unele dialoguri din care dacă pierd chiar și un cuvânt risc să nu mai înțeleg sau să înțeleg greșit ce se întâmplă.











vineri, 9 iulie 2021

Mouse Kdrama

Se spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul. Ei uite că uneori înțelepciunea populară mai dă greș. 

Am câteva prietene care îmi recomandă seriale coreene bune. Am avut întotdeauna încredere în judecata lor și astfel am  ajuns să urmăresc serialul Mouse  (마우스) și nu regret. 

Am văzut doar două episoade și pot spune că au avut perfectă dreptate: este interesant, tensionat, captivant și dă de gândit.


Nu mi-au plăcut niciodată filmele sau serialele, mai ales cele etichetate ”de acțiune” care dau totul mură-n gură. Poate de aceea apreciez foarte mult producțiile engleze si sud-coreene.

Ce înțeleg eu mai greu este de ce coreenii aleg în roluri de psihopat actori frumoși. Pot să dau câteva exemple: ”Voice” (preferatul meu Kim Jae Wook), ”Gap Dong” (Lee Joon), ”Special Affair Team TEN” (Ju Sang Wook), ”Flower of Evil” (Lee Jung Ki) și acum ”Mouse” (Ahn Jae Wook și Kwon Hwa Woon).

Așa atractivi cum sunt ei o să ne facă să devenim experți în trăsăturile de personalitate ale persoanelor psihopate.

Probabil sunt destui printre noi și acum privind retrospectiv, cred că și eu am întâlnit cel puțin una dar care, din fericire, nu a ajuns criminal în serie.






Îmi scrie o prietenă pe Facebook că dacă ar fi actori urâți nu s-ar mai uita nimeni. Nu cred că are dreptate.