West Side Flower Fest 2026

 Trebuie să știți că va fi un articol lung, cu multe fotografii și doar scurte descrieri.

Este al treilea an când merg la acest eveniment (pe primul cred că l-am ratat). Am fost vineri după amiaza, deși eram foarte obosită după o săptămână destul de solicitantă. Oboseala mi-a trecut ca prin farmec când am început să văd toate frumusețile de acolo. Era foarte multă lume, mulți copii (unul m-a lovit, fără să vrea, destul de tare la picior, dar nu m-am supărat, mai ales că și-a cerut scuze). Erau foarte mulți oameni de la o firmă de securitate dar nu cred că a fost vreun incident care să necesite intervenția lor.

Strada era plină de tot felul de corturi și tarabe, dar de data asta, pentru că am plecat târziu de acasă, nu am mai vizitat nimic acolo. Chiar înainte de a intra era o căsuță bogat ornamentată cu flori:

Aleea de la intrare trece pe sub un pod de care erau agățate decorații fastuoase.

Date mai amănunțite despre ce am văzut am aflat de la un site

Tema ediției din acest an este „Origini – Grădina Regiunilor și a Meșteșugarului”. Vizitatorii vor putea descoperi grădini spectaculoase realizate de universități și echipe de peisagistică din întreaga țară.

Printre acestea se numără:

„Fire moldovenești” și „Ițe-mă în brațe” – USV Iași,

„Moștenirea dintre ape”, „Identitatea Banatului” și „Urzeala” – USAMV București, „Grădina Tămăduitoarei” și „Poarta Transilvaniei” – Sapientia, „Calea Elinei” și „Zestrea Helianei – Grădina luminii” – UAUIM,

„Firul albastru – Dobrogea”, „G.I.A.S.S” – USAMV Cluj,

„Grădina multiculturală din Banat” – USVT, „Grădina Sânzienelor” și „Tradiție, Rădăcini. Eternitate” – Universitatea din Craiova, precum și impresionanta lucrare „Negru de Marginea”, dedicată Bucovinei.

Festivalul florilor este completat de instalații artistice semnate de artiști și designeri: Bless Events – „Grădina Nunții”, Bianca Moldovan – „Morăritul | Povestea unei transformări”, Alexa Vîlcan – „Masa care unește”, City Flowers – „Ecouri pastorale în Micul Paris”, Florentina Drăghici – „Războiul de țesut” și Andrei Bindea Event Designer – „BROKEN | Failure of Craft”.

Prima grădină vizitată, pentru că era cea mai apropiată de intrare, a fost ”Grădina Nunții”, cu manechine în mărime naturală și decorații florale bogate. Drăgălașul de Blogger a încărcat pozele în ordine inversă. Sper că e doar un bug, nu un trojan.

Una din creațiile cu succes la public este ”Ecouri pastorale din Micul Paris” cu oile simpatice cu blana din flori, rochiile tot din flori și vârtelnița modestă. Pentru că este totuși vorba de un festival al florilor am fotografiat și unele flori care m-au impresionat mai mult. Iar a încărcat pozele în ordine inversă.

Grădina care mi-a plăcut mie cel mai mult a fost G.L.A.S.S. Poate pentru că avea un fel de expoziție de tablouri pe sticlă.

Cred că această grădină, ”Morărit - Povestea unei transformări” a atras cel mai mult copiii (și chiar și un cățel care ne-a mirosit pantofii tuturor celor din jurul lui, poate ca să vadă dacă suntem oameni buni), cred că datorită firicelului de apă care curgea din vârful roții. M-am apropiat de ea din spate.

Poate cea care a atras cel mai mult atenția vizitatorilor a fost ”Masa care unește”. De departe, văzând firele multicolore, m-am gândit că sursa inspirației ar putea fi ”Pomul de Mai”. Când am intrat în incintă a văzut că e inspirată de Brâncuși. Mi-au plăcut mult arnajamentele florale de la sol.

Masa e pătrată, cu câte patru scaune de fiecare parte, pe care se așezau vizitatorii.

De păun m-am apropiat din spatele lui, de aceea prima poză e mai întunecată. Nu am reușit să prind nici un moment în care să nu fie nimeni lângă el.

În schimb de Zâna Florilor sau ce o fi nu se apropia nimeni.

O altă grădină interesantă este ”Grădina Sânzienelor”.

Gemini m-a ajutat să aflu numele grădinii căreia nu i-am identificat panoul de prezentare după ce i-am oferit o scurtă descriere. Îmi pare bine că descrierea mea a fost suficient de clară încât Gemini să înțeleagă despre ce e vorba, și anume de ”The Black Swan Garden” (”Grădina Lebăda Neagră)

Iată un fragment din conversația mea cu Gemini

Cea fără nume era încadrată de un fel de țepușe de metal și avea în interior un fel de lac de sticlă neagră cu flori.

Descrierea dumneavoastră se potrivește perfect cu una dintre cele mai spectaculoase tehnici moderne de design peisagistic folosite de studenții la arhitectură și peisagistică în cadrul festivalului.

Instalația pe care ați văzut-o, încadrată de tije/țepușe geometrice din metal și cu un „lac” interior din sticlă neagră reflectorizantă, a fost concepută tocmai pentru a folosi iluzia optică a apei infinite.

Cum funcționează instalația vizuală pe care ați observat-o

Lacul de sticlă neagră:

În designul de grădini, bucățile de sticlă neagră securizată sau bazinele vopsite în negru lucios sunt folosite ca „oglinzi de apă”. Ele creează o suprafață perfect reflectorizantă în care florile colorate par că plutesc pe un lac adânc, generând un contrast dramatic.

Structura de metal:

Tijele sau țepușele metalice sub formă de cub sau perimetru geometric au scopul de a încadra instalația și de a susține elemente suspendate (cum ar fi ramuri sau sfere florale), dând o senzație de imponderabilitate.

Aceste concepte abstracte și avangardiste din festival aparțin de obicei studenților de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM) din București, care aduc o abordare structurală, metalică și geometrică în peisagistică.

Aș dori să aflu numele

Instalația spectaculoasă descrisă de dumneavoastră se numește „Grădina Lebăda Neagră” (conceptualizată și sub numele de „The Black Swan Garden”). Aceasta a fost realizată de o echipă de studenți peisagiști și urbaniști în cadrul workshopului de design conceptual de la West Side Flower Fest.

De ce a fost memorabilă această instalație?

Oglinda de sticlă neagră: Elementul central, acel „lac de sticlă neagră”, a fost conceput ca o suprafață perfect reflectorizantă. Acesta imita luciul adânc al apei pentru a crea iluzia de infinit și pentru a pune în valoare culorile vii ale florilor așezate deasupra.

Țepușele geometrice din metal:

Structura industrială din tije de fier încadra „lacul” pentru a crea un contrast puternic între rigiditatea metalului și delicatețea organică a elementelor florale.

Conceptul „Lebăda Neagră”:

În design și filosofie, o „lebădă neagră” reprezintă un eveniment rar, neașteptat și de un impact vizual major, exact ceea ce studenții au încercat să exprime prin această amenajare avangardistă.

O altă grădină interesantă e ”Broken Failure of Craft”, La fața locului am fost impresionată de decorațiile florale și abia acasă am avut curiozitatea să măresc panoul de prezentare și să aflu că e vorba despre meșteșugul împletiturii de nuiele, cu două construcții opuse, una tradițională, alta mai tensionată, unite prin flori, cum se poate observa în ultima poză.

Sincer nu am avut curiozitatea și nici răbdarea să înțeleg ce este cu ”Calea Elinei Firul Albastru Dobrogea”. Apreciez că au muncit la calea aceasta. Mai mult am apreciat că aveau o oglindă cu ramă albastră în care mi-am făcut niște selfiuri.

Selfiurile

La ”Fire Moldovenești” am fost mai atrasă de niște flori al căror nume îmi este necunoscut decât de meșteșugul țesutului.

În ”Grădina Tămăduitoarei” cineva tocmai aranja niște plante. Am avut impresia că nu e terminată operația de instalare.

Cred că ”Identitatea Banatului ca o țesătură vie de influențe etnice” e ilustrată destul de bine prin imaginile pe care le-am înregistrat în memoria aparatului de fotografiat.

”Ițe-mă în brațe” era plină de copii care coseau de zor, îndrumați de adulți, printre flori, bineînțeles.

Nu am descifrat conceptul care a stat la baza  grădinii ”Moștenirea dintre ape” Schițe de atmosferă

Cum am și eu o vază de marginea când am făcut poze din grădina ”Negru de Marginea” am încercat să surprind cât mai multe produse din acea zonă.

In ”Oltenia Zestrea Helianei Grădina luminii” se făceau poze cu coronițe de flori împrumutate de o autoare. Unele flori de acolo, cele lila, mi-au amintit de florile cunoscute în copilărie ca ”nemuritoare” deși acestea păreau un pic diferite.

De ”Poarta Transilvaniei” erau agățate niște sticle goale (de pălincă?) și m-au cuprins nostalgiile când am văzut preșurile din ”coade” sau cârpe, ca acelea pe care le țesea mama mea dupăce noi rupeam fâșii tot felul de vechituri.

Nu am mai urcat pe podul decorat de Nicu Bocancea. Poate eram prea obosită și de aceea nu mi-a plăcut cât am văzut din decorații. În alți ani parcă era mai somptuos.

Al treilea război de țesut (bine că este doar de țedut, că de războaiele celelalte m-am săturat) decorat în spiritul evenimentului cu multe flori, are și el specificat sponsorul, ca și oițele din Micul Paris.

Deși doar hazardul alfabetului face ca după ”războiul de țesut” să urmeze ”Scoarța Oltenească” mărturisesc că mă așteptam să văd frumoasele scoarțe cu motive geometrice și nu niște rogojini. Se pare că simțul meu umoristic a luat o pauză de data asta.

Deși mai am poze de la eveniment cu ”Urzeala” am să închei acest nesfârșit articol.

 Sper că nu am uitat nici o creație artistică a studenților care au depus un efort care merită toate laudele. Iar organizatorii au depus și ei un efort extraordinar cu celelalte activități pe care eu nici măcar nu le-am amintit aici.