Cereri ciudate de ajutor

 Dintre cele mai ciudate cereri de ajutor menționez una în care mi s-a cerut să spun ce scrie pe un bilet de ieșire din spital. Scria neoplasm. Nu mai știu ce i-am spus, era un vecin care s-a și prăpădit după un timp.

A doua cerere a fost să spun ce scrie pe un prospect de medicament, din cele care se recomandă pentru menținerea funcțiilor cerebrale la pacienții cu deficiențe cognitive.

Nu mai țin minte numele medicamentului. Era o persoană necunoscută, pe stradă, și mi s-a părut un pic ciudat că avea încredere în mine. M-am străduit să îi explic pe înțelesul lui că îl ajută la memorie și sper că am reușit.

Când încă mai aram câmpul muncii (adică laboratorul de chimie) veneau colege și colegi cu tot felul de cereri de ajutor. Cea mai frecventă era cântătirea unei bijuterii la balanța analitică. Mai corect decât atât nu se putea. Dacă aș avea măcar 1% din cât aur am cântărit aș fi bogată. Dar s-a întâmplat să vină un coleg cu o bijuterie, un chilipir cumpărat pe stradăde la un țigan. Am picurat un pic de acid azotic și s-a înverzit, semn că era, în cel mai bun caz, un aliaj din cupru, probabil alamă.

Alt coleg a venit foarte speriat pentru că avea o zgaibă pe față care brusc a început să sângereze și nu se mai oprea. S-a oprit când am aplicat azotat de argint. Cred că știam de la tatăl meu că batonul cu care își oprea sângerările după ras avea azotat de argint în compoziție.

O colegă a fost adusă de alta pentru că își dăduse cu mâna cu care imblase cu ardei iute pe la ochi și nu mai putea să îi deschidă. Ar fi trebuit să primesc de la serviciu lapte praf ca antidot pentru toxinele cu care lucram dar nu am primit, așa că mi-am adus de acasă lapte praf cu care i-am dat pe la ochi și apoi s-a spălat. Știam că cel mai bun antidot pentru capsaicina din ardeiul iute este laptele.

Cineva m-a poreclit ”Mama Gâscă” pentru că aveam oricând ceva cu care să ajut pe cei în nevoie. Nu am să uit niciodată cum stăteam în fața Gării de Nord în stația de autobuz și a venit cineva să mă întrebe ceva, o adresă sau ce mijloc de transport să ia ca să ajungă undeva.. Apoi aproape că se făcuse coadă pentru că aveau și alte persoane ceva de întrebat. Am povestit asta unei prietene și ea a găsit explicația ”am un aer de prosperitate și de aceea inspir încredere”. Era înainte de 89. Nu știu cum sunt alții dar eu simt o mare bucurie când pot ajuta pe cineva.