Isle of Innisfree

De cate ori m-au invitat copii la ei peste hotare au avut grija sa organizeze excursii la care am participat si eu. Una dintre cele mai interesante a fost cea de la Killarney, Irlanda, o statiune vestita pentru peisajele si lacul sau. Vazand azi pe youtube un videoclip cu titlul Isle of Innisfree (innis inseamna insula in irlandeza) mi-am amintit de acea excursie.  Imaginile din videoclip semanau atat de tare cu cele din Killarney incat am fost curiosa daca erau chiar de acolo. E posibil sa fie, pentru ca, dupa ce am gasit intai un poem de William Butler Yeats cu titlu asemanator "The Lake Isle of Innisfree" recitat chiar de poet din care rezulta ca insula e in Lough Gill din comitatul (count) Sligo am aflat din  Wikipedia ca Dick Farrelly, compozitorul cantecului, a avut in gand toata Irlanda, precum si tristetea exilatului. Am sa pun intai versulrile cantecului (nu traduc) apoi poemul lui Yeats. 

I've met some folks who say that I'm a dreamer

And I've no doubt there's truth in what they say,

But sure a body's bound to be a dreamer

When all the things he loves are far away

And precious things are dreams unto an exile

They take him o'er the land across the sea

Especially when it happens he's an exile

From that dear lovely Isle of Innisfree.

And when the moonlight peeps across the rooftops

Of this great city, wondrous tho' it be

I scarcely feel its wonder or its laughter

I'm once again back home in Innisfree

And when the moonlight peeps across the rooftops

Of this great city wondrous though it be

I scarcely feel its wonder or its laughter

I'm once again back home in Innisfree.

I wander o'er green hills through dreamy valleys

And find a peace no other land could know

I hear the birds make music fit for angels

And watch the rivers laugh as they flow.

But dreams don't last, though dreams are not forgotten

And soon I'm back to stern reality

But though they pave the footpaths here with gold-dust

I still would choose my Isle of Innsifree.

The Lake Isle of Innisfree

by W. B. Yeats

I will arise and go now, and go to Innisfree,
And a small cabin build there, of clay and wattles made:
Nine bean-rows will I have there, a hive for the honey-bee;
And live alone in the bee-loud glade.

And I shall have some peace there, for peace comes dropping slow,
Dropping from the veils of the morning to where the cricket sings;
There midnight's all a glimmer, and noon a purple glow,
And evening full of the linnet's wings.

I will arise and go now, for always night and day
I hear lake water lapping with low sounds by the shore;
While I stand on the roadway, or on the pavements grey,
I hear it in the deep heart's core.

Fotografiile sunt facute de mine in Killarney in 2010.

 

Ross Castle

Prima calatorie cu barca cu motor din viata mea.

Innisfallen

Innisfallen

Copper Lake

Water Park-Otopeni

Ce poate sa fie mai indicat pe o vreme cainos de calda decat o baie in apa rece? Asa s-a gandit sotul meu, si bine s-a gandit. Dar el nu a stat cu noi, deh, in apa aceea nu se poate prinde peste. Important e ca ne-a dus si adus cu masina noastra, chiar daca nu avem aer conditionat. Eh, daca nu ar fi asa scumpe biletele de intrare (50 lei adultii si 25 lei copiii in weekend, in timpul saptamanii e ceva mai ieftin, dar nu ma intrebati cat, ca am uitat, mergeti la site) si bauturile racoritoare poate ar fi fost cazul sa mergem mai des.

Cred ca s-a cheltuit enorm cu amenajarea si se cheltuie in continuare cu stafful dar, nimic de zis, totul e f curat si bine organizat. In plus nu tu manele, nu miros de gratare si mici, desi am avut un picnic cu gratar de pui de la restaurant si salate grecesti pt vegetarieni (ne-am indurat si le-am dat cartofi prajiti noi, carnivorele). M-a deranjat totusi entertinerul de la sectia de copii, peste tot erau difuzoare date la maxim si respectivul parea ca urla din zeci de guri, dar din fericire la un moment dat programul lor distractiv s-a terminat.

Ah, am uitat sa spun ca, fiind atat de aproape de aeroport, avioanele care aterizau sau decolau treceau chiar pe deasupra noastra, prilej pt mine ca in cateva randuri sa-mi satisfac damblaua de a poza avioane pe cer. Iar chaiselongurile si umbrelele erau in dotarea parcului, deci gratis (cat de gratis e cand costa atat biletul). Stafful a fost f amabil si intelegator....dar mai bine las pozele sa vorbeasca...

Casa de Piatra

Se pare ca nu intamplator vinul de Cotnari servit la masa unde s-a sarbatorit cununia civila a nepoatei (de verisoara) sotului meu s-a numit asa. Cu ocazia acestui eveniment am mers din nou in orasul pe care l-am mai vizitat tot la ocazii mai mult sau mai putin festive, si anume Campulung Muscel. E o zona care imi place f mult nu numai pt frumusetea peisajului, a stilului arhitectonic specific, cu case boieresti care au insa si un cerdac frumos sau geamlac, dar si pt frumusetea costumelor populare (pe care le admiram mai de mult, cand inca nu aveam masina si mergeam cu trenul iar locuitoarele din zona purtau cu multa bucurie iile f frumos ornamentate, din pacate se pare ca obiceiul e pe cale de disparitie, ca si cel de a merge cu trenul).

Imi mai place si pt ca oamenii sunt blanzi si primitori, cel putin rudele noastre par ca sunt gata sa-ti puna pe masa nu numai tot ce au ei mai bun, dar chiar si inima lor. Si cand se intalnesc o musceleanca si un locuitor din Timish ce poate rezulta altceva decat o combinatioe cat se poate de reusita?








Toate pozele de mai sus au fost facute la Manastirea Negru Voda


Una din putinele case vechi renovate


Crucea Juramantului

Pt ca varul nu a putut sa-mi furnizeze informatii despre aceasta cruce am cautat impreuna cu Google si am aflat ca

Crucile Jurământului sunt cele mai importante dintre documentele medievale care există în Câmpulung. Prima Cruce, originalul din 1674, este o cruce care se află încastrată în pereţii casei Ionescu-Berechet, pe bulevardul Negru Vodă, la numărul 102, iar a doua este pusă în Piaţa Centrala şi este o copie a primeia executată în anul 1790. Textul inscripţionat pe aceste monumente este compus din trei părţi. Prima parte e o invocaţie a Sfintei Treimi şi a sfîntului în memoria căruia erau ridicate, în a doua parte se pomeneşte Naşterea Domnului şi în a treia parte sunt expuse privilegiile de scutire ale orăşenilor câmpulungeni, privilegii de care se bucura oraşul încă de la întemeierea Ţării Româneşti şi privilegii pe care domnitorii Ţării Româneşti le înoiau periodic sau la începutul altei domnii. Crucile istorice au o însemnătate aparte pentru oraş, fiind scrise în chirilica slavonă şi chirilica românească şi au o semnificaţie jurisdicţională. Sunt şi multe cruci de piatră ce marchează răscrucile drumurilor din Câmpulung, dintre care amintim pe acelea puse în timpul domnitorilor Mihai Viteazul (1593) şi Constantin Brâncoveanu (1697), frumos ornamentate cu motive care amintesc de tradiţie populară şi chiar cu motive de tradiţie dacică (transmise din generaţie în generaţie) care atestă în acest fel o continuitate de locuire pe aceste meleaguri.

Pe vremuri puteam citi, desi cu oarecare greutate, unele texte in slavona sau cu romana cu litere chirilice, acum am reusit sa descifrez doar cuvantul...cruce.

Mi-a placut geamlacul de la aceasta casa


Case asemanatoare cu asta am vazut in Salt Lake City, pe Military Drive. Era strada mea favorita pt ca imi placeau casele de acolo.

Casa Armatei

Scoala Nationala Oprea D Iorgulescu

Hotelul Muscelul




Raul Targului


In aceasta casa s-a nascut Academicianul C I Parhon se pare ca acum gazduieste Muzeul de Etnografie si Folclor

In ciuda faptului ca functionarii publici au toate motivele sa fie cat se poate de suparati pe guvern ca le-a redus veniturile si nu mai sunt deloc dispusi sa faca ore suplimentare oficiind casatorii sambata in acest caz s-a facut o exceptie fericita. A fost parca un fel de reparatie pt unul din cele mai tampite decrete date de raposatul impuscat, acela de a nu permite sa se celebreze nunti la restaurant, ci numai agape tovarasesti, mireasa neavand voie sa intre in restaurant in rochie de mireasa, muzica trebuia sa fie cat se poate de in surdina iar dansul cam cu ochii la usa sa nu vina militia sa aplice decretul.

Se stie ca la noi cam toate minunile tin trei zile, ghinionul lor a fost ca nunta a avut loc in prima zi. Totusi asta nu i-a impiedecat sa aiba o casnicie model, sa se inteleaga f bine si sa cresca doua fete f reusite.

Primaria

Primaria este situata pe bulevardul principal al orasului, numit Bulevardul Pardon pt ca din cauza inghesuielii plimbaretii trebuiau sa-si ceara mereu scuze. Tot din franceza vine si numele Parcului Mersi, se pare ca limba protipendadei era neaparat franceza. Cei care au consacrat aceste nume se cam rasucesc in locurile lor de veci auzind acum peste tot numai engleza (deh, traim in epoca internetului, datorat vorbitorilor de limba engleza)



Big and Small




O biserica "patriotica", si-a pictat tricolorul pe fatada

Palatul Culturii



Nu mai putem invata in romana, trebuie s-o facem musai in engleza

Casa in care s-a nascut Tudor Musatescu




In acest hotel (Unic) statea Regele Carol cand venea la Campulung



Baratia


Palarii 'La Mageanu " Aici s-a turnat "titanic Vals", filmul dupa piesa lui Tudor Musatescu

Totusi de fiecare data cand mergeam in Campulung nu reuseam sa vad mare lucru din oras pt ca eram mereu prinsi in valtoarea evenimentelor, mai vesele sau mai triste. Ba chiar s-a intamplat ca pe vremea cand bulgarii dadeau la TV vestitul StudioX (hics) cu nadpiski (subtitrari) de ne puneam la bataie cunostintele de engleza (ca sa ascultam ce se zice) si de rusa (pt alfabet, ca sa citim ce scrie) sa mergem intr-o sambata la Campulung si sa vrem sa ne intoarcem in aceeasi seara, pt ca a doua zi masinile cu nr nostru (am si uitat daca era par sau impar, alt decret idiot despre tinerii de azi stiu doar din povestiri) nu circulau.

Insa n-a fost sa fie pt ca pe marginea soselei stationa, nesemnalizata, o caruta de lemne, unul din lemne patrunzand prin parbriz. Numai reflexul extraordinar al sotului meu care a tras masina iute spre stanga si viteza cu care am lasat capul in jos au facut ca sa cada victima doar parbrizul, noi alegandu-ne doar cu sperietura si reparatia masinii. Pana la Bucuresti am folosit o improvizatie de parbriz legata cu sfori si, pt ca era decembrie si ger asta nu a facut deloc bine racelii care practic in acea duminica m-a tinut in casa, spre bucuria altei nepoate (dar aflata la varsta cand nu prea tii minte ce ti se intampla) careia i-am recitat toate poeziile pe care le invatasem pt fetele mele si i-am citit povesti.

Dar sa revin la zilele noastre. Speram ca odata ajunsi in zona dealurilor sa avem parte de ceva racoare, dar schimbarile climatice nu ne-au ocolit nici acolo. Totusi, desi era f cald, varul sotului meu (nu socrul mic) mi-a promis ca intre cununie si mersul la restaurant imi va prezenta obiectivele mai importante din oras. Toate bune si frumoase dar chiar in timpul cununiei a inceput sa bata vantul si am strabatut apoi scurta distanta pana la restaurant printre picurii mari de ploaie, semn de belsug (asa se zice, dar desi cand am sarbatorit noi cununia civila a plouat cu galeata n-as zice ca a curs belsugul peste noi, totusi, sa bat in lemn pt viitor, era loc destul pt mai rau).

Ploua

Din fericire ploaia nu a durat mult si intre aperitiv si pestele pane am reusit sa colindam destul de mult prin oras. Pt ca tot ce-mi arata sau povestea ghidul improvizat era teribil de interesant n-am luat in seama faptul ca pantofii, care cu alta ocazie s-au comportat decent, de data asta au ales sa ma roada, si inca rau de tot (daca v-as arata ce rani am mi-ati plange de mila). Iar odata intoarsa la petrecere nu m-am lasat mai prejos de cei tineri si am dansat si eu atat hora (la sarba am spus pas, nu m-am simtit in stare) cat si muzica specifica de dans (nu tango, pt ca sotul meu are probleme cu genunchii, e drept ca doar la petreceri, la pescuit nu-l mai doare nimic).

Iar DJ-ul a tinut sa sublinieze acest fapt punand la un moment dat rockul cantat de Stefan Banica "Danseaza baba" (nu pe casa si pe cosh, dar fara mosh, cum deja v-am povestit), facand gestul "thumb up" cand am remarcat ca e special pt mine si a luat camera sa ma filmeze. Unii nuntasi sunt de parere ca s-ar putea sa nu fi fost doar pt deliciul prietenilor si familiei sale, ci si pt Youtube. E posibil. Oricum, m-am simtit un fel de vedeta, fara sa eclipsez, bineinteles, mireasa, parintii fetei si ceilalti nuntasi.

Ce-mi mai place mie la nuntile de la Campulung e ca oamenii stiu sa petreaca, sa se simta bine, dar intr-un mod decent. Nu cred ca s-a imbatat cineva, cum se mai intampla cateodata, sau s-a plictisit vreun mesean, chiar daca nu toti au dansat.

Am remarcat o pereche care a miscat cu atat viteza din picioare la sarba, atat s-a rotit si a tropait incat am obosit eu filmand-o. Nci ceilalti dansatori nu stateau pe loc, dar acea pereche era sigur profesionista la dans, se vedea ca sunt f bine rodati. Totusi din cand in cand a fost nevoie sa mai stau in fotoliu pe hol, cu picioarele sprijinite de o masuta, pt ca altfel nu stiu cum as mai mers pana la casa unde am fost gazduiti.


Tortul reputat ca fiind cea mai toxica mancare, tortul de nunta, a fost adus de la cea mai buna cofetarie din oras, La Iepuras, si servit mirilor pe intuneric cu artificiile, sampania si urarile de rigoare. Noroc ca exista blitzuri. Deasemenea e mare noroc ca exista aparate de fotografiat si filmat digitale, astfel ca f multa lume a prins gustul imortalizarii pe suport digital a momentelor mai importante din viata.





Expozitie de pictura in fata Palatului Culturii

Eu am profitat de faptul ca pe treptele Palatului Culturii s-a organizat o Expozitie de pictura adhoc si am pozat tablourile, reusite dupa parerea mea, dar n-m reusit sa aflu cu ce ocazie s-a facut acea expozitie, banuim ca era o tabara de pictura organizata acolo, pt ca in curtea Manastirii Negru Voda era un pictor in exercitiul functiunii, ca sa zic asa. Tot in acea curte se amenaja un cort special, cred ca pt a doua zi, de Sfanta Marie. Numai sa nu uit, a treia zi dupa scripturi, sa pun si o felicitare pt Mariile si Marinii din tara si din familia noastra (LA MULTI ANI! Mamitzo!)

Vad ca n-am scris nimic despre tuica de prune si casul afumat. N-aveti decat sa mergeti si sa le gustati la fata locului.

Pentru ca am primit reclamatii ca nu am pus bine linkurile la ultimele albume de pe Picasa fac aici o mica lista cu cele mai recente albume:

In Gradina Mamitei dupa ploaie

Herastrau 31 iulie 2010

Gradina Botanica Bucuresti 1 August 2010

Gradina Botanica Bucuresti Serele 1 August 2010

Gradina Botanica Bucuresti Trandafiri 1 August 2010

Pitesti-Campulung 14 August 2010

Campulung 14 August 2010

Manastirea Negru Voda Campulung Muscel

Expozitia de Pictura Campulung Muscel 14 August 2010

Campulung-Pitesti 15 august 2010

Cu ocazia asta am descoperit ca e posibil sa fi gresit aproape toate linkurile de pe acest cont, poate si pe celelalte doua conturi. Notepadul e de vina.

Albumele Pitesti Campulung si Campulug Pitesti contin imagini "furate" din goana masinii. Cum nu am dexteritatea necesara pt un furt calificat imaginile nu sunt reusite, deci eu zic sa le vedeti doar daca nu aveti altceva mai bun de facut. Le-am publicat doar pt ca mi-a fost un pic mila de munca mea.