joi, 2 septembrie 2021

Când distopiile devin realități

Penultimul serial sud-coreean pe care l-am urmărit este distopia ”Devil Judge”. Ca să înțeleg mai bine unele momente din serial de pe la episodul 13 încolo  am început să citesc recapul din Dramabeans, ca și comentariile foarte pertinente. Ultimul comentariu din episodul 16 m-a determinat să aflu care e povestea abia amintită acolo și așa am ajuns la https://www.wired.com/2012/04/ff-koreanrapper/ un lung articol despre o distopie devenită cât se poate de reală.

Din comentariu am reținut următoarele:

”there are extremely clever people who can use the emotions of people to let them think this or that way, or use certain issues to sway people to certain ideas.”


”Even without mainstream media, there are those who can spin tales in social media. That is why there are those who always say to take what you read with a grain of salt. Look at what happened to Tablo before. People witch-hunted him. Ergo, there are many times when public opinion make the people the devil judges.”


Povestea, pe scurt este așa: un netizen autonumit Whatbecomes a lansat un val de atacuri online contra unui rapper corean de mare succes, Daniel Armand Lee = Lee Seon-Woong, nume de scenă Tablo, pretinzând că acesta a falsificat documentele care dovedesc că a studiat la Stanford unde a absolvit colegiul și a dat și masteratul în numai trei ani jumătate în loc de patru+unu cum se întâmplă de obicei.

Baza acestei campanii au constituit-o niște postări în blogul personal al vărului artistului, numitul Seungmin Cho, împreună cu care copilărise. Postările nu erau departe de adevăr, Daniel Lee fusese ceea ce se poate numi ”copil problemă” în liceu în timp ce Cho este icoana vie a unei persoane dotate cu talent, inteligență și putere de muncă dar care nu iese din tiparele majorității. Spune Cho că nu este vorba de gelozie dar eu cred că e vorba chiar de un păcat de moarte, și anume invidia.

Ce am găsit eu neliniștitor în lungul paragraf dedicat de autor acestui Cho este un fragment dintr-un email trimis unei profesoare, Ms Simmons: ”Great people of east Asia don't need you. We will own this century, and the next, and the next, until all non-Asians are essentially pounded to submission ... Of course, it is the mission of thought leaders like myself who will propel what will be united Korea in the meantime."

Am întâlnit această idee, a supremației rasei galbene (de data asta chineze) asupra întregii lumi într-o cuvântare a unui lider al partidului comunist chinez. Liderul expunea acolo un întreg program prin care se va obține acest rezultat.

Pe mine mă neliniștește că aroganța coreeanului se potrivește foarte bine cu ideile comunistului chinez.

Succesul lui Daniel Lee s-a evaporat din cauza acelei campanii online, mai mult, atât el cât și familia au început să se teamă pentru viața lor, pentru că primeau amenințări explicite cu moartea.

Cum am spus, povestea are un happy end, Lee a dat în judecată detractorii lor, care au fost descoperiți de poliție iar soția lui, o frumoasă actriță, a luat legătura cu impresarul lui și s-a lansat un album cu cântecele create în perioada în care a suferit bullyingul, album având un succes moderat dar au urmat altele, cu mai mult succes despre care puteți afla aici. Poliția a descoperit că Whatbecomes era un individ de 56 ani, tată a două fete, locuind în Chicago, Eungsuk Kim. Ambele fete sunt doctorițe. Faptul că a făcut tot posibilul să distrugă cariera unui om, indiferent de motive, mai ales că se baza pe minciuni, artistul fiind într-adevăr absolvent de Standford îl face deadreptul odios în ochii mei.

Din fericire există ceea ce se cheamă Cyber Policy și cei care comit fapte antisociale pe internet mai devreme sau mai târziu sunt descoperiți și pedepsiți.