Dreptatea lui Traian

Nu știu câți dintre bravii urmași ai lui Traian știu, atunci când cântă imnul, că slăvitul împărat a fost nu numai un strălucit om de arme, dovadă fiind cucerirea Daciei, ci și un am vestit pentru simțul dreptății, lăudat de Dio Cassius și pomenit de Dante printr-o întâmplare ilustrată, între alții, de un pictor drag inimii mele, Rogier van der Weyden.

Așa am și aflat despre întâmplarea în sine, căutând pe net mai multe informații despre opera lui Rogier van der Weyden decât cele pe care le aveam deja. Din păcate opera originală a pictorului, care fusese prilej de pelerinaj fiind expusă în holul Primăriei din Bruxelles, a fost distrusă (ironia sorții) în timpul unui bombardament francez din 1695, fiind totuși cunoscută datorită unei copii pe o tapiserie de Pasquier Grenier aflară în Muzeul de Istorie din Berna.

Povestea un este deloc complicată: o mamă s-a prezentat în fața împăratului reclamând că unul dintre soldații săi i-a ucis fiul. Împăratul i-a spus că tocmai este pe picior de plecare la război împotriva dacilor și o să asculte mai pe îndelete când se întoarce.

Mama i-a replicat că nu e sigur că se va întoarce și atunci Traian a decis pe loc să ucidă soldatul care a comis crima. Unii spun că mai mult, i-ar fi oferit drept compensație pe unul dintre fiii săi.

Rogier van der Weidden a ilustrat și altă dovadă de justiție oferită de Herkinbald, legendar Duce de Brabant, care, aflând că unul dintre nepoții săi a violat o fecioară l-a ucis pe acesta pe loc.

Justiția lui Traian a fost ilustrată de mai mulți artiști, în Wikipedia în engleză sunt mai multe imagini decât în cele în spaniolă și italiană.

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Justice_of_Trajan_and_Herkinbald

https://es.wikipedia.org/wiki/Justicia_de_Trajano

https://it.wikipedia.org/wiki/Giustizia_di_Traiano

Imagini

1, Tapiseria lui Pasquier Grenier, copie după opera lui Rogier van der Weyden
2. The Justice of Trajan (La clémence de Trajan) by Noël Hallé
3. The Justice of Trajan by Eugène Delacroix, 1840

4. The Justice of Trajan by Hans Sebald Beham 

Coroanele Regale ale României.

Muzeul Național de Istorie al României.
Fotografii din 18 Decembrie 2015

1. Coroana de oțel originală (dreapta);  Coroana Reginei Elisabeta a României (stânga)
2. Coroana de oțel originală (etichetă)
3. Coroana purtată de Regina Maria la încoronarea sa din data de 15 octombrie 1922
4. Coroana purtată de Regina Maria (etichetă)

”Coroana de oţel a fost făurită de elevii şi soldaţii meseriaşi de la Arsenalul Armatei din Bucureşti. S-au făcut trei modele aproape identice. Unul dintre ele a rămas la Muzeul Arsenalului - neterminat, cercul frontal fiind diferit de acela al celorlalte două modele. Al doilea a fost modificat şi amplasat pe globul purtat de acvila din vârful unei coloane de piatră de pe b-dul Carol, Piaţa C.A. Rosetti. Al treilea model este, în fine, cel primit de către regele Carol I în ziua încoronării sale din anul 1881. 

Data aleasă, 10 mai, a avut în vedere trei aspecte importante: proclamarea regatului urma să se facă concomitent cu alte două evenimente importante, respectiv sosirea domnitorului în ţară în 1866 şi, respectiv, câştigarea independenţei în anul 1877. ”Coroana regală a fost oferită lui Carol I pe 10/22 mai 1881, la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca rege şi a proclamării Regatului României.” 

”Coroana regală se compune dintr-un cerc frontal de oţel cu opt fleuroane (frunze, n.r.) şi tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre preţioase, toate stilizate din oţel. Acestea alternează prin alte opt figuri mai mici, având în partea superioară perle. Cele opt fleuroane sunt unite, în vârful coroanei, de Crucea ”Trecerea Dunării”. Toate elementele coroanei sunt din oţel, chiar şi perlele, numai căptuşeala interioară este din catifea purpurie. Coroana cântăreşte 1.115 grame şi este realizată din zburătura unui tun (partea din faţă a ţevii, n.r.) de calibru 90 mm., fabricat la F. Wöhlert din Berlin la cunoscutele uzine Krupp. Pentru a comemora faptele de arme şi sacrificiile românilor a fost inscripţionată pe tun, sub turaua otomană care poartă semnătura sultanului Abd Al-Hamid, următoarea inscripţie: ”DIN ACEST TVN LVAT DE OASTEA ROMÂNEASCĂ LA PLEVNA ÎN XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OCEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI”. Tunul a fost păstrat ani buni în Muzeul Arsenalului până la desfiinţarea instituţiei, apoi a fost mutat în actualul Muzeu Militar Naţional din Capitală.”

Citeste mai mult: adev.ro/nozf3w

”În prezent, Coroana de Oțel este o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural național și este expusă la Tezaurul istoric al Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti. O copie fidelă a coroanei se găsește și la Castelul Peleş.”

”coroana de aur a Reginei Maria.” ”A fost făcută în 1922, special pentru încoronarea care a avut loc pe 15 octombrie, aici la Alba Iulia. Proiectul coroanei a fost realizat de pictorul Costin Petrescu, dar se ştie că un rol important în design-ul coroanei l-a avut chiar Regina Maria, care a dorit să aibă o coroană cu totul specială, deosebită, faţă de ce se purtase până atunci în spaţiul european. Ea a dorit să aibă o coroană care să aducă o amintire a acelor coroane din epoca medievală. Această coroană este inspirată de cea a Doamnei Despina Miliţia, soţia lui Neagoe Basarab, coroană care poate fi văzută pe fresca de la mânăstirea Curtea de Argeş. Coroana are aproape 2 kilograme greutate, este făcută din aur transilvănean.

Are pietre preţioase şi semi-preţioase şi o serie de simboluri alese de Regina Maria, cum ar fi boabele de grâu sau acele cruci gamate.”

”Pe pandantivele laterale ale coroanei sunt inscripţionare simboluri, mai exact în partea dreaptă simbolul heraldic al României iar în partea stângă simbolul heraldic al casei ei din Borough. De menţionat este faptul că regina Maria era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi a Ţarului Alexandru al II-lea.”

https://alba24.ro/foto-coroanele-si-mantiile-regilor-ferdinand-si-maria-au-ajuns-la-muzeul-unirii-din-alba-iulia-vezi-povestea-simbolurilor-regale-133791.html

”Coroană care a aparţinut Reginei Elisabeta. Are bază circulară cu muchiile marcate prin nervuri. Zona centrală este decorată cu aplicaţii de flori, frunze şi perle de aur prinse cu nituri. Deasupra acesteia se află 8 scuturi care au în centru aplicaţii florale cu câte o perlă de aur în mijloc. Scuturile alternează cu fleuroni surmontaţi de câte o sferă cu perlă din aur. Din spatele fiecărui scut porneşte câte o rază curbată care are pe mijloc o nervură pe care sunt lipite sfere din aur, prinse din loc în loc de raze cu nituri. Razele sunt adunate sub o şaibă distanţatoare cu marginile decorate peste care se află o sferă timbrată de o cruce de aur în forma decoraţiei "Trecerea Dunării". Coroana este căptuşită în interior cu catifea purpurie. Coroana a fost executată la Arsenalul Armatei (?). Aurul a fost expertizat de către Banca Naţională prin buletinul nr. 28463/1977.”

http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=16E5DC8067C14087994E2375E3710176

Pe 12 Decembrie am mers și eu la Palatul Regal să-i aduc un omagiu Regelui Mihai I, atât de iubit de foarte mulți români, nu neapărat regaliști.

Pasaje Bucurestene - Vilacrosse si Macca

Despre Pasajul Villacrosse m-am documentat acum câțiva ani pentru blog, am avut și o controversă cu unii cititori pentru că eu știam că se cheamă Villagros...Nu am văzut atunci nimic despre cealaltă ramură a pasajului, Pasajul Macca...Netul este, de cele mai multe ori, o sursă prețioasă de documentare, cu condiția să existe o bază solidă de cultură generală și mult discernământ. Deci nu se poate crea din nimic cultură generală numai pe baza datelor culese de pe net, așa cum cred unii dintre elevii de azi. trebuie pusă mâna și pe carte, nu doar pe tastatură.

Încă îmi mai amintesc, deși cam estompat, de prăvălioarele micuțe din Pasajul Villacrosse, ca și de faptul că acoperișul a fost renovat în perioada lui Ceaușescu, cănd arhitecții noștri au reușit să realizeze câteva restaurări spectaculoase în timp ce cartiere întregi erau demolate după bunul plac al dictatorului, cel care pretindea că se pricepe la orice...Exista și un banc, pentru că îl chema Nicolaie i s-a spus N.Priceputul.

https://youtu.be/zybm4OIms7I

Bach. Brandenburg Concerto No. 6, Allegro

”Cele doua pasaje, Villacrosse si Macca, pornesc din doua puncte apropiate de pe Calea Victoriei si se unesc la iesirea in Strada Eugeniu Carada, in dreptul Bancii Nationale. Pasajele au fost inaugurate in 1891. Arhitect a fost Felix Xenopol. Este interesanta istoria constructiei, dar si istoria numelor.
Initial se dorise construirea unui singur pasaj larg.Trebuiau insa demolate doua cladiri: Hanul Vilacrosse si Hotelul Pescht. Hanul a fost demolat, insa Pesht a refuzat sa isi vanda cladirea, care a ramas si azi intre cele doua pasaje. Asa ca s-a adoptat solutia aceasta in potcoava, cu doua ramuri care se unesc la iesire.

Pasajul construit in locul Hanului Vilacrosse i-a pastrat numele. Celalalt pasaj a fost botezat Macca: Mihalache Macca era cumnatul lui Vilacrosse, despre care voi vorbi imediat.

Proprietarul hanului demolat fusese si el arhitect: Xavier Vilacrosse. Era catalan, isi facuse studiile in Franta si venise la Bucuresti ca arhitect sef al orasului. In 1843 se casatorise cu o romanca si primise in zestre hanul, care fusese construit prin veacul al optsprezecelea. Cumnatul sau, Mihalache Macca, primise si el in zestre o parte din teren.”

Articolul, preluat din http://ro.wikipedia.org/wiki/Pasajul_Macca-Vilacrosse este mult mai lung și merită citit, pe You Tube sau direct la sursă.

Un alt articol foarte interesant este:

  http://www.zf.ro/…/documentar-marirea-si-decaderea-pasajul…/

 În Stănga Pasajul Villacrosse, în dreapta Pasajul Macca.

Pasajul Macca

 Pasajul Villacrosse

”Pasajul Macca-Vilacrosse is a fork-shaped, yellow glass covered arcaded street in central Bucharest, Romania. Câmpineanu Inn (Romanian: Hanul Câmpineanu) once stood in the place nowadays occupied by the passage.
After the Chief Architect of Bucharest, Xavier Vilacrosse (a Catalan architect who had followed the French school), married the daughter of the inn owner (1843), the couple received the inn as a wedding present, renaming it with the architect's name. Toward the end of 19th century it was demolished, being replaced by a two-stories-high, ornate structure, in the style of Western passages.
The two narrow streets making up a two-tined, fork-like shape were covered with a glass roof, allowing the entry of natural light while providing shelter from the rain. The ground floor was meant for shops, while the rooms on the first floor were for rent. One branch of the passage was called Vilacrosse, while the other one was called Macca, after Mihalache Macca, the builder's brother-in-law. The two-tined end opens onto Calea Victoriei, one of Bucharest's main avenues; the other end opens toward the National Bank in the historic Lipscani district.
Pasajul Macca-Vilacrosse hosted the first Stock Exchange House of Bucharest, before a larger and more appropriate structure was built. Between 1950 and 1990 the passage was called Pasajul Bijuteria ("Jewelry Store Passage"), but the initial name was restored afterwards.”

http://en.wikipedia.org/wiki/Pasajul_Macca-Vilacrosse

Stindardul lui Ștefan cel Mare

Într-o zi la TV se vorbea despre restaurarea unui stindard al lui Ștefan cel Mare. Mi-am amintit că fosta noastră vecină, Doamna Sidonia Macri, una dintre cele mai cumsecade femei pe care am cunoscut-o vreodată, mi-a povestit cândva cât de complicată e restaurarea la care lucrează.

Pentru că e foarte modestă nu mi-a spus niciodată că e considerată cea mai bună restauratoare de textile din țară. Restaurarea e terminată și i s-a dedicat un amplu documentar, foarte interesant. Nu-mi mai amintesc exact pe ce post a fost difuzat acest documentar, pot doar să vă arăt stindardul și cum arată Doamna Macri.

 

Eternal Love...Mituri si Festivaluri...

Prietenul meu, calatorul coreean s-a dezimprietenit de mine dar am inca acces la contul lui de face book lui. Am eu o vaga banuiala de ce a luat acesta hotarare atat de drastica, dar n-am de cand sa comentez. Vreau doar sa spun ca taman ultima postare mi s-a parut mai interesanta, imi place sa cred ca din cauza ca mi-a dat mult de lucru pana sa pricep cam o treime din ea (atat am citit) si nu pentru ca deja are o parte din savoarea fructului oprit.

Ca sa inteleg ce se scrie in textele coreene mai incalcite sau cu referiri la personaje, evenimente sau povesti pe care nu le cunosc caut in traducerile automate Bing si Google (mai exista si Babylon dar invariabil anti-malware al meu il trece pe lista de potentiali raufacatori) un nume, apoi dau search pe Google si vad daca se potriveste cat de cat textul in engleza gasit cu cel tradus. Sistemul asta m-a ajutat foarte mult chiar si cand se parea ca ce am gasit nu are legatura cu subiectul.

Am cautat intai pe Google Jinpeong of Silla care e tatal lui Seondeok. (da, da, Queen Seondeok, cea din serial) Dar in articol e vb de alta fata a lui, cea de a treia, printesa Seonhwa care are o frumoasa si secreta poveste de dragoste cu printul din Baekje, Seodong. Tanarul, care se ocupa cu comertul de cai ( in alta sursa cu cel de canepa, el fiind fiul unei femei care a plecat de la palat si s-a stabilit pe malul unui iaz, in care isi avea salasul un dragon, cu care femeia "a avut o relatie"....in povestile vechi coreene asta insemnand ca dragonul ar fi fost un rege sau un print..iazul exista si acum in parcul Seondong din Buyeo, si se numeste Gungnamji ), a aflat despre frumusetea fetei si s-a hotarat sa o caute.

Si-a ras parul si s-a deghizat in calugar budist, ajungand in Seorabeol (Geonju), capitala Sillei. In alta sursa a fost trimis in Seorabeol ca spion (e parca mai verosimil, si mai palpitant) afland ulterior despre frumoasa printesa.

Acolo s-a intalnit in secret in fiecare noapte cu printesa si a platit copiii sa cante un cantec despre iubirea lor, cantecel care a stat la baza unui serial. In Wikipedia se  spune ca plata s-a facut in Korean yams (cartofi dulci) sursa fiind Legend chapter of Samguk Yusa in Asian Wiki plata s-ar fi facut in cai (ce au facut copii cu acei cai cred ca se poate afla din serial) sursa fiind imaginatia celor care au scris scenariul.

Potrivit celei de a treia surse, plata s-a facut in canepa si, tot din acea sursa se pare ca acel cantecel suna cam asa "“Princess Seonhwa got married with Seodong in secret, and is having a love affair with him every night.”. "Printesa Seonhwa  s-a casatorit in secret cu Seodong ( nu uitati ca ea era printeza din Silla si el un fel de coate goale din Baekje) si se dragalesc in fiecare noapte".

Auzind cantecul regele si sotia lui s-au suparat foarte tare si au trimis-o pe fata in exil (dar mama, mama deh, i-a dat cadou o bara de aur, sa aiba si ea de-o zestre, acolo, chiar daca si-a facut familia de ras). Printul (negustor si spion) a profitat de ocazie, s-a alaturat convoiului si a convins-o pe printesa (el stie cum) sa mearga cu el in Baekje, unde s-au casatorit si astfel inima parintilor fetei s-a inmuiat. Daca am inteles eu bine de la Alex, la asta a contribuit  si o scrisoare in care fata ameninta cu sinuciderea.

Dupa ce s-au casatorit printul a devenit rege luand numele de Mu. Regina i-a cerut regelui sa contruiasca o Mireuksa  care este cel mai mare templu budist din epoca lui, situat in orasul Iksan (Iksan-si, Chollabuk-do, South Korea) Se spune ca in acest oras ar fi situat si mormantul lui Seonhwa, dar lucrul nu este foarte sigur.

Ce e sigur este ca pana in zilele noastre s-a pastrat o pagoda de piatra cu doua nivele, construita chiar in timpul regelui Mu. Pagoda este trecuta in lista cu Tezaure nationale (va mai amintit serialul The Greatest Love?) la numarul 11.

Pagoda asta insa pune sub semnul intrebarii toata istorioara de amor descrisa mai sus pentru ca acolo se zice ca nevasta regelui Mu, cea care a fondat templul si a fost mama lui Uija, ultimul rege din Baekje, s-ar numi Sataek, si nu Seonhwa

Calatorul meu fost prieten (UPDATE: chiar in timp ce pregateam articolul pentru publicare, mi-a aprobat cererea de prietenie, acum suntem iar amici) a urmat presupusa cale a printesei indiene Hae Hwang Ok, nevasta regelui Kim Su Ro, (serialul Kim Su Ro, The Iron King povesteste cate ceva despre asta, dar intr-un stil mai putin legendar, am povestit alta data istoria lor) si face legatura dintre cele doua povesti de amor din seria "Eternal Love"prin referirea la un festival numit Dano sau Surit-nal care cade in a cincea zi a calendarului lunar.

Despre acest festival am citit in doua surse, una prezentandu-l ca pe un festival chinezesc extraordinar de important, numit Dragon Boat Festival or Double Fifth Day. La baza festivalului sta o foarte veche istorie, de acum 200o de ani (intre 475 B.C. - 221 B.C. zice sursa), a unui poet al carui nume a dainuit pana in zilele noastre, Qu Yuan. Pe vremea aceea erau 7 regate, poetul era premierul regatului Chu. Dar intrigile de la palat au dus la persecutarea sa atat de catre regele pe care l-a slujit, cat si de catre urmasul lui.

Insa atunci cand regele din Qin a contropit regatul sau poetul a fost atat de deprimat de cele intamplate incat s-a inecat in raul Miluo in a cincea zi a lunii a cincea. Dar poporul l-a iubit atat de mult incat a aruncat in rau galuste de orez pentru hrana pestilor, ca sa nu-l manance pe poet. De atunci lumea venea la rau in fiecare an in acea zi si plutea pe rau cu barcile ca sa arunce din ele galuste de orez la pesti.

Cand Qin a unificat China sarbatoarea a devenit nationala pe tot cuprinsul imperiului. In timpul ei se fac concursuri de barci ornate la prova cu capete de dragon si pe laturi cu solzi ca de dragon, care barci, in care se afla numai barbati, se intrec cu multa pasiune in curse extrem de disputate in timp ce pe tarm alte barci, fara fund, tot in forma de dragon, in care incap barbati si chiar femei, ofera si ele un spectacol interesant. Concursul lor consta in cantece si dansuri. Pentru mai multe amanunte, daca stiti engleza, mergeti la sursa.

Pe noi ne intereseaza ca sarbatoarea exista si in Japonia, in acelasi timp, dar si in Coreea de Sud, in Gangneung-SI, Gangwon-do. Si acum intra in scena a doua sursa despre festivalul din acest oras, o sursa mult mai documnetata si mai apropiata de obiectul articolului de fata.

Deci in Coreeana sarbatoarea se numeste Dano, sau Surit-nal si este oficiala in Coreea de Nord si una dintre cele mai importante sarbatori traditionale din Coreea de Sud. Are loc, ati ghicit, in ziua a cincea din luna a cincea a calendarului lunar. Festivalul din Gangneung Dano Festival (강릉단오제) e inscris pe lista de evenimente culturale a UNESCO.

Caracterisc pentru festival este datul in leagan si ssireum (tranta coreeana), care au constituit tema unor tablouri celebre ale unor maestri ai picturii traditionale coreene, unul dintre ei fiind Hye Won, eroul din filmul "Portriat of a Beauty" si din serialul "Painter of the Wind" (Painting depicting Dano by Shin Yun-bok), celalalt Dan Won (The painting titled "Sangbak" (상박; 相撲) drawn by Kim Hong-do), precum si jocuri cu masti si parade in costume traditionale...

Ei, si aici una din fraze face legatura intre Eternal Love cautata de calatorul nostru si povestea de amor a celor doi din regate diferite despre care am vorbit mai sus:  "in Gaya, Dano was one of five annual rituals for Suro, the legendary ancestor of Gaya." "In Gaya Dano era unul din cele cinci festivaluri anuale dedicate rRegelui Suro, legendarul fondator al Regatului Gaya"

Jinpeong of Silla

Pe harta denumirile sunt trecute cum se citeste, nu cum se scrie cu litere latine (romanizare)

Calugar Budist

Afis pentru serialul dedicat povestii de dragoste dintre Seonhwa si Seodong

Gungnamji Pond at Seodong Park in Buyeo

Temple .Mireuksa - Jseoktap, Eastern Pagoda.

Mireuksa-writing West Pagoda...

Gangneung Double Fifth Festival Worship Ceremony

Painting depicting Dano by Shin Yun-bok

The painting titled "Sangbak" (상박; 相撲) drawn by Kim Hong-do

Korea-file de istorie--Sakpung.

Un text publicat de prietenul meu Kang Jang Won pe fb sub o poza a lacului Baikal m-a ajutat sa aflu cate ceva din istoria atat de agitata a acestui colt de lume. Intai am sa va arat poza.

Din traducerile facute de cele doua masini, Bing si Google am selectat cateva nume. Primul a fost Kwantung Army. Nu mi-era f clar despre ce fel de armata era vorba, ce mi-era clar este ca era legata de sud-coreeni. Este vorba de armata japoneza care a fost invinsa de rusi in august 1945 cand trupele ruse care cucerisera Berlinul au fost trimise val-vartej in Siberia ocupata de japonezi. Pana atunci Rusia nu declarase razboi Japoniei, lasandu-i pe americanii carora li se ranise mandria in decembrie 1941 la Pearl Harbour sa isi sparga capetele cum or sti cu acesta putere imperiala si imperialista. Norocul americanilor ca au castigat incredibila victorie de la Midway. Iar al rusilor ca americanii au decis sa produca grozavia de la Hirosima si Nagasaki.

Al doilea nume care mi-a atras atentia a fost al lui Chung Ju-Yung, Chairman al lui Hyunday care, daca am inteles eu bine, a construit un modern hotel undeva in acea zona. Si m-am dus repede la Wikipedia unde am citit ca daca viata fiecaruia e un roaman, a acestui om a fost un fel de serial de mare succes. Fiind nascut si crescut intr-o familie saraca de la tara si neavand posibilitatea sa studieze pentru a avea o educatie superioara el a dorit si a actionat din rasputeri sa isi depaseasca acea conditie. De patru ori a fugit de acasa in cautarea unei vieti mai bune si tot de atatea ori a fost adus fortat inapoi.

Dar pana la urma a reusit sa se angajeze ca si contabil la Bokheung Rice Store si s-a dovedit atat de destoinic incat atunci cand patronul s-a imbolnavit a capatat magazinul. A avut un simt deosebit al afacerilor si a reusit nu numai sa se descurge in comertul cu orez, care la un moment dat a avut de suferit din cauza invaziei Nord Correene din 1950 (despre care invazie un alt prieten al meu sud-coreean spune ca a fost cam la fel de catastrofala pentru coreeni cam cum a fost regimul Pol Pot al kmerilor rosii din Kambodgia, cu tot atatea victime nevinovate pierite intr-u razboi fratricid) ci sa si puna bazele si sa dezvolte imperiul Hyunday (chabeol, un conglomerat de intreprinderi aflate sub conducerea unui clan)

Un alt nume care mi-a atras atentia a fost cel de Sakpung. Din textul de sub poza ar reeesi ca se cam uita ce soarta nenorocita au avut acesti supravietuitori. Se pare ca ei erau luptatori pentru independenta Coreei de sub ocupatia japoneza si ca au fost inrolati fortat in Kwantung Army si obligati sa ocupe Manciuria. Dupa infrangerea armatei insa au fost lauti prizonieri de rusi deodata cu japonezii si au fost inchisi in lagare de munca fortata, lucrand la constructia de cai ferate, mine si uzine electrice.

Daca prizonierii nostri de razboi si cei deportati din Basarabia au trebuit sa parcurga un traseu lung in conditii inimaginabile, in vagoane de vita supraaglomerate, avand ca hrana peste sarat si neavand destula apa sa li se stinga setea, asiaticii au ramas la fata locului. Dar ei zic ca in timp ce alti POW (prizonieri de raboi) erau trimisi in lagare gata construite de regimul tarist sau de Stalin, ei au fost nevoiti sa isi construiasca propriile lagare cu mainile goale, incat nu e de mirare ca mortalitatea in randul japonezilor (si al coreenilor, implicit) era f ridicata. 

Din fericire pentru unii dintre ei, acestia au ajuns sa supravietuiasca si sa se intalneasca periodic. Articolul spune totusi ca cei au murit nu au suferit din cauza abuzurilor  truopelor sovietice, ci datorita conditiilor excesiv de grele de munca si de viata. In prima iarna au fost -40 de grade Celsius iar hrana era total neindestulatoare pt ca li se dadeau ratii in functie de cum lucrau, si cum naiba sa iti faci norma daca nu esti hranit si imbracat?

Reporterul care a scris textul de sub poza a calatorit, daca am inteles eu bine, trei zile cu Trans-siberianul...

Presedinte versus Parlament (Rusia-scurt istoric)

Celor care tipa azi ca Parlamentul duce o campanie nedemocratica impotriva presedintelui as vrea sa le recomand sa reciteaca o fila din istoria recenta a Rusiei, anume confruntarea dintre Boris Yeltsin si Parlamentul Rusiei, care a avut loc in 1992-1993.

Atunci BY, vazut ca un bastion al reformelor democratice, a intrat in conflict cu Ruslan Hazbulatov, seful Sovietului Suprem, pe tema desemnarii premierului. Spre deosebire de situatia din tara noastra din ultimii ani, cel care s-a opus desemnarii prim-ministrului propus de presedinte a fost parlamentul.

Si, voila, Curtea lor Constitutionala a intervenit, propunand un referendum pt schimbarea constitutiei, dar dupa desemnarea lui Victor Cernomardin parlamentul s-a razgandit si nu a mai vrut referendum. Yeltsin a reactionat si in 20 Martie 1993 si-a asumat niste puteri speciale pt implementarea reformelor.

Raspunsul Parlamentului a fost convocarea rapida a unei sedinte extraordinare in care s-a votat suspendarea Presedintelui, dar au lipsit 72 de voturi care ar fi trebuit adaugate celor 600 obtinute pt a se ajunge la cele 2/3 din voturile necesare. 

Situatia a devenit f tensionata in urmatoarele luni, ambii poli de putere luand decizii ca si cum celalalt pol nu exista. In 21 septembrie 1993 presedintele a ajuns la concluzia ca situatia a devenit intolerabila si a dat un decret pt suspendarea parlamentului. 

Parlamentul a raspuns la randul sau prin demiterea presedintelui BY si numirea in functia de presedinte a lui Alexander Rutskoy.

A urmat o perioada f tulbure in care la un moment dat, la fel ca la noi in 90, s-a pretins ca televiziunea de Stat, Ostankino, a fost atacata de bande ostile presedintelui, ceea ce ne-a aratat noua romanilor, ca exista o scoala bine pusa la punct a provocarilor si distorsionarilor.

Totusi au existat destule forte cu adevarat ostile presedintelui, din cauza deteriorarii  situatiei economice si a nivelului de trai incat BY a recurs, la inceputul lui Octombrie, la atacarea cu tunurile a "Casei Albe", sediul parlamentului rus. 

Imi amintesc si acum cum am vazut la TV tunurile care trageau, dincolo de rau, in acea cladire si cum arata Ruslan Hasbuklatov cand, dupa un asediu care parea ca nu se mai sfarseste, a decisa sa renunte la lupta si sa se predea. Incat am avut nevoie de Wikipedia numai ca de un aide-memoir.

Deci cei care au avansat teoria "loviturii de stat" a schimbarilor nedemocratice, etc, sa faca bine sa isi dea seama ca Romania nu e Rusia, sa schimbe intre ele pozitiile celor angajati in conflictul vecinilor nostri pt a intelege ca la noi a fost taman pe dos, cel care a incercat sa isi impuna cu forta puterea a fost presedintele, nicidecum parlamentul, si sa tina seama si de un factor arhitectonic, presedintele nu poate sa puna tunurile pe CasaPaoporului, pt ca aceasta e prea mare iar parlamentul sau guvernul nu au nici cea mai mica intentie de a pune tunurile pe Cotroceni.

Belyi Dom "CasaAlba" sub asediu

 Boris Yeltsin

Belyi Don "CasaAlba" sub asediu 

Ruslan Hazbulatov