Hana Yori Dango

O parte din proiectul meu de a viziona cele trei variante ale ecranizarii manga Hana Yori Dango s-a finalizat . Cu cea coreeana avansez destul de greu pt ca nu-mi place deloc artista care o interpreteaza pe Geum Jan Di iar cea taiwaneza m-a descurajat cand am vazut ca dupa cele 27 de episoade ale partii I urmeaza inca 31 de episoade in partea II-a, pe care japonezii le-au rezolvat in numai 11. Totusi nu am renuntat inca la ideea ca as putea sa termin si cele doua variante ramase, pt a putea face o comparatie cat mai documentata intre cele trei variante.

Din cate am tras cu ochiul pe net sunt destul de multe persoane care au avut rabdare sa vada macar doua variante, cel mai adesea cea japoneza si cea coreeana. Si daca liceencele au fost seduse de frumusetea, mai mult sau mai putin naturala (mai degraba artificiala) a grupului F4 coreean, persoanele mai mature si mai pretentioase in ceea ce priveste jocul actorilor au apreciat mai mult acuratetea si talentul actoricesc al grupului japonez. 

In ce ma priveste cred ca pt japonezi a fost mai usoara ecranizarea, tinand cont ca erau mai apropiati din pdv cultural de punctul de plecare, cartea de benzi desenate Hana Yori Dango. Si jocurile de cuvinte au fost mai accesibile pt ei, dar si sensul titlului. Pt ca acesta inseamna ca daca ai de ales intre baieti si galuste (asa s-a tradus in emgleza) unii prefera partea materiala (parintii bogati care isi silesc copiii sa accepte casatorii aranjate cu scopul de a mari si mai mult averea familiei) iar ceilalti, tinerii, ar fi mai degraba inclinati sa aleaga partea mai sentimentala, care le-ar asigura fericirea viitoare.

De aceea traducerea engleza a titlului coreean mi se pare inepta Boys Over (Before) Flower neeprimand prea corect ideea autoarei cartii. Nici taiwanezii cu gradina lor plina de meteori (Meteor Garden) nu s-au apropiat de carte in totalitate, de altfel ei au cele mai multe distantari de varianta japoneza, care probabil e cea mai apropiata. De ex in episodul 24, pe care tocmai l-am terminat, apare un fals var al  lui Daoming Si, Yamen, imi place ca cei care au facut castingul au gasit un actor care are o alura asemanatoare cu Jerry Yan, Blue Zheng Long, care si seamana nitel la figura, in scena in care se intalnesc cei doi sunt imbracati cam la fel si asemanarea e si mai izbitoare, mai ales ca ambii actori fac gropite in obraji. 

Falsul var interpretat de Blue (Lao) Zheng Long, actorul are si o voce f placuta.

Am mai vazut si doua episoade laterale din MG, intitulate Meteor Rain, una spune o poveste cu Daoming Si (nici nu stiti cat de mult imi place Jerry Yan) si alta cu Ximen (Chen Zhu) ambele cam siropoase, dar mie mi-au placut, al treilea episod inca nu l-am gasit pe net.

Cum spuneam actorii japonezi au interpretat cu multa aplicatie rolurile, Mao Inoue mi se pare f reusita, cea mai reusita dintre toate fetele iar baietii au izbutit fiecare sa aiba un profil bine definit care a castigat simpatia spectatorilor, chiar si Akira care la un moment dat face parte din Yakuza, Mafia japoneza. 

Am vazut si filmul Hana Yori  Dango final, nu are cine stie ce valoare artistica, aminteste mai degraba de filmele de actiune de serie B occidentale, dar cu nuante japoneze, are un ritm alert, dar actiunea la un moment dat devine cam ilogica, mi-a placut ca, pe langa personajele principale din serial, apare si unul interpretat de o frumusete japoneza masculina, Naohito Fujiki. In ce o priveste pe servitarea devotata de peste 30 de ani familiei Domyoji pare ca a aparut direct din picturile marilor maestri japonezi. Se pare ca rolul acestui film a fost de a oferi un happy end veritabil povestei de dragoste dintre Makino Tsukushi si Domyoji Tsukasa.  

Am reusit sa mai avansez putin si cu BBF, am ajuns la episodul 19, daca am inteles bine acest serial se indura de noi si se opreste la 25 de episoade. Traducerea romaneasca de "Baieti de bani gata" este inca si mai departe de sensul initial al cartii, pt ca nu doar faptul ca exista o discrepanta uriasa intre posibilitatile materiale ale grupului F4 si ale fetei este important, ci mai ales faptul ca valorile morale ale fetei, curajul si loialitatea fata de familie si de prieteni sunt cele care impun respect si duc pana la urma la dezvoltarea dragostei dintre liderul F4 si fata. 

Actorul si cantaretul Naohito Fujiki.

Meteor Garden, Hana Yori Dango, Boys Over (Before) Flowers Comparatii

Va povesteam cu ceva timp in urma ca m-am decis sa vad oarecum in paralel cele trei ecranizari ale mangai japoneze Hana Yori Dango. Nu am renuntat la idee si dupa mai multe ocolisuri si colindari, intre altele prin fascinanta lume a pasarilor, admirate in pozele de pe net (si sunt multe) am reluat distractia. Inca nu m-am decis care imi place mai mult, dar stiu exact care imi place cel mai putin, si anume varianta coreeana. E drept ca fiind cea mai recenta producatorii s-au gandit sa faca ceva care sa rupa inima targului, si au bagat o gramada de bani in realizarea ei. 

Taiwanezii au avut cei mai putin bani la dispozitie si de aceea serialul a iesit mai din economie, cu decoruri mai putin somptuoase iar actorii imbracati mai modest. Baietii taiwanezi au folosit din plin T-shirturi (tricouri)  si s-au intalnit in localuri mai putin luxoase decat cele coreene. In schimb la inceputul serialului fetele care vin la facultate povestesc cati bani au prapadit pe tot felul de fitse, cea care le uimeste pe celelalte e cea care a dat om groaza de bani pe "nasul Juliei Roberts" iar Dao Ming Si primeste cadou de ziua sa de nastere o limuzina de la un coactionar in companie.

Japonezii in schimb au gasit un fel de castel ca resedinta pt tycoonul (mogulul, ar zice ai nostri) sef al  grupului F4, au folosit niste bijuterii evident f scumpe in una din scene insa au pus mai mult accentul pe jocurile de cuvinte provocate de proasta stapanire a scrierii si rostirii japoneze de catre Domyoji. Ce mi s-a parut mie ciudat e ca aceste jocuri se intemeiaza pe pronuntarea gresita a unor grupuri de litere, care duc uneori la niste confuzii care banuiesc ca sunt teribil de comice pt japonezi.

Au incercat si taiwanezii si coreenii sa aplice in limba lor acest gen de umor, cel mai bine se pare ca au reusit taiwanezii, Dao Ming Si reusind nu odata sa para chiar un tantalau, coreenii insa au insistat cel mai putin pe acest aspect, si nu cred ca din cauza ca nu s-ar fi putut, ci mai degraba pt ca Lee Min Ho are o anumita prestanta care nu ii ingaduie sa o faca pe prostul cu succes. In toate variantelese insista de mai multe ori pe faptul ca numele fetei ar insemna buruiana f rezistenta, un fel de pir de-al nostru, care ajunge cu radacina pana la 10m adancime si de aceea e f greu de starpit.

Daca ar fi sa aleg din aceste seriale actorii care ar alcatui o distributie perfecta cred ca pt rolul fetei care nimereste oarecum intempestiv intr-o institutie de invatamant de ffffff mari fitse as alege pe japoneza Mao Inoue, aka Makino Tsukushi, e tare dulcica si expresiva. Barbie Xu, taiwaneza, interpreta lui Shan Cai, ar putea fi vecina noastra de bloc, e si ea dragutica si scumpica, imi displace insa faptul ca artista are doua tatuaje nu prea estetice (adica nu prea pe gustul meu) unul pe mana si altul, un fel de steaua lui David albastra, in mijlocul cefei, noroc ca cea mai mare parte din timp il acopera cu parul. Dar cel mai mult, asa cum am mai spus deja, imi displace coreeanca, Koo Hye Sun interpreta lui Geum Jan Di, cu machiajul ei prea pronuntat (sunt momente cand are asa de mult machiaj incat fata ei arata ca o masca)  si strambaturile total inestetice.

Pt rolul fiului de magnat l-as alege pe taiwanezul Jerry Yan, interpretul lui Dao Ming Si. Dintre cei trei este cel care pare cel mai natural in toate ipostazele, atat de tip arogant, cat si de tip violent, e tare simpatic atunci cand e indragostit si, mai ales, atunci cand sufera e asa de convingator incat mi-ar placea sa-l strang la piept si sa-i alin durerea, ca o mama. Jun Matsumoto, japonezul, interpretul lui Domyoji Tsukasa, e cam mititel de statura dupa gustul meu, lui ii reusesc cel mai bine scenele in care e arogant, atunci cand pare ca cedeaza cam fara voia lui in fata dragostei e cam neconvingator. Si Lee Min Ho, interpretul lui Gu Jun Pio, reuseste sa fie arogant cat cuprinde, este un f bun actor si rolul din City Hunter a dovedit-o cu prisosinta, numai ca in acest serial asta este: actor. Oricat se straduieste nu prea reuseste, dupa parerea mea, sa arate cu adevarat indragostit de micuta stambacioasa. 

Dintre cei care il interpreteaza pe prietenul care ii devine la un moment dat rival eroului principal cel mai mult imi place interpetul lui Hanazawa Rui, japonezul Oguri Shun. Nu e el cel mai frumos dintre toti (trebuie sa recunosc ca cei mai frumosi baieti sunt cei din serialul coreean, am aflat de curand cam cui se datoreaza aceasta frumusete, nu atat genelor cat industriei chirurgiei cosmetice coreene, industrie care lucreaza la foc continuu) dar e genul de barbat pe care orice femeie (mai putin Shizuka, prima lui iubire, si apoi si Makino) poate visa sa il aiba alaturi toata viata. Are o anumita fluiditate in miscari, o dulceata in glas, o chemare in ochi si o expresie de baiat pe care te poti baza in cele mai grele momente ale vietii, care m-au cucerit. Sigur, asa e rolul si nici cu Vic Zhou, taiwanezul, interpretul lui Huaze Lei nu mi-ar fi rusine, nici chiar "statuia umblatoare" (walking statue, cum e numit in comentarii) Kim Hyun Joong, interpretul lui Yoon Ji Hoo, nu e de lepadat, insa pt mine si pt multe alte privitoare la acest serial gentlemanul desavarsit ramane Hanazawa Rui.

Cei care completeaza grupul F4 dar stau oarecum in umbra celor de mai sus sunt si ei diferiti in functie de cultura din care provin. In distributia perfecta taiwanezii Waness Wu si Ken Zhu (Mei Zuo si Xi Men) ar fi categoric cei alesi. Ei reusesc sa fie simpatici, deschisi (open-minded), emancipati, cu un pronuntat simt al umorului pe care il adauga textului fix al benzilor desenate, fara sa aiba nimic din morga celor coreeni sau din retinerea celor japonezi. Sigur, multe fane ale Hallyu-ului sud corean ofteaza de zor dupa Kim Bum ca So JI Yung (daca n-ar fi drama Wiki n-as sti in veci cine ce rol joaca, nu stiu de ce cele mai accesibile mi s-au parut numele taiwaneze urmate de cele japoneze, astea coreene mi se par adesea imposibil de retinut, sunt cativa actori carora cu chiu cu vai le-am invatat numele) si Kim Joon (Song Wu Bin), ar putea sa ii considere pe ei perfecti,  mie mi se par artificiali si nu e de mirare, ei de fapt sunt cantareti si doar accidental actori. I-am lasat la urma pe japonezi, Matsuda Shota as Nishikado Sojiro si Abe Tsuyoshi as Mimasaka Akira pt ca mi s-au parut ceva mai  stersi in comparatie cu Mao, Jun si Oguri.

Daca ar fi sa alaeg dintre cele trei "monkey girl", logodnice cea mai mult imi place coreeanca, Lee Min Jung as Ha Jae Kyung, are un stil ceva mai natural de a interpreta, nu stiu prea multe despre actrita, am vazut ca a luat la un moment dat un premiu New Star pt un serial (Smile, you) insa in comparatie cu prea baietoasa Kato Natsuki as Okawahara Shigeru sau prea indrazneata (ca sa descopar cum o cheama pe actrita si ce rol a jucat a trebuit sa merg la Wikipedia, a trecut cam multisor de cand a disparut din Meteor Garden si am uitat amanunte despre ea) Ke Huan Ru ca He Yuan Zi.

Dintre cel trei mame tigroaice extrem de autoritare cel mai putin mi-a placut taiwaneza, poate pt ca actrita, Zhen Xiu Zhen as Dao Ming Feng avea mai degraba un aspect domestic, de gospodina, decat de mare femeie de afaceri. Pt distributia mea perfecta mi-e cam greu sa aleg dintre japoneza Kaga Mariko as Domyoji Kaede, care are un ras de-ti ingheata sangele in vine, si extrem de severa si afurisita Lee Hye Young as Kang Hee Soo.

As vrea sa mai remarc ca in scena celebra in care viperele de mame invita amarata iubita a fiului lor sa cante nu mi-a placut ca Jan Di a reusit sa faca o figura frumoasa pana la urma interpretand un cantec f armonios pt ca tocmai vazusem cum se facuse Makino de ras ca habar nu are sa cante la pian, lucru de inteles pt ca familia din care provenea nu-si permitea sa-i plateasca lectii de pian. 

Banuiesc ca banda desenata originala cere ca familia fetei sa fie grotesca, dar  in toate variantele parca actorii se intrec sa fie cat mai dezgustator de exagerati si grotesti. In varianta taiwaneza lipseste fratele, in schimb apare un fost coleg de liceu dintr-o familie imbogatita peste noapte, baiatul este cateodata mai exagerat in interpretare spre grotesc, dar de cele mai multe ori e doar comic. Una din secventele care m-a distrat cel mai mult in varianta japoneza e cea in care fratele s-a indragostit si Tsukasa ii da lectii, cu ajutorul prietenilor play-boy (traducerea engleza e in toate cazurile de player, cand ma uit la serialele moderne de pe Euforia ma umfla rasul cand se subtitreaza "e un jucator"--de parca ar fi vorba de presedintele nostru-- in loc de play-boy), lectii care insa duc la un esec rasunator.

In toate variantele eroina principala are si o prietena, am revazut-o cu placere in cea taiwaneza pe Rainie Yang (Xiao Yu), care mi-e tare draga, Yuki, japoneza e cam uratica dar sufletista in timp ce Ga Eul, coreeanca, e cam nesarata.

In concluzie fiecare varianta e interesanta in felul sau, urmaresc cu cel mai mare drag varianta taiwaneza (cea din 2001, pt ca s-a mai facut o varianta, Meteor Shower, ceva mai tarziu, nu vreau sa o vad) pt ca eroii de acolo sunt cei mai apropiati din pdv cultural de noi, am ajuns la episodul 23 din 27, imi place si cea japoneza, am ajuns la episodul 9 din 11 din sezonul 2 (primul sezon a avut 9 episoade, toate par ceva mai lungi decat cele taiwaneze sau coreene), cel mai putin imi place cea coreeana, pe care nu am urmarit-o nici in romaneste la Euforia (unii comentatori spun ca e prea flashy, eu am fost mai aspra, mi se pare prea de neam prost, parvenit) de aceea sunt abia la episodul 17 din 25. Multumesc lui Dumnezeu ca din toate limbile pe care le-am invatat, mai bine sau mai prost, cea care imi e cea mai accesibila este engleza, datorita ei nu am probleme cu subtitrarile. Am vazut "Portret of a Beauty" pe Daily Motion in franceza, a fost perfect, nici pt asta nu am avut nevoie de dictionar, cred ca la nevoie m-as descurca si cu subtitrari in spaniola, dar tot engleza e de baza pt mine in materie de subtitrari.

Meteor Garden, Hana Yori Dango, Boys Over (Before) Flowers

Euforia TV a sesizat f bine trendul aducator de audienta si de ceva vreme si-a programat seriale sud-coreene "de life-style", adica moderne, spre deosebire de TVR si National TV care s-au specializat pe sageuk, adica drame istorice. 

Deja la ora actuala sunt programate pe Euforia 3 seriale pe care le transmit luni-vineri: "Te iubesc la infinit= Loving you a Thousand Times", "Tentatia Ingerului= Temptantion of an Angel" si luni-joi "City Hunter". Cu ceva timp in urma, mai spre vara, au difuzat si "Baieti de Bani Gata= Boys Before Flowers" dar din diverse motive nu l-am urmarit. 

Am vazut insa pe net ca serialul asta nu numai ca a placut f mult pustimii adoratoare de baieti coreeni frumosi, dar l-a si propulsat pe Lee Min Ho in randul starurilor si, pt ca deja vazusem pe net City Hunter eram curioasa ce fel de rol a avut in BBF.

Numai ca nu stiu cum s-a intamplat ca inainte de a cauta un site unde sa urmaresc BBF am aflat dintr-un comentariu ca ar exista si o varianta japoneza, mai veche, Hana Yori Dango (2005), care i-a placut mai mult comentatorului.  Drama Wiki nu numai ca spune ca serialul are la baza o manga (carte de benzi desenate) numita chiar asa, "Hana Yori Dango" (Boys Before Flowers) de Kamio Yoko, dar da si numele serialeleor (drame) inspirate de aceeasi manga: Meteor Garden (taiwaneza, 2001), Boys Before Flowers (coreeana, 2009), Liu Xing Yu (taiwaneza).

Si atunci m-am decis sa urmaresc, oarecum in paralel, primele trei drame, cea japoneza, coreeana si taiwaneza. Am inceput cu HYD, si m-a cucerit de la inceput. Eroina, Makino Tsukushi (interpretata de Inoue Mao) e o eleva de liceu dintr-o familie cu venituri f modeste, are si un frate mai mic. Este tare draguta dar si neinfricata, cam incapatanata si f inimoasa prietena. Ce i se intampla insa in liceul cu f multe fitse poate fi comparat oarecum cu ce aflam de pe la stirile din telejurnale, dar fiind vorba de o alta cultura si de o opera de arta la urma-urmei, unele intamplari sunt in varianta japoneza cam feroce, dupa opinia mea (de ex, din dulapul fetei, aflata in razboi cu F4, grupul de baieti care se poarta ca niste atotputernici stapani in liceul respectiv, sar la un moment dat niste serpi vii).

Ideea baietilor mai ceva decat florile sta intr-un joc de cuvinte intre hrana, flori si baieti, cumva F4 ar fi niste baieti ca florile, manca-i-as. Cum titlul dat de Euforia este destul de adecvat trebuia sa se ilustreze cumva faptul ca respectivii faceau parte din familii extrem de bogate si mai ales, puternice, as remarca scena in care mostenitorul puternicului imperiu financiar Domyoji, Tsukasa (jucat f bine de Matsumoto Jun, care reuseste sa redea atat aspectele comice datorate insuficientei stapaniri a vocabularului limbii japoneze,-- excelenta traducerea in engleza, cu note explicative ale greselilor facute, a trebuit sa ma intorc de cateva ori si sa dau stop pe note ca sa inteleg tot hazul, asta nu s-ar fi putut la TV-- cat si ferocitatea personajului prin racnete ca de samurai, dar si niste priviri languroase de tot dragul) incearca sa o imbrace pe Makino conform canoanelor clasei lui sociale, mamaaaa, cu ce set de bijuterii a pavoazat-oooo! Deasemenea impresionanta este resedinta familiei Domyoji, ai jura ca e un castel, parca ar avea ceva trasaturi englezesti, oricum e ceva impunator si scumpa de Mao e adorabila in acea scena, ca in mai tot serialul.

Cand am inceput sa vad varianta coreeana, in care se pastreaza ideea ca eroina, de data asta Geum Jan Di interpretata de Koo Hye Sun e eleva de liceu si are un frate mai mic (pe dragalasul Park Ji Bin l-am vazut deja in doua seriale istorice, Yi San si Queen Seon Deok) marturisesc ca am fost tare dezamagita. Dupa opinia mea Lee Min Ho face toti banii ca actor (asta daca o lasam deoparte pe scorpia lui de mama din film, interpretata excelent de Im Ye Jin), iar ca actiune, Doamne, greu mi-a fost dat sa vad ceva mai dezlanat, mai plictisitor, mai ilogic, mai fara haz. KHS simte, mai ales in primele episoade, mereu nevoia sa se strambe grotesc, parca ar tine neaparat sa-si prinda nasul cu buzele. 

Si n-ar avea deloc nevoie de strambaturi, pt ca la un moment dat scenaristul (sau scenarista, nu stiu) o pune sa marturiseasca faptul ca nu e draguta. N-am sa inteleg prea bine de ce in majoritatea dramelor moderne in care subiectul e "un baiat bogat se indragosteste de o fata saraca" cei ce fac castingul aleg pt rolul fetei una uratica bine, doar au destule actrite frumoase si talentate. S-ar putea sa se induca ideea ca baietii bogati nu merita fete frumoase.

Inainte de a auzi urlete de indignare "dar serialul a avut atata succes, baietii sunt asa de frumosi", etc vreau sa spun ca afirmatiile mele au in vedere valoarea artistica a serialului, si nu lesinatura ambalata frumos. Si ca sa continui pe linia critica o sa mai spun ca opulenta atat de evidenta in serialul coreean pare, in comparatie cu modestia taiwaneza (o sa vorbesc mai incolo un pic mai pe larg despe asta) si cu sobrietatea si eleganta japoneza un fel de etalare de neam prost a bogatiei, ceva ce numai parvenitii simt nevoia sa faca, pt a "rupe gura targului". Asta ca sa nu mai vorbesc de acele episoade pur turistice, in vreo doua s-a facut o reclama de toata frumusetea la Noua Caledonie, incat imi venea sa vand tot de prin casa si de pe langa casa ai sa plec in graba mare in acel colt de paradis (asta pt ca tot se foloseste obsedant melodia cu "is a paradiiiise" si cand se potriveste ca lumea, si cand merge ca nuca in perete) iar in altele am putut admira cu mult drag ce oras minunat e Macao.

M-am decis sa fac praf serialul asta asa de adulat si pt ca ma enerveaza si machiajul folosit pt Jan Di in episodul 14, la care am ajuns. I s-a pus atata pudra pe fata de parca e tencuita si data apoi cu var. Toti stim ca locuitorii Coreei au tenul ceva mai inchis decat multi europeni, inteleg de ce pana si baietii sunt rujati destul de strident in filme si seriale, chiar daca nu joaca rol de gay,  dar nu inteleg de ce trebuie sa-i puna uratei asteia o tona de machiaj. Faptul ca actiunea se desfasoara intr-o zona ce copiaza Venetia (le-or fi placut liceenelor plimbarea cu gondola, "Partiro" cantat ca vai de lume de gondolier, mastile parca sunt luate direct din pozele f reusite facute in timpul Carnavalului, mie totul mi s-a parut cam deplasat si dezlanat) nu justifica stratul de var de pe fata protagonistei. 

Cu atat mai meritorie mi se pare alegerea facuta de Kim Nam Gil pt rolul lui Bi Dam cand a cerut sa se foloseasca un machiaj mai inchis, care sa-i puna in evidenta dantura splendida (el glumeste ca e meritul dentistului, asa o fi) si sa-l faca sa para mai frumusel si mai matur decat aspectul lui in general cam rotunjor si copilaresc, asocierea nu e deloc fortata pt ca KNG a marturisit ca in crearea personajului Bi Dam s-a inpirat din manhwa, benzile desenate coreene.

Bun, acum ca mi-am ventilat neplacerea si plictiseala produse de coreeni, sa vorbesc putin si de taiwanezi. Fiind prima adaptare a mangai, a fost facuta si mai din saracie (low-budget) nu prea putem vorbi de opulenta, de splendoare strivitoare a etalarii bogatiei. Fata, interpetata de Barbie Xu Xi Yuan este deja studenta, nu are nici un frate in schimb are un prieten din copilarie (al carui tata s-a imbogatit peste noapte, cei patru F4 ii zic nu odata "mai baiat de miliardar facut peste noapte") si o colega de serviciu jucata de scumpa mea Rainie.

Serailul a fost deasemenea un mare succes, desi venea dupa ce se facuse un film japonez dupa manga, in 1995, si a avut, ca si cel japonez, doua sezoane. Persecutiile la care e supusa Shancai par mai degraba shotii de elevi de scoala primara, totusi nu lipsesc nici scene tensionate, nici dramele produse de sicanele scorpiei de mama a lui Dao Ming Si. Iar dintre toate echipele de F4 Jerry Yan Cheng Xu interpreteaza cu cea mai mare naturalete rolul baiatului cam razgaiat de faptul ca are bani din belsug la dispozitie dar e nitel cam tont in ce priveste stapanirea limbii chineze (dialectul mandarin) si, mai ales, in ce priveste relatiile cu fetele. Deasemenea ceilalti actori care ii interpreteaza pe prietenii lui imi plac cel mai mult din toate echipele (ei au si infiintat ulterior un grup vocal numit initial chiar F4, spre deosebire de coreeni care au pornit de la cantareti pe care au incercat sa-i faca actori, singurul actor dintre ei fiind, n-o sa obosesc sa o spun, Lee Min Ho), ei joaca cel mai natural, se tachineaza unii pe altii, sunt alaturi la greu, se comporta firesc, nu sunt un fel de idoli sau de statui in viata precum coreenii si nici ceva mai stersi precum cei japonezi.

Am sa remarc naturaletea cu care taiwanezii i-au explicat lui Shancai ca toti baietii de mari afaceristi se casatoresc din interes, pt ca pur si simplu nu se poate altfel,  ei au fost educati sa duca mai departe mostenirea primita si nu au nici un cuvant de spus in alegerea consoartei, parintii fiind cei care decid. Acelasi lucru e valabil in toate celelalte variante (chestie de cultura, se pare, in tarile asiatice parintii avand un rol mai pregnant in determinarea viitorului copiilor lor, spre deosebire de cei din tarile occidentale, mai dispusi sa lase oarece libertate progeniturilor), diferenta este ca taiwanezii au totusi o educatie mai open-minded decat cea japoneza si mai ales cea coreeana, in care confucianismul inca isi exercita din plin influienta.

Totusi, din ce am observat eu la taiwaneza cu care m-am imprietenit in Salt Lake City (din pacate am pierdut legatura, si imi pare tare rau, pt ca mi-e tare draga, si s-a dovedit intr-adevar o buna prietena pt familia noastra) educatia este destul de stricta, (mai ales in comparatie cu cea americana, de ex ea spunea ca sora ei ca sa-si invete copiii la olita ii mai altoia) se pune mare accent pe politete si corectitudine.

Bineinteles ca in linii mari se respecta cam aceeasi linie de actiune in toate variantele, insa momentele in care se intampla diferite scene sunt altfel repartizate si altfel prezentate. Astfel indepartarea celui care a reprezentat prima iubire a eroinei din grupul F4 se incearca in serialul taiwanez printr-un joc de baschet (pare-se jocul national) in care Vic Zhou Yu Min ca Hua Ze Lei (mie mereu mi se pare ca i se spune hoatsa lei) e adorabil cand incearca sa-l faca gelos pe Si, nu mai vorbesc cat de scumpa e Barbie, arborand un zambet fortat, iar in serialul coreean din nou se apeleza la opulenta si neam prost prin trei curse, una de cai (vor sa imite aici, fara succes, morga britanica), una de masini de curse (sa nu uitam ca fiul unua dintre imbogatitii de la noi, "regele asfaltului" Cashuneanu, si-a luat un Ferrari ultimul racnet uitand ca asfaltul produs de papa si pus pe ce se cheama drumuri la noi e de calitate atat de proasta, incat soselele respective arata de multe ori ca dupa bombardament) si abia a treia, mai umana, de inot.

Interesanta mi s-a parut insa competitia de care a depins viitorul lui Tsusaka, un concurs intitulat "Adolescenta Japoniei" in care Mao e asa de scumpa ca nu mai pot dupa ea. Probele se dovedesc catastrofice una dupa alta dar ea reuseste cumva sa treaca de primele doua, ca prin miracol. Cel putin faza in care niste rautati de colege ii sfasie costumul cu care trebuia sa se prezinte pe scena ma tot obsedeaza, pt ca stiu sigur ca am vazut-o intr-un film sau serial (mai degraba film) american, acolo eroina face rost de niste ace de gamalie si incropeste o noua rochita, mai scurta dar f shic, biata Makino insa arata ca o sperietoare de ciori, ar fi putut juca linistita rolul respectiv din Vrajitorul din Oz. N-as putea sa spun cine pe cine a copiat. 

La BBF am ajuns la episodul 14, la MG la 19 din partea I, iar la HYD la primul din partea II-a, dar lungimea episoadelor e diferita, cele mai lungi sunt cele japoneze.

Am gasit pe net si manga tradusa in engleza, cu titluri sugestive: Hana Yori Dango, Boys over Flowers; Dumplings over Flowers; Meteor Garden; Con nhà giàu