Yi San=Furtuna la palat Istorie

F interesanta istoria Coreei, nu-i asa? Din serialul asta, Yi San, care mai are f putin si se termina eram gata-gata sa trag concluzia ca nefericitul erou care se pare ca a avut numai ghinioane cu sotiile mai mult sau mai putin legitime n-a avut noroc nici de urmasi.

Din Mica Enciclopedie de Istorie Universala a lui Marcel D. Popa si Horia Matei (pe care am avut-o tot timpul in casa dar mi-a fost lene sa o consult) rezulta ca lui Chongjo (folosesc varianta din carte) adica Yi Sun, care a domnit intre 1777-1800 i-a urmat Sunjo adica Yi Kwang, intre 1801-1834, care a domnit pana in 1804 sub regenta bunicii sale, regina Chongsun. Bunicul lui Yi Sun, Yongjo, adica Yi Eum a domnit intre 1725-1776.

Eram tare curioasa sa stiu daca bunica de care e vorba mai sus e cumva autoritara mama a lui Yi Sun. Din Wikipedia am aflat ca a existat un rege care a avut si mai mult de luptat cu rivalitatile fratilor sai pana sa ajunga la tron, Yi Bang-won, care a domnit sub numele de Taejong, adica anume Yi Pang-won, intre 1401-1411. Nu numai ca s-a luptat cu cei care i-au stat in calea ascensiunii la tron ci, spre deosebire de Yi Sun de mai tarziu nu s-a sfiit sa ii asasineze pe dusmani, netinand cont de legaturile de sange.

Acest rege, desi a domnit relativ putin, a reformat statul aproape din temelii daca tinem cont de faptul ca, printre altele, a introdus confucianismul in locul budismului. De la el ar proveni si obiceiul ca oamenii de rand sa se poata adresa direct regelui batand intr-o toba, asa cum a facut Lee San cand a incercat sa-si salveze tatal de la moarte apeland la bunicul sau aflat in calatorie prin tara. Tot Taejong a fondat Garda Regala care a activat si ca politie secreta si a mutat capitala tarii la Haniang, Seoulul de azi. A avut nu mai putin de 11 consoarte si 29 de copii.

O asemenea figura istorica nu se putea sa nu devina erou al unui serial (ba chiar doua, se pare), Tears of the Dragon in 1998-99 si King Sejong the Great (TV series) in 2008, in cea din urma eroul principal fiind fiul sau, Sejong cel Mare, in favoarea caruia a abdicat si care a domnit intre 1419-1450.

Daca m-as fi uitat tot in in Wikipedia as fi aflat ca nefericitul Yi San a fost urmat la tron de fiul sau, Sunjo, despre care am gasit date si in State master Encyclopedia, unde scrie ca a avut ca mama pe consoarta regala Su-bin si a urcat pe tron dupa ce a fost numit Print Mostenitor ca urmare a mortii fratelui sau mai mare, Printul Mostenitor Munhyo.

Interesant este ca din Wikipedia rezulta ca printul decedat la 4 ani era fiul consoartei Ui, in timp ce Sunjo era fiul consoartei nobile regale Su-ki din clanulPark, adica exact Song Yeon rezulta deci ca scenariul nu a urmat intocmai adevarul istoric. Las la o parte faptul ca n-am inteles deloc ce boala a dus la sfarsitul atat de timpuriu al scumpei SY, ar fi fost mai degraba cancer decat ciroza pt ca nu cred ca s-a incercat vreodata, fie si de medici occidentali avantgardisti, vindecarea prin operatie a cirozei.
Wikipedia asta e plina de surprize. Iata, din articolul dedicat regelui Sunjo reiese ca el a urcat pe tron la 11ani iar regenta ar fi fost nu bunica, ci strabunica sa, Imparateasa Vaduva Jeongsun, adica a doua sotie a lui Yeongjo, adica cea care in serial desi a fost mereu capul rautatilor a scapat nu numai cu viata, dar a si ramas sa locuiasca in palat. Ei, asa, cu ajutorul contributorilor popularei Enciclopedii am inteles ca de fapt nu din prostie sau pt ca avea o inima tare larga sau era grijuliu sa nu provoace mari tulburari in tara a tot crutat-o Yi San pe Imparateasa Vaduva care se dovedea de o ambitie si o nesimtire iesita din comun, ci pt ca in privinta ei scenarista era obligata sa respecte adevarul istoric.

Recomand, pt amuzament, sa se mearga la articolele din Wikipedia si sa se citeasca full posthumous name al Imparatilor coreeni.

Mai recomand si vizionarea unui frumos pps dedicat Coreei, pe
Slideshare

Inainte de a da cateva date istorice despre urmatorul serial de la TVR1 o sa spunca am f impresionata de costumul purtat de Imparat in timpul manifestarilor de la Suwon, mai ales in scenele in care urmarea exercitiile militare iar capul dragonului de pe umarul sau drept era replica dragonului de pe acoperisul estradei pe care se afla. Am mai remarcat si mantiile ofiterilor la ceremonia de avansare in grad, in special cea a lui Dae Soo, de culoare violeta :)).

Iata ce scrie in MEIU despre Statul Silla: stat coreean care a cuprins intre hotarele sale partea de sud-est a peninsulei Coreea, avandu-si nucleul in regiunea Kyongju din actuala provincie Kyongsng-Pudko; capitala in apropiere de actualul oras Kyongju; in secolul 7 a reusit sa supuna autoritatii sale intreg teritoriul coreean situat la sud de fluviul Taedongong.
In SME scrie ca statul Silla s-a format intre 250-350 AD iar Regina Seondeok a domnit intre 632-647. Din serialele anterioare rezulta ca femeile aveau un statut de inferioritate, din articolul dedicat acestei regine rezulta ca acest statut a fost atribuit de catre confucianisti incepand cu secolul 15, pana atunci femeile fiind capul familiei (deci un soi de matriarhat) totusi SD a urmat la tron tatalui sa pt ca acesta nu a avut fii. Se pare ca femeile erau f respectate in acea perioada si datorita rolului lor de shamani, care intre altele erau in stare sa prevada viitorul, lucru pe care f inteligenta Sondok il reusea. A fost urmata la tronde vara sa, Regina (Imparateasa) Jindeok,care a domnit intre 647-654.In acea perioada in Coreea mai existau doua regate, Koguryo si Paekche.

Mai multe despre aceasta regina se pot afla si din Wikipedia , tot Wikipedia are date despre serial dar si mai multe date se gasesc aici. Interesant e ca are aceeasi scenarista (ale carei vederi de stanga, aproape comuniste, sunt f vizibile in Yi San) ca si Dae Jang Geum si Yi San.

YI San=Furtuna la palat Simboluri

Pe ultima suta de metri echipa incearca sa introduca si mai multa actiune in fiecare episod, imprimand un ritm alert desfasurarii evenimentelor. Astfel micutul print care abia oracaia vazand lumina zilei ieri a crescut ca in basme si acum deja a ajuns la varsta la care isi schimba dintii. Asa o crestere miraculoasa am vazut doar in "Tanar si nelinistit" care, desi se taraie pe micile ecrane de peste 30 de ani, a simtit nevoia sa-l transforme candva pe Nick, pastrand celelalte personaje de aceeeasi varsta ca in episoadele precedente, dintr-un pusti cu cash la gura de vreo cel mult 8 ani intr-un adolescent fioros de peste 16 ani, actorul aratand de vreo 25.

Iar Song Yeon sigur are tratament privilegiat, ca o iubita de imparat ce este, pt ca in doua episoade a schimbat deja 3 rochii, in timp ca celelalte actrite interpretand personaje de rang inalt tot cu aceleasi crinoline si cu aceleasi corsaje umbla de cand au aparut prima data in serial.

Ceea ce am remarcat la rochiile ei este faptul ca sunt ornate cu broderii reprezentand flori de crizantema. Pt ca la un moment dat una din doamnele de rang inalt a servit alteia ceai de crizantema si pt ca dragul meu site killerplant are cateva articole dedicate acestei plante am decis sa-mi improspatez cele citite.

Primul articol din killerplants m-a confuzat total. Sub numele de mums, dar vorbind sigur de crizanteme, Chelsie Vandaveer vorbeste despre faptul ca primii care au descoperit un insecticid, anume piretrul, dintr-o specie de crizanteme au fost chinezii. Deasemenea ne spune ca pe langa rolul lor de decora gradinile crizantemele (mums) si-au croit cale in bucatarie, ceai si arta. Piretrina, folosita azi ca insecticid se extrage mai ales din Tanacetum cinerariifolium in timp ce inainte se foloseau inflorescentele uscate aduse la starea de pulbere. Cica piretrul a fost folosit cu succes pt combaterea tifosului, care se propaga datorita paduchilor.

Primul produs de piretru folosit in epoca moderna este, cf aceleasi surse, Persian louse powder, obtinuta din florile de Tanacetum coccineum, cunoscute si ca Pyrethrum roseum; Chrysanthemum coccineum. Spre marea mea mirare, privind pozele din linkul respectiv am constatat ca gradinile cartierului meu au fost pline asta toamna de aceste frumoase plante, cum se poate vedea si in "Culorile de toamna" surprinse de aparatul meu fotografic.

In alt articol dedicat acestei frumoase flori CV ne povesteste despre Chrysanthemum morifolium, care se numesc kiku in Japonia, unde au devenit floare nationala in 910. Ea da si un link unde putem admira aceste flori pictate pe un paravan, dar si un haiku al lui Issho of the Kosugi family (Kosugi Issho 1652-1688)

My eyes, having seen all,
Came back to
The white chrysanthemums.

Gugal asta fiind a doua minune a lumii IT, dupa web, mi-a ingaduit sa gasesc si varianta japoneza a acestui haiku, la linkul din paranteza de mai sus, tradus in engleza de Asataro Miyamori:

mi tsukushita
me wa shiragiku ni
modori keri

Ceaiul despre care e vorba in serial se prepara din Chrysanthemum morifolium or Chrysanthemum indicum --o poza frumoasa a acestei flori poate fi gasita tot pe Killerplants (in ciuda titlului cele mai multe flori n-au nimic deaface cu killeritul)--o alta specie de crizantema care nu are, se pare, proprietati insecticide. De altfel nici cele doua specii amintite mai sus nu ar fi daunatoare mamiferelor (deh, orice ar spune Biblia, tot mamifere suntem si noi, oamenii) dar are putea sa apara si otraviri datorita piretrinelor, (CV nu precizeaza la care mamifere) sau reactii alergice severe, astm sau alergie anafilactica

Cautand tot pe Gugal simbolismul crizantemelor (ca doar asta ma interesa mai tare cand am vazut ornamentele de pe corsajele in culori pastel, ciclam, albastru, verde ale lui Song Yeon) am aflat ca pe langa folosirea florilor uscate albe sau galbene (galbui?) pentru ceai in bucataria chineza se folosesc frunze fierte de crizantema ca verdeturi. Tot in acelasi articol scrie ca piretrul este cel mai sigur insecticid de folosit pe langa mancare si ca daca nu ucide insectele macar le alunga, chiar si tantarii. Pacat ca ele infloresc toamna iar tantarii ne chinuie cel mai tare vara, in special pe malul baltilor, la pescuit, motiv pt care eu refuz sistematic sa-l insotesc pe sotul meu in expeditiile care tin mai multe zile, spre marea lui parere de rau, cica).

Iar am devenit confuza cand am ajuns la simbolism: crizantemele albe in anumite tari France, Italy, Poland, Croatia, sunt simboluri ale mortiisi se folosesc numai la inmormantari sau morminte, in China, Japan and Korea sunt simboluri ale lamentatiilor si/sau durerii. In alte tari reprezinta onestitatea. In USA are conotatii pozitive,vesele.

E ciudat ca in Japonia de fapt crizantema este un simbol f important imperial, incat ce scrie in Wikipedia despre durere pare ca se contrazice cu alineatele de mai jos din acelasi articol. In fine, am sa las crizantemele pe umerii lui SY si o sa vorbesc despre alt simbol, de data asta mai simplu de descifrat, si anume dragonul atat de vizibil ca ornament pe diferite parti ale vestmintelor micului print mostenitor. Dupa cum se stie in Asia dragonul are o conotatie pozitiva (diferita de cea din legendele europene, in special din cea a Sfantului Gheorghe), simbolizand puterea imperiala.

Am vazut un dragon si pe un stindard in timpul ceremoniei de anuntare a investirii fiului lui SY cu titlul de Print Mostenitor (ne amintim cu cata greutate si la ce varsta a devenit Lee San PM) ceremonie in care toata lumea a arborat ca vestimentatie marele pavoaz.

Dar aceasta ceremonie era sortita sa nu aiba loc niciodata daca scorpia de mama a imparatului nu ar fi vazut inelele de jad pe care bunicul lui Lee San le-a daruit lui SY iar la randul ei SY le-a daruit fiului ei. In Asia jadul este la mare cinste, poate mai mare decat diamantul. Daca degetul pe care se poarta inelul are propriul sau simbolism jadul are pt reputatia de a fi "Piatra eterna". In China este cunoscuta ca Piatra Cerului. Ea are o importanta deosebita si in Coreea, simbolizand durabilitatea, taria si, mai presus de toate, frumusetea ca virtuti umane.

In China chiar exista o zicala: "aurul e la mare pret, dar jadul e nepretuit" In pagina al carei link l-am dat mai sus e si o interesanta poveste despre sigiliul imparatesc si He Shi Bi dar e cam lunga si nu o sa o traduc aici. Am gasit si o definitie a jadului data de Confucius:

In ancient times,” said Confucius, “men found the likeness of all excellent qualities in jade. Soft, smooth, and glossy, it appeared to them like benevolence; fine, compact and strong – like intelligence; angular, but not sharp and cutting – like righteousness.”

In vechime, spune Confucius, oamenii au gasit ca jadul poseda toate calitatile excelent. Moale, neted si stralucitor li se pare ca seamana cu bunavointa; rafinat (pur, fin), compact si puternic--ca inteligenta, unghiular, dar nu ascutit si taios--ca dreptatea.

Si din nou Confucius explica felul in care priveau chinezii jadul (pt cei care cred ca am luat-o cu totul razna si m-am departat de tot de serial am sa amintesc ca functionarii invatau in academiile confucianiste iar palariile demnitarilor, incepand cu ale imparatului, erau ornamentate cu discuri de jad care erau sculptate, nu stiu exact in ce fel, dar in mod sigur sculptura in sine avea si ea un simbol)

“The wise have likened jade to virtue. For them, its polish and brilliancy represent the whole of purity; its perfect compactness and extreme hardness represent the sureness of intelligence; its angles, which do not cut, although they seem sharp, represent justice; the pure and prolonged sound, which it gives forth when one strikes it, represents music. Its color represents loyalty; its interior flaws, always showing themselves through the transparency, call to mind sincerity; its iridescent brightness represents heaven; its admirable substance, born of mountain and of water, represents the earth. Used alone without ornamentation it represents chastity. The price that the entire world attaches to it represents the truth. To support these comparisons, the Book of Verse says: ‘When I think of a wise man, his merits appear to be like jade.’”

Inteleptii au asemanat jadul cu virtutea. Pentru ei netezimea si stralucirea reprezinta intru totul puritatea; faptul ca e perfect compact si extrem de dur reprezinta siguranta inteligentei; unghiurile sale, care nu taie desi par ascutite reprezinta justitia; sunetul pur si prelungit, care apare daca il loveste cineva reprezinta muzica. Culorile sale reprezinta loialitatea; defectele sale interioare, totdeauna vizibile prin transparenta, aduc in minte sinceritatea; stralucirea sa care radiaza reprezinta cerul (in care locuiesc zeii, cred ca asta e sensul); substanta sa admirabila, nascuta din munti si ape reprezinta pamantul. Folosit singur, fara ornamentatii, reprezinta castitatea (sa ne amintim ca cele doua inele primite de SY in dar si care apartinusera bunicii imparatului nu aveau nici un ornament suplimentar). Pretuirea pe care i-o acorda (ataseaza) toata lumea reprezinta adevarul. pentru a intari aceste afirmatii "Cartea Versurilor" spune "Cand ma gandesc la un intelept, meritele sale imi par ca jadul"

In concluzie: pt chinezi, dar cred ca si pentru coreeni, japonezi, vechii egipteni, azteci, sau indieni jadul era considerat mai pretios decat aurul sau diamantele, deci se pare ca ceeea ce considera oamenii pretios tine si de cultura, nu doar de calitatile respectivei substante. Eu de pilda nu ma prapadesc dupa bijuterii, dar o piatra stralucitoare ma face sa visez, chiar daca e doar semi pretioasa. De ex margelele de agat de la palariile lui Dae Soo si tovarasii sai imi placeau mai mult decat cele de lemn de la palariile demnitarilor Noron. In mod sigur si acele margele simbolizau in felul lor rangul purtatorilor, pesemne bilele de lemn se faceau mai greu in acea epoca anteindustriala (atentie, am zis ante, nu anti) decat pietrele ovale de agat.

Deruland pagina despre jad am aflat un lucru interesant: e piatra pt zodiile Aries, Taurus, Gemini, Libra (Berbec, Taur, Gemeni, Balanta) dar cum jadul nu are numai culoarea verde, cum am crezut pana acum, ci poate fi si alb, rosu, galben, negru sau, cel mai pretios din toate, albastru, difera culoarea pt fiecare zodie.

Good luck stone, prosperity, deep wisdom, compassion, peace, balancing of male/female energies, courage, wisdom, justice, mercy, emotional balance, stamina, love, fidelity, humility, generosity, peace, harmony, serenity, wisdom, practicality, tranquility, balance, harmony, moderation, perspective, equilibrium and stability, knowledge, compassion, wealth, longevity

Nu mai traduc, credeti-ma ca sunt o multime de calitati. Am sa mai spun doar ca pana acum doua decenii, cand mai mergeam sa vizitez Muzeul de Arta de la Palatul Regal imi facea mare placere sa merg in camera chinezeasca sa admir minuatele vase sculptate in jad, ametist sau cuart roz. Candva poate o sa mai merg acolo.

Yi San=Furtuna la palat Poveste cu moase

De cel putin 40 de episoade imparatul asta ne ameninta cu reforma si acum aflam ca prima masura e sa mute mormantul tatalui sau??? Noroc ca am citit pe undeva ca el a inlocuit partidul Noron cu Soron, ca imi schimbam parerea despre reformarea statului. Mai scria acolo si ca el a promovat industrializarea tarii, prin dezvoltarea industriei de textile, n-am vazut asa ceva pana acum, si mai sunt cateva episoade, daca e sa cred TV Mania miercuri gata, se termina. TVR1 se muta in alt palat, plin de secrete, cica, in regatul Silla. Daca nici asta nu se anunta telenovela, atunci nu stiu ce sa mai cred. O sa incerc sa ma documentez.

Probabil ca imparatul asta chiar a schimbat Coreea din temelii, dar pt a prezenta toate "realizarili" probabil ca era nevoie de inca pe atatea episoade, e posibil sa se fi terminat banii alocati pt serial (or fi purtand imparatesele, printesele si concubinele aceleasi rochii indiferent de anotimp, dar macar costumele ofiterilor se schimba mai des, si or fi costat ceva, costumele astea noi ale garzii imparatului care seamana cumva cu cele ale samurailor japonezi) sau s-au plictisit actritele sa tot tarasca pe jos poalele aceleasi rochii (doar Song Yeong a avut privilegiul sa-si schimbe rochia prin avansarea in pat, pardon, grad)

Daca am inteles eu bine din comentariul Sorinei problema s-a rezolvat simplu, recurgand la o metoda pe care o folosea un prieten de familie al primei mele sefe. Povestea dumneaei ca acest prieten avea o fetita care se cam plictisea pe drumul pana la locuinta pe care urmau s-o viziteze si ii cerea tatalui sa-i spuna o poveste. Cum povestea era de obicei lunga si incalcita respectivul tatic o scurta invariabil de fiecare data: "si harshti i-a taiat capul!", incat fetita isi facea intrarea pe usa urland cat o tinea gura "nu harshti, tata, nu harshti" (cer scuze celor care stiu deja povestea din alte articole).

Ei, nu cred ca scenarista a apelat la solutia harshti, cred insa ca a decis sa scurteze serialul punand punct povestei de dragoste. Pana atunci insa ne-a servit o istorie pe care as fi crezut-o "ca-n filme", daca nu mi s-ar fi intamplat mie ceva asemanator. Adica multi or sa spuna ca a cam tras de par chestia asta cu moasa care s-a inselat in ce priveste sexul fatului aflat in burta mamei (si inca de doua ori) daca mie nu mi-ar fi spus toata lumea, inclusiv doctorul care m-a asistat la nastere, pana in momentul cand adevarul a vazut lumina zilei, ca toate semnele inainte de prima nastere indica faptul ca as fi viitoarea mama a unui baietel (pe atunci nu se pomenea de ecografie).

La a doua n-a mai indraznit nimeni sa faca vreo predictie, incat nu s-a mai mirat nimeni ca am adus pe lume inca o fetita. Si am oarece experienta si in ce priveste nasterea "pe uscat". M-am internat in spital pt ca "mi s-a rupt apa", adica am pierdut o parte din lichidul amniotic, dar nu am nascut decat o zi mai tarziu, cand doctorul a fisurat el sacul amniotic pt a provoca nasterea, si mi-a dat si niste pastilute in acest scop.

As fi avut mari probleme daca nu as fi tinut timp de doua luni inainte de nastere un regim strict fara sare (ma mir si acum cum de am reusit, la al doilea copil am redus doar sarea, nu am eliminat-o, si am avut destule probleme apoi cu o cervicita rebela la tratament) si am avut o mare elasticitate a tesuturilor incat doctorul se minuna cat de usor nasc prima data la varsta mea (28 de ani) mai ales ca nu am avut deloc dureri pana la dilatatia 4.

In schimb o vecina de la tara, putin mai mare decat mine, a tinut sa nasca pt prima data acasa, si nu la maternitate, n-a tinut nici un fel de regim si a avut o ruptura de vagin atat de severa incat hemoragia nu amai putut fi oprita cand a ajuns la spital si a decedat. A plans-o mama ei atat de mult incat credeam ca biata femeie n-o sa-si mai revina niciodata.

M-am mirat ca marea inventie a ofiterului Jung era un pod de pontoane. Chiar si Ialomita noastra a fost traversata un timp pe un pod de pontoane cand s-a construit un pod "mai mare si mai frumos" decat cel vechi, de lemn, e drept ca secole mai tarziu. Cred ca Europa aplica aceasta idee inca din antichitate, doar a avut atatia genisti, ca sa-l citam doar pe Apolodor din Damasc, cu podul lui de peste Dunare, care a permis trupelor romane sa invadeze Dacia noastra, mai mult sau mai putin fericita (Felix).

N-am inteles deloc lipsa de reactie alui Dae Soo cand a aflat ca cineva a dat un ordin in numele sau. Cat de prost poti sa fii ca sa nu te alarmezi la o asemenea veste? Stiu ca ni l-a prezentat cam sarac cu duhul, avand mereu nevoie de Hong Guk ca sa-l indrume si sa-i deschida ochii totusi...

Ha, ce bun e Gugal asta! O simpla cautare a lui Ahn Kil Kang (cica are 1,85m!), despre care TVMania spune ca va juca in noul serial m-a informat ca noul serial e de fapt Seonduk Yeo Wang, cunoscut si ca Queen Seon Duk, deci un nou serial istoric sud-corean de mare succes. Las consideratiile despre telenovela doar asa, ca sa mai enervez un pic admiratorii serialelor vazute pe aznv, pt ca sper ca o sa le vina inima la loc atunci cand o sa le spun ca abia astept noul serial.

La cererea sotului meu am sa amintesc ca Kim Jong Il, seful Coreenei de Nord, a declansat un mare scandal atunci s-a aflat cand a rapit, la 4 ani de la preluarea puterii in 1994, o celebra artista sud coreeana, Choe Eun Hee, precum si pe sotul sau Shin Sang Ok care e producator, fortandu-i sa produca filme de propaganda pt Kim, inainte de a scapa din prizonierat, 9 ani mai tarziu .

Crede sotul meu, observand ca si lui i-a fost acaparat interesul de Yi San, ca micutul tiran ar fi vrut sa faca si el filme de mare succes, ca sa rezolve cumva marile probleme ale tarii sale, sa mai reduca putin foametea de care sufera supusii sai prin valuta care ar fi fost obtinuta gratie filmelor.

Yi San=Furtuna la palat Incident Diplomatic

In ciuda orei tarzii am sa scriu putin si despre serialul atat de indragit, ca sa-i fac pe plac dragei de Belle.

Nu pot sa spun cat ma distreaza si ma incanta noul geniu descoperit de imparat, atat de scump in inocenta si altruismul cucare isi pune in valoare inteligenta iesita din comun. Pacat ca serialul se apropie desfarsit, pt ca avocatelul promite sa faca multe in vederea umplerii golului lasat de moartea lui Hong.

Totusi in privinta incidentului provocat de dorinta imparatului de a judeca el pe ticalosii de negustori chinezi care importau ilegal sclavii furnizati de camatarii care nu puteau sa-si recupereze altfel banii dati cu dobanda astronomica (cereau inapoi dublul sumei imprumutate, se pare ca intr-adevar nu e nimic nou sub soare, din cauza traducerii eu intelesesem gresit ca cei luati ca sclavi erau camatarii, ciudat era ca sclavii pareau a fi numai femei) avocatul nu a fost de prea mare folos, fiind intrecut in inteligenta (englezii ar fi folosit un singur cuvant outsmarted, de aceea engleza tinde sa devina limba universala) de solul chinez.

M-am decis sa vorbesc despre acest incident pt ca el aminteste de scandalul provocat de repatrierea americanului care l-a ucis pe Teo Peter. In fond chinezii actioneaza in acest serial exact ca americanii, nepermitand ca alta tara sa le judece cetatenii.

Interesanta mi s-a parut reactia celor din partidul Noron, in special Lordul Jang si Y Pan Choi care au subliniat ca daca se cedeaza in acest caz tara e in pericol sa-si piarda suveranitatea, pt ca exista pericolul ca sa se inmulteasca actele de incalcare a legalitatii de catre chinezi. Totusi imparatul se afla in grea dilema, pt ca, chinezii vor sa preia arestatii prin forta armelor, lucru ce ar duce la un razboi cu imensa China. Miscatoar e faptul ca toti, inclusiv noul favorit al imparatului, dau dovada ca sunt gata sa se sacrifice din mandrie patriotica.

Bineinteles ca draga de Song Yong va rezolva situatia, ca sa-i mai dea putin peste nas scorpiei de Hye-Byeung, care nu s-a lamurit inca, atunci cand SY a salvat o situatie stanjenitoare la intalnirea cu sericicultoarele, raspunzand in locul lui Hwa-bin la intrebarea legata de istoria culorii albastre, ca SY nu e cu nimic mai prejos ca inteligenta si cultura decat concubina pe care se tot incapataneaza s-o vare in patul (ca pe gat e mai dificil) imparatului.

Si in incheiere vreau sa amintesc ca am fost extrem de incantata intr-un an, la Targul International de la Expozitia din Piata Scanteii, de frumusetea, finetea si coloritul matasurilor din Coreea de Sud, mai frumoase chiar decat cele ce se importau din China prin anii 50 (a avut si mamitza o rochie de matase chinezeasca naturala, o frumusete, am modificat-o mai tarziu, cand mamitza nu a mai purtat-o, si mi-am facut si eu o rochie din acel material, atat de rezistenta a fost)

Apropo de rezistenta, fara nici o legatura cu matasea, imi amintesc ca pe vremea epocii de aur era o problema sa cumparam chiloti de dama, pt ca nu se gaseau. Am avut noroc si am gasit o coada la care sa ma asez si am cumparat atunci cateva perechi, din bumbac f solid. De atunci am mai cumparat, fara sa stau la coada, nenumarate alte perechi de chiloti, multe s-au rupt mai repede sau mai tarziu, am insa si acum acele perechi de chiloti cumparate la acea coada, si sunt in buna stare, de parca nu a trecut timpul peste ele. Si nu erau tetra!

Yi San=Furtuna la palat Sic transit gloria mundi

Expresia latina e destinata aducerii aminte celor care nu au alt scop in viata decat satisfacerea ambitiilor si cucerirea puterii ca nimic nu dureaza pe lumea asta.

Am pierdut doua episoade din Yi San iar unul dintre ele a continut o scena f importanta pt curgerea ulterioara a actiunii. Obiceiul de a rememora unele scene a readus-o in atentia privitorilor. Este vorba despre scena in care secretarul fostului imparat, om care se pare ca detinea deja o mare putere dar isi dorea si mai multa, indemnat fiind la asta si de catre mama lui, il avertizeaza pe Hong ca s-ar putea sa-i impartaseasca soarta.

Am tot spus, comentand acest serial, ca puterea corupe. Iar soarta lui Hong demonstreaza asta cu prisosinta. Ne-am putea intreba cum de nu este corupt imparatul, care teoretic ar trebui sa detina puterea absoluta. Se pare ca imprejurarile si organizarea statului au facut ca, in ciuda faptului ca el da uneori dovada ca nu ia in seama cererile infocate ale ministrilor si inaltilor demnitari totusi nu poate face tot ce-l taie capul, mai ales dupa ce un predecesor de-al sau, tatal imparatului din Dae Gean Jeum a fost rasturnat de la putere tocmai pt ca si-a impus vointa in mod despotic.

Oricat de puternica si devastatoare ar fi drama ce o traieste imparatul cand isi da seama ca cel in care avea incredere ca in el insusi i-a tradat aceasta incredere nu pot sa nu remarc cat de convenabil e momentul intalnirii cu studentul cel f destept, parca inca mai destept decat insusi Hong, exact cand era mai multa nevoie de cineva care sa continuie sa ajute imparatul la infaptuirea reformelor sale.

Ce mai, acest student (am ras in hohote la scena in care incearca sa ghiceasca cine e cel pe care il tratase pana atunci cu atata lipsa de reverenta) a aparut "exact ca in filme", cand era nevoie de el.

In ce priveste exilul lui Hong, putem intelege ce simte acesta nu numai tinand cont de discrepanta dintre pozitia pe care a avut-o si situatia lui fara speranta (in fond el mai trecuse printr-o perioada f grea, cand cara galetile urat mirositoare, dar atunci avea o cale de iesire) dar si citind ce a scris un alt exilat celebru, mai ales pt ca soarta lui e legata de teritoriul patriei noastre, pe care il descrie (ca si pe oamenii care il locuiesc) in culori deloc magulitoare pt noi (povesteste de ex, ca oamenii taiau blocuri de gheata din marea inghetata langa mal, in Tomisul in care se afla) in "Tristele" sale.

Iar faptul ca se imbolnaveste se explica prin faptul demonstrat stiintific, ca inima se poate frange la propriu din cauza unei mari suparari.

YI San=Furtuna la palat Subventii

F interesant episodul 65. Imparatul nostru profita de o vizita la mormantul tatalui sau pt a da ochii cu realitatile tarii peste care e suveran. Iar de data asta Hong nu mai are posibilitatea sa aranjeze exact cu cine sa se intalnesca si ce sa spuna cetatenii alesi in mod special pt informarea imparatului, el fiind si ocupat sa scape de imparateasa.

Din tot episodul f dramatic am ales sa comentez acum o parte care mi se pare ca poate fi privita ca actuala. Anume aceea in care imparatul observa niste supusi care ardeau ceva pe camp. Cu stupoare afla ca taranii ardeau bumbacul pt ca nu faceau fata concurentei cu bumbacul importat din China, mai ieftin si mai bun.

Spun ca este actual pt ca am citit nu de mult in New York Times ca unele tari din Africa, mari producatoare de bumbac, au intrat in vizorul negustorilor chinezi. Acestia cumpara bumbacul la pret de nimic si aduc produse finite pe care bineinteles ca le vand mai ieftin decat producatorii autohtoni. In acest fel distrug industria africana de textile, dar saracesc si populatia care la inceput s-a bucurat ca si-a vandut toata productia si a cumparat textile mai ieftine, dar acum chinezii au monopol pe cumparatul bumbacului si scad pretul materiei prime oricat vor. In plus, spre deosebire de producatorii autohtoni, care asigurau anumite facilitati sociale, lor nu le pasa deloc in ce conditii traiesc africanii.

Urania spunea la inceputul anului ca ea acorda mare atentie Chinei, pe care o vede ca pe o tara ce va prospera f mult in acesti ani de criza pt noi (ceva cu aspectele planetelor grele, favorabile tocmai Chinei, vorbim de astrologie ca tot se face mare caz de tot ce nu e stiinta pura: parapsihologie, bioenergetica, etc), mai ales datorita afacerilor si influientei pe care o au asupra Africii.

Imparatul e revoltat de faptul ca prefectul regiunii priveste f senin situatia dramatica a taranilor si le promite acestora ajutor din fondurile guvernului. Adica e clar ca e decis sa acorde subventii taranilor incat pretul bumbacului produs de ei (se pare ca acolo exista monocultura, lucru ce si-a dovedit pericolele in numeroase tari) sa devina competitiv cu cel chinezesc. Adica exact ce cer agricultorii nostri de la guvern (si implicit "Zeus", care deja le-a promis ajutoare oierilor si vacarilor inainte de a fi reales) pt a face fata concurentei acerbe a marilor companii suprastatale.

Yi San=Furtuna la palat-- Puterea si controlul ei

De cateva episoade Furtuna... se pare ca a lovit la propriu inspiratia echipei producatoare. Am admirat din nou talentul regizorului in scenele in care Dae Soo isi exprima ingrijorarea fata de evolutia superiorului sau intr-o discutie tete-a tete cu Hong si la furtuna din sufletele protagonistilor parea ca participa intreaga natura, copacii fiind chinuiti de un vant napraznic.

Una din virtutile importante apreciate de crestini este smerenia. Am constatat ca femeile sudcoreene, Dae Jang Geum in Giuvaerul... si Song Yeun in Furtuna... in special, dau dovada cu prisosinta de aceasta virtute (spre deosebire de Cho-bi sau Doamna Choi) fara a fi crestine.

Hong este, prin contrast, o ilustrare vie a ideii de cat de vatamatoare poate deveni ambitia nemasurata si setea nepotolita de putere. Poate ca unii i-ar gasi circumstante atenuante in faptul ca, desi si-a cerut cu umilinta iertare de la sotia imparatului, aceasta a dat dovada de neinduplecare. Dar nu trebuie sa uitam ca ea i-a atras atentia inca de cand Hye-...(niciodata n-am fost in stare sa retin numele preabagacioasei mame de imparat, oricat merit ar fi avut in sustinerea lui in clipele grele) a tinut sa bage neaparat in patul imparatului pe Won-bin, sora lui Hong, sa nu fie de acord cu acest lucru, pt a nu capata prea multa putere, dar el a trecut cu nonsalanta peste parerea acestei sotii, atat de cumsecade in fond, a celui pe care trebuia sa-l slujeasca din tot sufletul, mai ales ca stia de sentimentele lui Yi San fata de Song Yong.

Marturisesc ca nu am simtit prea multa mila fata de acest personaj in ceasul ei din urma, pt ca dovedise pana atunci ca este infumurata, rea, nedreapta si dispusa la orice minciuna pt a-si atinge scopurile. Chiar ultimele ei cuvinte au fost un indemn ca Hong sa minta si el in continuare pe imparat.

Deci serialul arata clar modul in care puterea, mai ales cand nu e supusa unui control riguros din partea mai multor persoane, poate corupe atat de mult sufletul incat cel ce o detine devine gata de orice, chiar si de crima. Faptul ca se pare ca Hong a avut remuscari (joaca extraordinar acest actor, daca ar fi american ar merita cel putin un Oscar, imi aminteste de Sean Penn sau Johny Deep in ce priveste talentul, si eu ii vedeam pe acestia doi castigatori de Oscar demult, cand inca nu erau in vederile Academiei Americane de Film) in ceasul al doisprezecilea nu ma va face sa nu consider in continuare ca puterea nu trebuie concentrata in mana catorva oameni, ci trebuie sa existe un sistem de control si reglare a eventualelor derapaje.

Yi San=Furtuna la palat Povestea de dragoste

Pt cititorul de romane istorice sau pt cel care vede un film istoric exista un inconvenient: cunoaste deja deznodamantul. Si atunci autorul recurge la un artificiu: introduce personaje fictive, si nu uita sa atraga cititorul printr-o poveste de dragoste.As aminti aici "Potopul" lui Sienkiewich, "Camasa lui Christos" a lui Loyd C Dougllas, "Faraonul" lui Boleslaw Prus, "Fratii Jderi" a lui Mihail Sadoveanu, si lista ar putea continua.

Acum povestea de dragoste, oricat de complicata ar fi si oricate piedici si intrigi ar apare in calea cuplului (atunci cand e un cuplu, si nu e o iubire unilaterala ca in Papusa aceluiasi Prus, Doamne, cat m-a putut enerva eroul acelei carti!) e de obicei simpla: "un baiat iubea o fata si vitza-vercea"

Cred ca inca din zorii umanitatii aceasta poveste a ramas neschimbata, ba chiar si rudele noastre apropiate, cimpanzeii, o cunosc, desi uneori ia forme mai scandaloase, deadreptul nerusinate, cum se intampla cu Flo din "In umbra omului"a lui Jane Goodall.

Ei, si cum putea sa rateze o asemenea ocazie tocmai echipa care a facut Yi San? Am citit in alta parte niste comentarii care spuneau ca se acorda prea putin spatiu acestei povesti, uitand ca imparatul avea de rezolvat omultime de probleme f complicate de stat, ca sa nu mai vorbim de faptul ca avea deja o nevasta.

Mi s-a parut interesant ca pana acum doua episoade decorul in care se petrece actiunea e cam intunecat, ca intr-o vreme, daca nu era zapadape jos totusi actorilor le ieseau aburi din gura cand vorbeau, ca sa nu mai vorbim de ploile torentiale cu care au fost "gratulate" atat Hwa-wa cat si Win-bin in vreme ca faceau penitenta.

Ei, dar acum alta e atmosfera in serial. Am remarcat frumusetea florilor din gradina in care Song-Yeon l-a dus pe fratiorul sau ranit, dar n-am reusit sa identific nici florile roz, nici pe cele galbene. Pana si sotul meu a remarcat multitudinea de flori roz si s-a gandit ca trebuie sa simbolizeze ceva.

Avand in vedere ca abia acum imparatul, care e cam neexperimentat in ce priveste psihologia feminina (dovada ca atunci cand a aflat ca Song-Yeon apara pe cineva invinuit de tradare a cam dat semne evidente de gelozie), a aflat ca scorpia de mama-sa s-a tot pus in calea fericirii sale cu aleasa inimii (si din nou intervin vederile de stanga ale scenaristei cand imparatul isi arata grija fata de napastuitii soartei dandu-le o lectie de responsabilitate--si compasiune, as adauga eu--infumuratilor confucianisti) pe motiv ca e de joasa conditie cred ca florile cele roz nu apar in mod intamplator, ci ele simbolizeaza iubirea care incepe sa fie impartasita (roza, si nu rosie, pt ca ei sunt mai rezervati, mai pudici, desi "King and the Clown" , care se petrece in vremea imparatului care l-a precedat pe cel din Dae Jang Geum, numai rezervat nu e) .

Iata ca acest serial are nenumarate straturi de interpretare, de aceea cred ca inteleg de ce unii vor sa-l revada. Mie nu-mi place sa revad un film sau sa recitesc o carte imediat ce se termina, prefer sa treca un timp ca sa mai uit cate ceva, insa am remarcat ca totdeauna la revizionare descopar noi valente. Exceptie de la cele expuse mai inainte au facut doua filme; "Raidul Vargat", o comedie de productie sovietica, si "Un barbat si o femeie" a lui Claude Leloush, cred ca pe ultimul l-am vazut de minimum patru ori. Ei, dar ce poveste de dragoste, si in ce mod magistral povestita...

Yi San=Furtuna la palat Misionarii

Cred ca m-am lamurit ce sarcina avea Ming-Jo, anume sa planteze arme in casele crestinilor. Nu e de mirare ca vaduva imparateasa nu-i prea avea la stomac, pt ca ei militau (biserica catolica, spre deosebire de cea ortodoxa, e militanta, ea trimite misionari chiar si in cele mai indepartate si mai izolate colturi ale lumii, as spune ca la fel de zelosi sunt misionarii mormoni) pt reformarea societatii, pt renuntarea la traditiile orientale vechi de secole, pt schimbarea atitudinii fata de viata, spiritualitate si obiceiuri.

Desi contestata de aparatorii traditiei activitatea misionarilor a contribuit mult la modernizarea societatilor orientale, multe din ele inchistate in traditii depasite de dezvoltarea civilizatiei si mai ales a tehnicii occidentale, asta dupa ce Orientul facuse mari descoperiri cum ar fi hartia si praful de pusca, si cultivase oigiena mult mai stricta decat cea occidentala (sa ne amintim numai de instrumentele de scarpinat ale nobililor de prin secolele 16, 17 si de fobia lor pt spalat, folosind in schimb tone de parfumuri, imi inchipui de cata suferinta aveau parte cei cu simtul mirosului mai dezvoltat).

Cartile lui Pearl Buck sunt f instructive din acest punct de vedere, actiunea lor avand loc in China, dar si cele ale lui Paul Scott despre India (din tetralogia lui "Raj Quartet" nu am reusit sa citesc decat The Jewel in the Crown, dupa care s-a facut un serial f apreciat, pe care memoria mea l-a confundat cu alt serial, tot dupa un roman celebru, cu actiunea tot in India, serial difuzat si la noi, cu Ben Cross in rol principal, The Far Pavilions, noroc cu motorul de cautare Google care mi-a lamurit confuzia, de aceea e bine sa verific orice inainte de a publica) Atitudinea lui James Clavell fata de misionarii iezuiti, reflectata in "Shogunul", este oarecum diferita, el ii prezinta ca fiind preocupati mai mult de putere decat de prozelitism.

Totusi misionarii catolici se straduiau sa fie un bun exemplu pt cei pe care incercau sa-i converteasca si, asa cum se arata si in acest serial, aveau tot felul de actiuni umanitare, deschideau scoli, aveau (si mai au inca, mai ales in Africa) cantine sociale si spitale. Nu odata s-au trezit prinsi la mijloc in conflicte din tarile in care activeaza. Se pare ca cea mai violenta reactie de respingere a misionarilor crestini, in zilele noastre, se intalneste in tarile cu vasta populatie musulmana, mai ales in tarile arabe.

YI San=Furtuna la palat Vizita de lucru

Cata dreptate avea Eccleziastul: "Nimic nou sub soare". Vazand cum a incercat Hong-Guk, acest sef al Securitatii imparatesti, sa organizeze "vizita de lucru" a lui Yi San parca m-am intors in timp cu peste doua decenii, cand vizitele de lucru (acum botezate "bai de multime") ale mandrului carmaci de atunci erau organizate dupa acelasi tipic. In cele doua ore de transmisie a TVR se prezentau, de ex, stiuletii uriasi de porumb (care erau prezentati vizitatorului de catre oameni dinainte alesi si instruiti ce sa spuna) care erau cantariti pe un cantar dinainte pregatit astfel incat conducatorul sa poata aproxima cu propriul creierus cat de mari urmau sa fie recoltele la hotar.

Chiar si eu am asistat la o asemenea vizita de lucru, in exteriorul uzinei Republica. Am privit cu uimire cum se instaleaza in fata noastra, a celor care veneam de la o intreprindere care se ocupa cu foraje si alimentari cu apa, un trepied cu un microfon si cum vine INSUSI EL ca sa ne felicite pt marea cantitate de tevi laminate produse de noi. I s-a cam frecat ridichea secretarului nostru de partid pt ca aplauzele nu au fost destul de entuziaste. Eu personal am facut mult haz de zelul cu care una din subordonatele mele s-a dus in fata si a apludat frenetic. Ea s-a scuzat ca era curioasa cum arata de aproape la fata un conducator de partid si de stat si nu a inteles deloc de ce eu nu aveam asemenea curiozitati.

In acelasi mod se organizau si vizitele de lucru ale ministrilor. Se zice ca raposatul Angelo Miculescu (Dumnezeu sa-l odihneasca, pt ca nu era un om rau), Ministrul Agriculturii intr-o vreme, le dadea mari emotii subalternilor pt ca el chiar facea vizite incognito, nu respecta itinerariul dinainte stabilit.

In episodul de azi am aflat in sfarsit cine era misteriosul urmaritor al lui Song Yong, si anume fratele sau mai mic care a fost intr-o vreme vandut ca sclav (pesemne ca sa intelegem mai bine de ce era necesara reforma de abolire a sclaviei), dar inca nu am inteles ce rol a avut Ming, ministrul rapit de vaduva imparatului, in organizarea ambuscadei impotriva celor ce voiau sa rastoarne monarhia (un fel de Robespieri avant la lettre, sau mai degraba Comuna din Paris).

Si oricat de tristi au fost toti cei din palat la vestea mortii lui Won-bin (si iarasi nu m-am putut opri sa nu fiu revoltata de cat de nedreapta a fost acuzatia lui Hong-guk adusa imparatesei cum ca sora lui a fost parasita in necaz, desi scumpa de ea a vrut s-o viziteze, dar a fost intoarsa din drum de soacra) tot am sa remarc cat de confortabila pt desfasurarea actiunii a fost acesta moarte, oricat de cinica ar suna remarca mea.

Dar pt cei inca mai cinici decat mine am sa spun ca da, e posibil ca cineva sa moara de inima rea, s-au facut studii bine documentate de catre medici cercetatori din USA (am citit in New York Times) care arata ca se produc leziuni si chiar rupturi ale inimii din cauza supararii, asa se explica de ce unii nu supravietuiesc durerii produse de pierderea unei fiinte dragi. Chiar si mama-mare a mea, o femeie painea lui Dumnezeu, a murit la scurt timp dupa ce i s-a prapadit cea mai mica si cea mai draga dintre fiice, desi spera sa atinga suta de ani, asa cum ii doream noi. Spunea ea cu multa durere "Mi-a fript inima, mama".

YI San=Furtuna la palat Maiestrie regizorala

Am scris despre costume, despre scenariu, despre interpretare dar n-am scris nimic despre maiestria regizorului. Am sa folosesc ca ilustrare despre aceasta scena care m-a impresionat atat de mult, aceea in care Hong ii marturiseste ca l-a mintit.

Una din pozitiile des intalnite in serial este aceea in care Yi San sta asezat pe scaun, cu mainile asezate ferm pe cate o latura a masutei din fata. Credeam ca pozitia e pur si simplu inspirata din portretele facute imparatilor, fiind o pozitie rituala, menita sa arate autoritatea imparatului.

Am remarcat deasemenea ca atunci cand voia sa-si arate bunavointa fata de cineva venit in audienta Yi San invita persoana respectiva sa stea jos (literalmente). Dar cand venea Hong sa discute cu el Yi San il invita sa stea pe scaun, ca pe un egal. N-am observat, in episoadele anterioare, ca Hong sa se fi prosternat in fata imparatului. Doar mama imparatului a mai avut asemenea atitudine, prin care ni se sugereaza ca ea are mare influienta asupra hotararilor lui Yi San.

Dar in scena despre care vorbesc imparatul nu-l mai invita pe Hong sa ia loc. Dupa ce-si marturiseste greseala Hong se prosterneaza, cerand pedeapsa cu moartea (aici am o parere personala, poate gresita, mi se pare mai logic ca cei vinovati sa spuna "merit sa mor", decat "te rog sa ma pedepsesti cu moartea", dar ce stiu eu... am observat insa ca niciunuia dintre cei ce fac aceasta rugaminte nu i se indeplineste dorinta, poate e o formula de a scapa de pedeapsa f aspra pe care crede vinovatul ca o merita)

Dupa plecarealui Hong, Yi San nu mai tine mainile pe masuta, ci pe bratele scaunului, strangand si desfacand pumnii. Atat de simplu si atat de sugestiv pt a intelege prin ce mare tulburare sufleteasca trece, si doar pt ca sa priceapa tot mocofanul care se uita la film a simtit regizorul nevoia sa introduca si scena de tragere cu arcul, cand Yi San marturiseste ca nu mai are concentrarea obisnuita pt ca nu mai stie in cine sa aiba incredere.

Alte scene sunt deasemenea sugestive (ador asemenea scene) de ex cand Song Yong paseste ingandurata in drumul spre casa e privita din perspectiva cuiva care o urmareste, acel cineva despre care nu stim ce hram poarta apare intai aratandu-ne incaltarile, apoi in intregime in spatele lui S Y, dar dispare ca fulgerul cand Dae Soo o intreaba ce cauta acolo la ora aceea.

Tot pe furis se inchide si usa spre incaperea in care Yi San se intereseaza de soarta capitanului Seo, dar imediat ni se dezvaluie ca umbra era a secretarului Hong. Si apropo de capitan, pare amuzant ca dupa ce aproape a dat ochii cu moartea acesta descopera ca trebuie sa te bucuri de fiecare clipa traita, dar de fapt e o invatatura pt cei care nu stiu sa-si aleaga prioritatile.

Si m-am enervat eu ca Yi San e prea milostiv dar abia la reluare mi-am dat seama ca hotararea sa e una politica, de fapt a urmat sfatul lui Y Pan Choi. Ramane sa vedem cine e misteriosul urmaritor si aparator al lui S Y, dar si din cine e alcatuit partidul cel nou care a pus la cale atentatul ratat impotriva luiYi San care colinda incognito capitala, precum Al I Cuza al nostru veacuri mai tarziu.

Yi San=Furtuna la palat Lectia de incredere

De cateva zile tot formulez si reformulez in gand ce as vrea sa scriu despre povestile de dragoste si operele de arta (adica romane, filme si seriale) istorice dar nu ma hotarasc inca ce forma sa dau subiectului.

In schimb ultimul episod vizionat pe TVR1 (care se pare ca a inteles in sfarsit ca are mare audienta acest serial si l-a programat si reprogramat la ore mai accesibile multor doritori) mi-a dat emotii. Deja cu o zi inainte comentam impreuna cu sotul meu ca Hong-guk se afla in deepest shit posible si eram tare curioasa cum vor evolua lucrurile. Adica voiam sa stiu cum a decis scenarista sa il scoata pe Hong basma curata pt ca deja Andreea --multumesc, draga -- ma avertizase demult ca acesta va juca un rol f important in desfasurarea serialului si ca actorul joaca extraordinar de bine, deci nu era cazul sa fie scos din castul serialului, pt ca probabil adevarul istoric nu permitea asta)

Mai voiam sa stiu pana unde merge puterea de a indura a scumpei sotii a imparatului, a carei blandete este deadreptul ingereasca. Cred ca sunt in asentimentul multor privitori care s-au revoltat ca tocmai pe ea s-a gasit clanul Hong (din care de altfel cred ca face parte si mama imparatului, lucru ce ar explica preferinta ei pt Won-bin) sa dea vina pt avortul inchipuit. Si cine alta decat Song -yeung putea sa ajute la descurcarea itelor?

Se vede de aici viziunea de stanga a scenaristei care subliniaza faptul ca adesea persoanele de conditie mai modesta sunt mai inteligente, mai dotate si mai de incredere decat cele situate mai sus pe scara sociala. In plus atunci cand SY pretinde in fata maestrului pornograf ca pt ea cariera e mai importanta decat orice in viata scenarista pare sa sublinieze ca numai asa femeile (indiferent de conditie) pot sa-si castige respectul intr-o lume dominata de barbati (si cand te gandesti ca in zorii civilizatiei societatea umana, daca o putem numi astfel, era matriarhala--si mai este inca in unele comunitati tibetane--, au trebuit sa vina marile religii, avand barbati ca figuri proeminente ca sa schimbe total statutul femeii intr-o fiinta care aproape ca nu are drepturi in fata barbatilor).

Marturisesc ca am avut mari emotii atunci cand imparatul l-a intrebat pe Hong-guk daca stia adevarul despre sora sa si acesta a recapitulat tot ce-l sfatuise sora, adica sa o lase pe ea sa-si asume intreaga vina pt incercarea de a-l insela pe imparat pt binele clanului (desi in acest serial deja partidul e mai important decat clanul, dovada unchiul mamei imparatului, care desi facea parte din clanul Hong a participat la conspiratia impotriva printului Lee San pt ca era membru al partidului Noron). Ma asteptam sa fie in continuare imbatat de putere (doar ii spusese deja lordul Jang ca puterea schimba oamenii si ca incep sa se comporte altfel, crezand ca isi pot permite f multe, dar ca pana la urma ajung sa faca abuzuri care ii duc la pieire) dar m-am simtit usurata cand a marturisit ca stia de inselatorie (chiar daca nu adus recunoasterea pana la capat, si anume ca nici nu existase o sarcina)

Am remarcat ca, desi se traduce cel mai adesea domnule, formulele de adresare difera: Daori e pt domnii de rang mai mic, cei cu titlu de ofiteri superiori, cum ar fi Hong-guk sunt Yong-ga, cei de rang mai inalt, cum ar fi lordul Jang, sunt Te-ga, scris probabil Dae-ga, adica mare domn, iar Choi e Yi Pan (formula care imi aduce aminte de romanul lui James Clavell, Tai Pan, adica Supreme Leader).

O alta problema greu de rezolvat pt scenarista a fost puterea de a ierta a blandei imparatese. Desi aceasta era painea lui Dumnezeu cautand mereu sa fie altora de folos nu putea sa adopte atitudinea lui Song-yeung in fata tupeului lui Won-bin (de fapt nici nu stia ca WB o palmuise ci doar ca o sicanase mereu pe SY , iar SY a trecut f usor peste acea palma nemeritata, poate pt ca era constienta de superioritatea ei morala si intelectuala fata de WB) si sa-i ierte acesteia nu numai prefacatoria, dar si incercarea de a o indeparta de la curte.

Am aflat astfel ca sotia imparatului avea deplina autoritate asupra tuturor femeilor de la curte, desi atat in acest serial cat si in Giuvaer (apropo, TVMania ne anunta ca TVR1 reia Giuvaerul..., dar de fapt se reia tot Yi San, nu e prima data cand TVM o da in bara cu programele afisate, asa ca nu ma mai mir nici ca nu da atentie serialelor sud coreene preferand tot felul de seriale cu vampiri si crime) mama imparatului se tot amesteca in treburile ei si ia tot felul de hotarari prost inspirate, indreptate de regula impotriva slujnicelor care, prin merite deosebite, castiga aprecierea, admiratia si chiar dragostea imparatului.

Rezolvarea a venit printr-o alta dovada de iertare surprinzatoare venita de la imparat (ma si enerveaza cat de multe inghite imparatul asta si cat de marinimos se arata el cu toti serpii incalziti la san, parca e prea de tot ca un singur om, adica fiul adoptiv al lui Hwa-wa sa plateasca cu viata pt toate incercarile de asasinat indreptate impotriva lui Lee San). Bine macar ca ne-a aratat ca si-a pierdut proverbiala indemanare la tragerea cu arcul sub povara gandurilor, ca sa nu para de tot supraom, Budha incarnat si mai multe nu.

Si bineinteles ca cel mai convenabil lucru care se putea intampla era ca Won-bin sa se imbolnaveasca stand in ploaie (doar si printesa Hwa-wa s-a imbolnavit, dar ea s-a si vindecat, ciudat e ca doamnele de companie si de mare incredere, care stateau deasemenea in ploaie alaturi de stapanele lor scapau bine mersi, fara macar un guturai) si sa moara, scutind astfel pe toti cei implicati de urmarile faptelor lor.

Am sa mai spun doar ca scenele destinate sa ne destinda, in care apar comicii vestiti ai ecranului sud-coreean, trioul pictorilor decisi sa faca avere din desene deocheate (deocamdata doar maestrul, jucat de acelasi actor din Giuvaer...care era comicul tata vitreg al lui Dae Jang geum, a reusit, inselandu-ip e ceilaltidoi, iar SY se arata in mod surprinzator oarecum complice cu el) mi se par cam ingrosate, cam prea grotesti, dar poate asa o fi umorul la ei.

Yi San=Furtuna la palat Yak Sok

Initial voiam sa scriu doar despre inca o lectie de guvernare pe care ne-o da, de data asta, D-l Choi. As fi intitulat articolul"Arta Compromisului", pt ca despre compromis e vorba.

Ah, si sa nu uit, incepand de saptamana viitoare serialul se difuzeaza pe TVR1 la ora 18:25.
Se pare ca cea mai buna sursa de vizionare online cu subtitrari in engleza a serialelor asiatice este www.aznv.tv dar necesita inregistrare si Winamp (atentie ca WA cere DirectX la zi, probabil si WsXP)

Cei ce urmaresc serialul stiu deja ca cea mai dificila reforma pe care intentioneaza sa o implementeze Yi San este abolirea sclaviei. Desi Jang Geum ajunge la un moment sclava pe insula Jeju am trecut cam repede peste acel aspect si nu mi-am inchipuit ca sclavia era inca in uz pe vremea lui Lee San, secole mai tarziu, desi inAmerica a fost abolita destul de tarziu si cu destule tulburari, incat nimeni n-ar fi indraznit sa creada in timpul presedintelui Lincoln ca un metis afroamerican ar putea ajunge vreodata sa conduca USA.

Bineinteles ca o masura atat de drastica nu avea cum sa fie intampinata cu bucurie si aprobare de proprietarii de sclavi, care faceau parte atat din marea, cat si din mica nobilime. De aceea D-l Choi ii spune regelui ca o masura nu e deajuns sa fie dreapta, ea trebuie sa fie si aplicata, iar aceasta nu se poate face fara compromisuri.

Nu e mai putin adevarat, vorbind de compromisuri si aliante, ca azi, urmarind cu mare interes previziunile Uraniei (Simona Varzaru) am aflat ca ea da aliantei actuale de la guvernare tot atatea sanse cat si celei de anul trecut (atunci imi amintesc ca a spus la fel, razand cam intr-o dunga, ca nu are cum sa dureze, ca pana in toamna se va destrama) De data asta a fixat prima ruptura pt 15 ianuarie, dar a precizat ca s-ar putea sa se extinda termenul (probabil prin f multe compromisuri si ceea ce eu am numit "dansul pe sarma") pana in toamna.

Mai neplacut e ca astrele anunta un "val doi" al crizei, inca mai napraznic, criza nu neaparat financiara (a amintit in treacat si de un posibil razboi, dar de cateva decenii nu a existat zi in care sa nu se razboiasca cineva pe planeta noastra, in special, nu stiu prea bine de ce, musulmanii fiind implicati in conflicte) care va duce la o restructurare, probabil ca era consumista, f industrializata si risipitoare de resurse se apropie de final. Anul 2010 e anuntat de Uranus si Jupiter in Berbec (taman zodia mea si a Liei, dar se pare ca pt berbeci e de bine, mai ales ca Marte va sta mult in Leu, casa hobyurilor, copiilor si a placerilor, aducand energie,din pacate si posibile conflicte, aceasta configuratie nus-amai produs de peste 70de ani) ca un an inca mai greu pt biata noastra tarisoara, iar 2011 nu are nici el semne bune.

Mai am in plan niste comentarii legate de povestea de dragoste, pe care le voi amana, sper ca nu la nesfarsit, dar mai intai vreau sa public, la cererea Alexandrei, textul in engleza si traducerea "cantecului cel frumos" pe care nu l-as fi gasit daca Alexandra nu-mi spunea cum se cheama, anume Yak Sok=Promise.


Iata versurile de la Yak Sok, cantat cred de JANG YOON JUNG, sursa Alexandra, asa cum le-am transcris de pe videoclip:

Do you still remember
Those very painful moments
Counting the days
that my loved one would return?

Iti mai amintesti
Acele momente pline de chin
Cand numaram zilele
cand mi se va intoarce iubitul?

Silently only then do I
discover my loneliness
Only then do I understood
youare staying at a place
that does not include me.

Doar atunci mi-am descoperit
in liniste singuratatea.
Doar atunci am inteles
ca tu stai intr-un loc
care nu ma include si pe mine.

Could you not return to my side?
Could you not fall in love again?
My heart is one that keeps you
enlessly in my thoughts.

N-ai putea sa revii langa mine?
N-ai putea sa te indragostesti din nou?
Inima mea te pastreaza
Vesnic in gandurile mele.

Do not forget that painful love
When you suffer I will be
by your side to protect you.

Nu uita acea iubire chinuitoare.
Cand suferi eu voi fi
langa tine ca sa te protejez.

Could you not return to my side?
Could you not fall in love again?
My heart is one that keeps you
enlessly in my thoughts.

N-ai putea sa revii langa mine?
N-ai putea sa te indragostesti din nou?
Inima mea te pastreaza
Vesnic in gandurile mele.

Could we not stop here?
Could we not forget the return path?

Nu ne-am putea opri aici?
N-am putea sa uitam calea reintoarcerii?

My heart is one that keeps you
enlessly in my thoughts.

Inima mea te pastreaza
Vesnic in gandurile mele.

Do not forget that painful love
When you suffer I will be
by your side to protect you.

Nu uita acea iubire chinuitoare.
Cand suferi eu voi fi
langa tine ca sa te protejez.

Cautand versurile acestui cantec atat de indragit am gasit si un alt cantec (cu versuri bilingve) care mi-a placut f mult cantat de un pusti despre care cineva a comentat:

such a handsome face that could melt every girl's heart, an amazing voice, a smile to die for -- kyu hyun

Marturisesc ca si mie, desi nu mai sunt de mult tanara, mi-a topit inima acest Kyu Hyun cu fata lui atragatoare, vocea uimitoare si zambetul mortal.


Daca nu o sa ma tradeze memoria poate o sa scriu si despre minunea care a fost gala de patinaj artistic de la Obersdorf.

Yi San=Furtuna la palat Reforme

Am "reusit" sa pierd doua episoade din serial si, in ciuda faptului ca cei mai multi vizitatori ai mei sunt interesati de acest serial (de fapt de primul articol scris pe aceasta tema) iar unii dintre ei au fost f amabili si mi-au dat sfaturi f bine intentionate jaful (deja) de computer pe care il am (se spune ca fiind de dar nu trebuie sa-l caut la dinti, totusi...) nu m-a ajutat sa obtin altceva decat coloana sonora (in coreeana) de pe Aznv, si asta dupa ce am descarcat a n-a oara Winamp si apoi DirectX (pt ca il cerea WA).

Noroc ca am un cumnat care e si el fan al serialului si ca personajele fac din cand aluzii la scene anterioare si astfel am reusit sa mai completez din goluri si sa inteleg ca Yi San e, precum noul nostru presedinte, pus pe fapte mari.

Pai sa nu te intrebi daca marinelul nostru nu s-a inspirat din serial cand vezi tradus frumos in josul micului ecran ca Chosonul are nevoie de o reforma radicala a statului pt ca aparatul administrativ este supradimensionat si trebuie pusi pe liber functionarii supranumerari? Apoi afli ca se face concurs pt inlocuirea membrilor partidului care se opune politicii imparatului cu altii, pe care Yi San sa se poata bizui. Dar Parlamentul lor (pardon, Partidul Noron) se pune deacurmezisul (prin Iliescu al lor, adica lordul Jang, seful PN) si ii suspenda (adica anuleaza) concursul.

Dar acest mandru carmaci al Chosonului care e YI San nu se lasa dar ia o masura pe care urmasul sau intr-ale reformei de pe taram carpatin ar lua-o doar daca s-ar naste din nou, anume propune lordului Jang una dintre cele mai influiente slujbe in stat, aceea de vice prim ministru (spre uimirea furioasa a secretarului Hong, mult mai radical in vederi decat stapanul sau) pt ca, Yi San nefiind de fapt un dictator, nici macar un despot luminat, ci un adevarat democrat de stil asiatic (in ciuda calitatii sale de imparat nu putea guverna singur, asa cum i s-a dovedit de noronii grevisti) stie ca pt a guverna bine e periculos sa se inconjoare doar de slugarnici obedienti (aici e diferenta intre democrati si comunisti sau fascisti, cei din urma nu admit nici o opinie contrara lor) si ca are nevoie sa aiba in imediata apropiere pe cineva despre care stie sigur ca nu se va sfii sa se opuna hotararilor sale, mai ales daca duc la tulburari in stat.

Si asa am inteles de ce Lee San nu a luat masuri drastice impotriva celor care au complotat impotriva suirii sale pe tron, dar imi pare rau ca cel care ar fi putut fi un periculos rival la tron, fiul adoptiv al printesei Hwa-wan a fost sacrificat, fiind singurul dintre complotisti care a platit cu viata. Mie imi placea actorul care interpreta rolul acesta.

Ce n-am inteles in aceste ultime episoade este de ce Yi San nu are nici un cuvant de spus in ce priveste aleasa care va darui un mostenitor tronului. Am remarcat doar ca mama lui Yi San, cea care a interpretat rolul lui madam Choi in "Giuvaerul Palatului" se poarta ca o adevarata soacra (adica mama de baiat; he, he, he, eu sunt mama de fete :)) fata de nora sa, dar si fata de Song Yeung, pe care o invinuieste pe nedrept ca baga intrigi intre ea si sotia fiului sau. M-am cam enervat ca SY a fost cam fraiera cand a fost alungata din biroul lui Yi San si n-a fost in stare sa spuna ca a ajuns acolo fiind invitata de imparat.

N-am sa inchei fara sa remarc ca Lee San a apelat de mai multe ori la metoda folosita pe plai miorotic cateva secole mai tarziu de Al.I.Cuza, anume la mersul incognito prin regat in scopul de a cunoaste nemijlocit starea reala a tarii, facandu-si astfel prieteni credinciosi care ii vor deveni aliati pretiosi mai tarziu.

Yi San=Furtuna la palat Despre Dreptate

E interesant de urmarit dilemele cu care se confrunta de la o vreme Lee San. El oscileaza intre dorinta de a-si razbuna tatal pedepsit pe nedrept in urma unei conspiratii monstruoase si dragostea pt reputatia bunicului (care ar fi avut de suferit daca se afla ca sufera de senilitate, lucru ce urma sa fie consemnat in cronici, consemnarea aceasta isi dovedeste importanta cand se decide, printr-un ceremonial special, stergerea insemnarilor despre presupusa tradare a printului Sado) , pe care il iubeste profund, in ciuda nedreptatii facute tatalui sau, dar care bunic se caieste din toata inima pt raul facut (amintind de invataturile crestine care spun ca daca te caiesti cu adevarat pt un pacat faptuit cu voie sau fara voie ai toate sansele sa capeti iertarea Mantuitorului si sa ajungi in cer, in randul celor drepti, de aceste invataturi au profitat in timpul Reformei preotii catolici care acordau iertarea contra cost, prin indulgente, aceasta practica ducand la aparitia Protestantismului).

De asemenea ne explica decizia aparent irationala de a nu pedepsi in modul cel mai drastic pe cei care au pus la cale lovitura de palat care urma sa-l indeparteze de la succesiune prin dorinta de a-i supune unei judecati drepte, incat pedepsirea sa ramana in istorie ca un act de dreptate si nu ca o hotarare arbitrara a unui despot.

Desi imprejurarile seamna cu multe tulburari revolutionare ce au avut loc ulterior pe teritoriul batranului nostru continent cand s-a ajuns la distrugerea adversarilor prin aplicarea unor judecati sumare si adesea nedrepte scenarista insista asupra necesitatii unor procese corecte, desfasurate dupa toate regulile, si nu prin rapiri si sechestrari in miez de noapte, cum a dorit sa faca dreptate Hung Guk . Daca Lee San va fi reusit in demersul sau de a fi un rege drept, corect si devotat poporului, de la cel mai bogat pana la cel mai sarac cetatean ramane de vazut.

Nu-mi place sa mi se povesteasca ce va urma, vreau sa descopar singura, episod cu episod. Eu am rabdare, calitate din ce in ce mai rara in zilele noastre.

Pentru cei care doresc mai multe date despre film reamintesc linkul catre Assian media wiki.com , deasemenea cineva a pus un link intr-un comentariu la situl unde "puteti vedea episoadele pe care nu le-ati putut urmari:" iar daca doriti sa dresati multumiri celui ce a pus episoadele pe net o puteti face printr-un comentariu aici.

Yi San=Furtuna la palat Episoade de infarct

Domnule, nu mai ajunge odata printul asta imparatul Chosonului(Joseon, dupa traducerea de la noi)? Ca dupa atatea rasturnari de situatii, de urmarit toata serparaia si intrigaraia din interirorul palatului mi-a stat nu odata inima in gat de mi-am zis ca gata, pana aici mi-a fost, o sa fac atac de cord.

Si iar ma minunez de timingul asta, cum de tot incearca coalitia aia de corupti sa-l indeparteze pe printul cel cam prostanac (scuze, dar mie asa mi s-a parut in cateva dati, cand consilierii il sfatuiau sa faca vreun compromis sau sa taie in carne vie si el nu si nu, ca nu e cinstit sa procedeze asa) de la putere si nu reuseste neam, taman cand si la noi se incearca, probabil cu acelasi succes, o schimbare la varf.

Dar deh, istoria e istorie, atentatele au existat in realitate, Y San sau Lee San, nu mi-e f clar cum e corect le-a dejucat pe toate iar scenarista, care risca la un moment dat sa se incurce de tot in itele presupusei conspiratii a gasit rezolvarea "ca-n filme" ridicandu-l practic din morti pe imparat (grozav imi place cum joaca artistul asta) nici mai devreme nici mai tarziu decat exact la momentul cel mai potrivit.

Mi-a mai placut in episodul cel mai recent ca au aparut niste costume noi f interesante (ca ma cam saturasem sa le vad pe printese si pe imparateasa mereu in aceleasi rochii, somptuoase si f scumpe intr-adevar, se pare ca era normal in acele vremuri ca garderoba celor de la curte--si nu e vorba numai de Choson, ci chiar si de Europa-- sa fie mai redusa ca numar de costume, din cauza costului f ridicat) si anume cele ale ofiterilor din garda palatului (nu a printului) care semanau oarecum cu cele ale razboinicilor japonezi.

Si mi-a mai placut si faptul ca printul incepe sa-si "arate muschii", in special in scena in care tine o cuvantare inspirata, de chemare la lupta, in fata micutei sale armate.

Mi s-a parut interesant faptul ca, desi negustorii si-au luat masuri de precautie in fata iminentei lovituri de stat (sau palat) iar birourile regale s-au inchis, civilii din Seul spuneau ca ei nu au de ce sa se teama, ca nu sunt implicati in nici un fel in tulburarile ce se asteptau. Ori "a la gurre comme a la guerre", orice se poate intampla si nimeni nu poate crede ca este in deplina siguranta, s-a vazut asta si la noi, acum 20 de ani.

Yi San=Furtuna la palat Despre putere

Am spus, comentand acest serial, ca e ciudat ca un asemenea serial se difuzezaza taman acum. Pt ca in episodul difuzat astazi nu numai ca un personaj spune la un moment dat ca "cel care are puterea nu renunta niciodata la ea, se poate da la fund pt o vreme, dar nici dupa moarte nu renunta la putere", dar deja Lee San decide ca partidul care a monopolizat puterea, avand toti ministrii si functionarii sub control, trebuie inlocuita cu alt partid.

Cu alte cuvinte printul decide sa schimbe clasa politica deja corupta (si ni s-a explicat in episoadele anterioar cam cum se manifesta aceasta coruptie) cu alta clasa, neuzata de exercitarea puterii.

Deci pana si in acea vreme, de putere absoluta a imparatului (sa ne amintim cum se rugau ministrii in genunchi de imparat sa-si schimbe hotararea cand aceasta nu coincidea cu punctul lor de vedere sau cu interesele lor, dar imparatul se facea ca nu aude si ramanea neclintit in decizia sa) s-a considerat necesara alternanta la putere.

Am mari indoieli ca partidul ce il va sprijini pe print in continuarea serialului (am citit ca el a intrat in istorie ca un rege crud,nemilos, dar mare iubitor al artelor, desi scenarista a insistat pana acum pe latura blanda a personalitatii sale) va fi fost inlocuit cu altul in timpul domniei sale (adica,pt a fi mai clar, cred ca partidul ce va prelua acum puterea o va mentine si dupa ce printul va deveni rege, pana la moartea sa), dar cel putin deocamdata se insista nu numai pe intentia de reformare a statului ci si pe cinstea sa, pe retinerea imparatului de a se razbuna pe complotisti, precum si pe sfatul dat de printul Sado lui Lee San sa nu se razbune, ca si pe puternicul simt al dreptatii.

Deci, desi o vreme a parut ca printul e cam "singur impotriva tuturor" celor puternici, el contand mai ales pe sprijinul oamenilor simpli, de acum se trece la etapa urmatoare, fireasca, crearea unui partid princiar, ca sa zic asa, pt ca oricat de cinstit, intelept sau priceput ar fi putut fi printul el nu putea sa guverneze tara singur, fara ajutor.

Am spus la un moment dat ca printul asta e cam prea cinstit, as indrazni sa spun ca nu odata pare chiar cam prost, si,f ara suparare, as vrea sa fac o paralela aici cu candidatul de pe locul secund de la prezidentialele actuale de la noi si porecla pe care i-a lipit-o, cu multa ciuda pt umilinta la care a fost supus dupa indepartarea de la conducerea partidului pe care l-a mosit si i-a taiat si buricul, fostul lui sef.

Pai problema Bunicutei era ca uzurpatorul, in ciuda anilor indelungati petrecuti in serviciul diplomatic in tarile din vest, nu era uns cu toate alifiile manipulatorii invatate intr-o viata de activist al partidului unic ci, in unele momente,il mai lua gura pe dinainte si, fiind prea cinstit, "dadea din casa". Poate locul sefului cel tanar nici nu era in acel partid de mari smecheri si baroni,el avand, prin natura functiilor ocupate, vederi mai liberale dar si in cazul sau, ca si al primarelui candidat la functia suprema in stat,(pot sa sustina ei pana in ziua de apoi ca sunt oameni de stanga, ca eu nu-i cred) backgroundul familial, cf pct 8 al Proclamatiei de la Timisoara dar nu numai, ii impiedica sa fie in acel partid unde le-ar sta mai bine.

Si acum am sa fac o observatie legata strict de serial: ma distreaza grozav cand un personaj ii spune altuia cu ingrijorare in glas "ce-i cu tine de ai slabit asa?" iar actorul sau actrita respectiva arata cat se poate de la fel ca in episoadele celelalte, nefolosindu-se nici macar un machiaj care sa le mai subtiize trasaturile fetei, ca doar corpurile nu se vad prin hainele acelea..

In fiecare episod ma uit cu atentie la decorurile din camerele de la palat, la rafinamentul artistic cu care au fost alese mobilele (e interesant ca pt nobili, dar azi si pt d-l Choi, Ministrul de Interne, s-au folosit scaune ca sa stea) dar si la panourile pictate si vasele decorative. In DJG, Giuvaerul Palatului, parca decorurile erau mai simplute, deasemenea imbracamintea mi s-a parut mai austera.

E posibil sa se sublinieze in acest serial ca tara intrase mult sub influienta chineza nu numai in domeniul comertului, ci si in cel artistic si al rafinamentului vietii de curte, desi nu se poate ridica la opulenta si eleganta din serialul chinezesc "Ultimul Imparat", vazut la bulgari.

Yi San=Furtuna la palat Arta manipularii

Cand blogul meu a implinit aproximativ un an (spun aproximativ pt ca l-am inceput pe My Space, apoi m-am mutat aici "cu arme si bagaje" si nu mai stiu exact data "nasterii") ma intrebam daca sa-i urez lui la multi ani sau mie multa inspiratie. Persoanele care au comentat mi-au urat inspiratie si au facut-o cu inima buna, pt ca acum, de ex, as avea mai multe subiecte de discutie:

1. Ecouri la dezbaterea de ieri (le-am exprimat in forma de comentarii pe mai multe bloguri, nu mai reiau tema la mine, doar concluzia din unul pus pe blogul cuiva de 26 de ani care nu vrea sa mearga la vot: "Vrei sa-ti decid eu soarta? Eu sunt pensionara. Daca de votul tau depinde?", dar nu-mi fac iluzii, prea am fost de multe ori Kassandra, mai ales in lunile dinainte de "Duminica Orbului din 90, cand au avut loc primele alegeri "libere" in care poporul a fost amagit ca votul sau are mare importanta in a demasca pe cei platiti cu dolari sa-l conteste pe Iliescu, am intalnit pe un blog, ideea pt a-l sprijini pe Antonescu se ofera drept mita electorala plicuri cu verzisori, spre deosebire de alimentele si chibriturile oferite de ceilalti candidati, bloggerul are o scuza ca e tanar si poate nu stie ce minciuni s-au spus despre manifestantii din Piata Universitatii, dar imi place ca e combativ)

2. Am un set de poze cu flori si culori de toamna, facute intr-o zi la fel de splendida ca si cea de azi, si aman mereu sa le pun pe calculator, pana la pus pe blog mai e.

3. Am vazut azi la RAI Uno conferinta tinuta de Papa in Capela Sistina (asa se gaseste pe Google.com, si nu Sixtina cum ar fi normal) in fata unei mari adunari de artisti din toata lumea (asa am inteles ascultand partial comentariile de la sfarsit, eu n-am vazut chiar de la inceput) cu tema "Despre Frumos", am de gand sa scriu despre asta mai tarziu.

4. Au aparut noi reglementari in ce priveste sreeningul pt cancer de san si cervical in USA, inca nu m-am documentat sa stiu exact despre ce este vorba, am citit doar alerta de la New York Times.

5. Deja experienta m-a invatat (asa scrie in multe din carticelele mele de bucate format de buzunar: "experienta va va invata") ca avalansa de vizitatori din ultima vreme se va potoli brusc atunci cand va inceta acest serial sud-coreean, cunoscut fie ca Wind of the palace, Lee San, Yi San sau Furtuna la palat, cum s-a tradus la noi, asa cum s-a intamplat si la sfarsitul Giuvaerului Palatului pt ca vizitatorii nu sunt deloc interesati de ce alte prostii mai sunt pe acest blog, ei isi culeg informatia si pleaca, exact asa cum fac si eu cand ma documentez despre cate un pictor sau alta tema artistica. Dar daca au gasit ceva util ma bucur.

Si acum sa revin la oile mele sud-coreene. Desi iar au schimbat ora de difuzare (lasa ca trec ele alegerile!) am reusit sa vad si episodul de vineri. Si am admirat din nou talentul scenaristei, aceeasi din Dae Jang Geum (Giuvaerul, daca stiti, cum m-a intrebat cu o candoare care m-a induiosat un comentator) de a incalci si a descalci itele intrigilor politice de la curtea regala.

Si anume, desi ii ofera si printului Lee San ocazia sa straluceasca la un moment dat cu o sugestie facuta ambitiosului sau slujitor nu osteneste sa ne arate ce rol complex are cel care il joaca pe Hong Guk, ce talent deosebit are de a folosi psihologia adversarilor pt a-i demasca, ce angoase are cand nu e sigur ca ce face e cel mai potrivit lucru (mai ales ca a tras destule ponoase de pe urma subestimarii secretarului), cum stie sa-si puna ambitia in folosul celui care e mai cinstit, desi nu ezitase sa-l sfatuiasca pe Dae Soo sa foloseasca mijloace mai putin ortodoxe pt a-si atinge scopul de a lua examenul, dovedind ca stie sa se foloseasca de tarele sistemului.

Dar lucrul cel mai remarcabil este cum s-a folosit de arta manipularii pt a-l determina pe fratele imparatesei sa demaste capii complotului, nu numai fierbandu-l in suc propriu ci si pretinzand ca a fost pacalit de secretar si printesa Hwa Wa.

Nu mai vorbesc cum i-a jucat in foi de vita pe acestia din urma cu o falsa scrisoare. Desigur toate aceste tertipuri se folosesc de milenii, cei care reusesc sa puna mana pe putere s-au folosit de aceasta arta cred ca dintotdeauna pt ca numai cunoscand f bine psihologia celor din jur poti sa-i influientezi si sa ii mentii sub controlul tau.

De remarcat ca in mai multe episoade se da ordinul de a fi spionate, cat mai discret posibil, diverse persoane pt a se obtine eventual informatii care ar putea fi folosite contra lor (dar si cum sa se fereasca de ochi indiscreti utilizand ca paravan o casa de curtezane de lux, asta imi aminteste ca si in Japonia Shogunatului curtezanele erau persoane importante fiind subiecte predilecte pt ukiyo-e, Hokusai fiind un soi de spargator de traditie pt ca s-a axat pe peisaje si pe scene din viata cotidiana, mai ales a oamenilor obisnuiti).

Aceasta metoda s-a folosit, cred eu, inca de la inceputurile umanitatii, cand stramosii nostri vanatori spionau modul de viata al animalelor care le asigurau hrana pt a le descoperi punctele slabe si a invata cum sa profite de ele pt a le dobori.

Dar poate roamnul care m-a impresionat pe mine cel mai mult este "The Deceivers" de John Masters, in care autorul descrie cu un talent care te tine cu sufletul la gura cultul thugee, al strangulatorilor adoratori ai zeitei Kali (ei sunt deceivers) si modul in care folosind infiltarea in randurile lor sunt in final demascati, dupa multe peripetii, de catre ofiterul britanic William Savage. Eroul romanului foloseste si el spionarea si manipularea acelor atat de periculosi asasini ritualici.

In acel roman am intalnit prima data cuvantul turmeric. Nu stiam ce este, nici nu gasisem explicatia in dictionar, acum nu-mi lipseste din colectia de condimente. Este asa zisul "sofran indian", un praf galben intens (thugee il foloseau in scop ritualic) prezent in toate bucatariile indiene, cel putin asa mi-a spus prietena noastra (initial doar a mea) Sonali, care are si proprietati medicinale (turmericul, nu Sonali). El da culoarea galben-portocalie a amestecurilor vandute sub numele generic de curry. Se obtine din radacina de curcuma, in Dex aceasta radacina se numeste zerdiceaf.

Inainte de a citi The Deceivers vazusem la TV un film destul de vechi, tradus la noi "Batista indiana" titlul original "Hangover Square" in care eroul principal, un muzician care suferea de un soi de somnabulism in anumite momente (blackout, adica nu mai stia ce face) foloseste ca arma a crimei un fel de "thugee cord". Cand am vazut filmul nu am inteles prea bine ce era cu "batista indiana", John Masters (s-a facut un film si dupa romanul lui "The Deceivers", cu Pierce Brosnan in rol principal, un alt film demn de a fi vazut mai ales dupa ce se citeste cartea, pt a intelege mai bine despre ce e vorba acolo, dar si despre cum pot fi manevrate masele in timpuri tulburi, e si asta o stiinta, este "Bhowani Junction", care trateaza perioada in care India a fost impartita in doua tari, actualmente trei: India si Pakistan--de Est si de Vest, cel de est a devenit Bangladesh) descrie cu lux de amanunte ce era thugee cord si cumera folosita.

E de mirare ca o organizatie atat de bine structurata a putut fi distrusa atat de eficient dar tot JM explica aceasta prin dezvoltarea sistemului de cai ferate, facand astfel calatoriile mai sigure.

Yi San=Furtuna la palat Gandeste liber

Pare atat de actual serialul acesta, ceva de speriat. Bine, e clar ca scenarista a introdus in el idei contemporane noua, dar nu e mai putin adevarat ca domnia acestui rege a marcat un punct de cotitura in viata regatului Coreeii.

In episodul de azi Lee San, acest Al. Ioan Cuza coreean isi impartaseste ideile despre libertatea cuvantului. Desi batranul de la a carui intelepciune se adapa de cand a decis sa colinde tara incognito pt a cunoaste viata oamenilor simpli are vederi antimonarhice printul nostru e de parere ca nimeni nu trebuie sa fie pedepsit pt ideile sale, ca fiecare are dreptul sa-si exprime liber punctul de vedere, chiar daca nu e in concordanta cu cel al interlocutorului.

E un punct de vedre extraordinar de democratic pt o societate atat de rigida in ierarhizarea sa, cum era cea coreeana in vremea monarhiei. Problema cu factiunea aflata la putere nu era atat a libertatii cuvantului, cat aceea ca era dispusa la orice, chiar si la crima, pt a-si mentine hegemonia. In plus cultiva cu osardie coruptia si intrigaraia.

Interesanta este atitudinea sfetnicului Hung Gok Yeung, care nu s-a sfiit sa foloseasca libertatea cuvantului spunandu-i sinistrului frate al imparatesei exact ce crede despre el si cei din jurul sau, fiind rasplatit pt aceasta cu o bataie sora cu moartea. In acest episod face nu numai munca de vidanjor ci, asa cum am citit atat in Pearl Buck (in cartile despre China) cat si in Shogunul lui James Clavel, e si ecologist, stiut fiind ca in aceste romane se spune ca rahatul uman se folosea pt ingrasarea campurilor.

Tot interesanta mi s-a parut si acceptarea, ca si in Giuvaerul Palatului, a faptului ca exista persoane inzestrate cu darul prevederii viitorului, dar si ca batranul intelept nu abuza de acest dar ba dimpotriva, il folosea rar si fara mare placere.

Vreau sa-mi exprim din nou admiratia pt punerea in scena, picturile din palate sunt f frumoase (normal, doar regele acesta a ramas in storie si ca mare admirator al artelor, in special pictura) , de asemenea costumele regelui (imparatului), imparatesei, printeselor, printului sunt mult mai bogat ornamentate decat in Giuvaerul Palatului, coafurile doamnelor sunt diferite, mai simple dar mai elegante.

Am observat ca exista f multe elemente de ornament sau decoratie din jad, probabil vrand sa sublinieze influienta chineza, ce se observa si in prezenta unor mari vase din portelan cu decoratie clar chinezeasca. Ne amuza, pe mine si pe sotul meu, faptul ca doamnele poarta crinolina, dupa moda apuseana, dar stau pe jos, dupa obiceiul oriental, fashaind puternic cand se aseaza.

Inainte de a incheia vreau sa spun ca mie imi place mult cum joaca secretarul, mi se pare mult mai expresiv si mai inteligent decat Lee San, desi rolul ii cere sa dea aproape mereu gres in incercarea de a-si duce la indeplinire planurile marsave. Imi mai place grozav si imparatul.

Artista care o joaca pe mama lui Lee San (fir-ar sa fie, nu sunt in stare sa le retin numele) e tare talentata daca reuseste sa para atat de stearsa aici in comparatie cu madam Choi, rolul jucat in Giuvaerul Palatului.

Yi San=Furtuna la palat Monopol

Cum zicea Eccleziastul, nimic nou sub soare! Inca din episodul trecut Lee San a incercat sa se lupte cu monopolul asupra comertului detinut de "negustorii din pietele autorizate" care, prin plicuri groase (ma intreb ce aveau acolo pt ca nu stiu daca se introdusesera deja bancnotele de hartie, as crede mai degraba ca nu, pt ca intr-un episod anterior Lee San vorbea ceva despre niste mine de cupru si argint) daruite politicienilor care aveau putere de decizie (in cazul de fata factiunea Noron) isi asigurasera privilegii care pareau imposibil de zdruncinat.

In episodul trecut Lee San a reusit sa scoata la suprafata economia subterana si sa-i determine pe "negustorii neautorizati" sa plateasca taxe la stat. Din pacate Hong Guk Yeong, sfetnicul regentului, a subestimat puterea de a contracara a celor de la putere, ca si modul perfid in care acestia au reusit sa manipuleze masele prin "afise electorale" (gen "De ce i-e frica nu scapa") care sa condamne masurile reformatoare.

E drept ca momentan Lee San pare ca a pierdut batalia (si la ei era vorba de viata si de moarte, nu doar de dat socoteala pt afaceri necurate) dar, asa cum am mai spus, mai e mult din serial iar istoria reala are si ea un cuvant greu de spus.

Si acum o sa fac din nou paralela cu Romanica de azi, cu licitatiile ei trucate, cu supermarketurile care innabusa comertul autohton, cu monopolul pe comertul cu grane al "smecherilor" care au pus mana pe imensele silozuri antedecembriste (care silozuri au fost construite initial pt a concentra acolo granele care urmau sa fie transportate in restul Europei, apoi, dupa 47, cf directivelor NKDV, au fost redimensionate, in sensul maririi, pt ca nu cumva producatorii de cereale sa aiba vreun control asupra productiei, singurii care decideau cat urmau sa primeasca bietii agricultori ca plata pt munca lor fiind activistii de partid si de stat), (am eu un dinte personal impotriva unuia din smecheri care a decis ca salariul meu de mizerie de tanara absolventa cu doi ani vechime in campul muncii e prea mare), ca si monopolul asupra desfacerii produselor animale.

Nu odata urmarind acest serial mi-am zis ca acest print e prea cinstit pt epoca in care traieste, din pacate mi-e teama ca in Romanica nu exista nici o personalitate marcanta despre care sa am aceasta impresie.