Fii atent ce îți dorești!

 Nu degeaba se spune să fii foarte atent ce îți dorești că s-ar putea să se împlinească. Tocmai era cât pe ce să mi se îndeplinească cea mai arzătoare dorință și anume să am o moarte fulgerătoare, fără să mă chinuiesc și fără să fiu o povară pentru ai mei. Ba chiar, trecând pe lângă biserică mi-am făcut cruci rugându-mă în acest sens da se pare că Dumnezeu a zic ÎNCĂ NU!

Și cred și eu că nu era momentul, pentru că mă aștepta Lizuca și în plus le stricam vacanța copiilor. Ca să nu vă mai întrebați ce s-a întâmplat era sfârșitul unei săptămâni cam stresante și o zi în care mi-am planificat o mulțime de cumpărături pentru copiii mei.

Deja intrasem în patru magazine și mă gândeam ce mai am de bifat de pe lista alcătuită doar în cap, nu și pe hârtie sau telefon și am pornit cât am putut de repede spre stația de tramvai. Bine era dacă mă uitam și în jos, nu doar înainte, tot înainte! și observam acea denivelare din parcarea pe care o traversam.

Și așa m-am trezit câzând fulgerător cu fața în jos, cum mi s-a mai întâmplat de câteva ori înainte de a descoperi că am adenom de paratiroidă. Bineînțeles că m-am speriat și dacă nu era soțul meu în spate nu aș fi știut că de fapt m-am împiedicat de denivelarea pe care tocmai am amintit-o. Ne-au sărit în ajutor și doi tineri care întrebau dacă am leșinat. Or fi crezut că vorbesc în dodii când spuneam că m-am speriat că iar am un adenom de paratiroidă.

M-am lovit la arcadă , la distanță de cel mult un cm de tâmplă. Deci un cm m-a salvat de împlinirea dorunței mele arzătoare. Treptat m-am învinețit în jurul ochiului și acum arăt leit imaginea standard a femeilor vasluiene. Poze nu pun pentru că știți și voi cum este acea imagine. Simțul meu estetic este însă satisfăcut pentru că sub ochi, chiar pe punga datorată insuficienței renale strălucește o frumoasă inimioară albă.

Am pus în schimb o poză cu Lizuca.

Cereri ciudate de ajutor

 Dintre cele mai ciudate cereri de ajutor menționez una în care mi s-a cerut să spun ce scrie pe un bilet de ieșire din spital. Scria neoplasm. Nu mai știu ce i-am spus, era un vecin care s-a și prăpădit după un timp.

A doua cerere a fost să spun ce scrie pe un prospect de medicament, din cele care se recomandă pentru menținerea funcțiilor cerebrale la pacienții cu deficiențe cognitive.

Nu mai țin minte numele medicamentului. Era o persoană necunoscută, pe stradă, și mi s-a părut un pic ciudat că avea încredere în mine. M-am străduit să îi explic pe înțelesul lui că îl ajută la memorie și sper că am reușit.

Când încă mai aram câmpul muncii (adică laboratorul de chimie) veneau colege și colegi cu tot felul de cereri de ajutor. Cea mai frecventă era cântătirea unei bijuterii la balanța analitică. Mai corect decât atât nu se putea. Dacă aș avea măcar 1% din cât aur am cântărit aș fi bogată. Dar s-a întâmplat să vină un coleg cu o bijuterie, un chilipir cumpărat pe stradăde la un țigan. Am picurat un pic de acid azotic și s-a înverzit, semn că era, în cel mai bun caz, un aliaj din cupru, probabil alamă.

Alt coleg a venit foarte speriat pentru că avea o zgaibă pe față care brusc a început să sângereze și nu se mai oprea. S-a oprit când am aplicat azotat de argint. Cred că știam de la tatăl meu că batonul cu care își oprea sângerările după ras avea azotat de argint în compoziție.

O colegă a fost adusă de alta pentru că își dăduse cu mâna cu care imblase cu ardei iute pe la ochi și nu mai putea să îi deschidă. Ar fi trebuit să primesc de la serviciu lapte praf ca antidot pentru toxinele cu care lucram dar nu am primit, așa că mi-am adus de acasă lapte praf cu care i-am dat pe la ochi și apoi s-a spălat. Știam că cel mai bun antidot pentru capsaicina din ardeiul iute este laptele.

Cineva m-a poreclit ”Mama Gâscă” pentru că aveam oricând ceva cu care să ajut pe cei în nevoie. Nu am să uit niciodată cum stăteam în fața Gării de Nord în stația de autobuz și a venit cineva să mă întrebe ceva, o adresă sau ce mijloc de transport să ia ca să ajungă undeva.. Apoi aproape că se făcuse coadă pentru că aveau și alte persoane ceva de întrebat. Am povestit asta unei prietene și ea a găsit explicația ”am un aer de prosperitate și de aceea inspir încredere”. Era înainte de 89. Nu știu cum sunt alții dar eu simt o mare bucurie când pot ajuta pe cineva.

Tik tok, Facebook și amintirile mele din copilărie

 Una din distracțiile mele, foarte laborioasă, este să extrag print screenuri de pe video cu tablouri și opere de artă, unele făcute în mod evident cu AI să le prelucrez pe Irfan și să alcătuiesc albume pe care să le fac publice. De data asta am folosit

https://www.facebook.com/reel/853421370859369

care mi-a trezit nostalgii după prea îndepărtata mea copilărie când, neavând păpuși de fabrică mi le confecționam eu din bețe. Desigur că rezultatul nu era nici pe departe atât de artistic ca cele din tablourile din video dar pentru sufletul meu de copil erau exact ce îmi trebuia ca să fiu mulțumită și fericită.

Sunt șase tablouri finite, la unele am captat și câte o imagine intermediară. Tot respectul meu se îndreaptă către autoarea videoului, Adriana Maria Gabor.

Nu am cont de Tik Tok, am folosit un reel de pe Facebook.