Se afișează postările cu eticheta Psihologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Psihologie. Afișați toate postările

vineri, 22 octombrie 2010

Inima Zdrobita

Un email din categoria "Folclor Internautic" mi-a amintit de un cantec vechi, al celui ce a fost numit The King, Elvis Presley. Cantecul se numeste Heartbreak Hotel si poate fi vazut pe youtube la mai multe adrese, eu am ales una pt muzica si alta pt versuri.

Versurile arata asa:

Heartbreak Hotel

Artist: Elvis Presley
Album: Heartbreak Hotel
Year: 1956
Label: RCA
Writer(s): Mae Boren Axton, Thomas Durden, Elvis Presley

Well, since my baby left me,
I found a new place to dwell.
It's down at the end of lonely street
at Heartbreak Hotel.


Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.


And although it's always crowded,
you still can find some room.
Where broken hearted lovers
do cry away their gloom.


Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.


Well, the Bell hop's tears keep flowin',
and the desk clerk's dressed in black.
Well they been so long on lonely street
They ain't ever gonna look back.


Heartbreak is so lonely baby,
Heartbreak is so lonely,
Heartbreak is so lonely I could die.


Hey now, if your baby leaves you,
and you got a tale to tell.
Just take a walk down lonely street
to Heartbreak Hotel.


You'll be so lonely, baby
You'll be so lonely
You'll be so lonely you could die


Although its always crowded
You still can find some room
For broken hearted lovers
to cry away the blues


Heartbreak is so lonely, baby
It is so lonely
They'll be so lonely, they could die

Ei, si acum sa ma intorc la emailul despre care am vorbit mai sus. Nu odata mi-am ventilat frustrarea de a vedea ca circula pe emailuri, forumuri, bloguri, texte anonime la care cineva a trudit pt a le pune la punct si mi-ar placea sa stiu cum se cheama persoana respectiva (deh, sunt si eu un fel de scriitoare, chiar daca cel mai mare succes la cititori il au articolele la care folosesc copy/paste, deci nu-mi apartin). Am cautat textul respectiv (multumesc Suzeta) si am vazut ca deocamdata nu e cine stie ce raspandit pe internet, ba chiar nici nu apare identic in toate sursele, mai mult sau mai putin de specialitate.

Cu ocazia asta am descoperit ca exista un site care promite sa te faca celebru daca incarci acolo documente, dar cele cateva pe care le-am vizionat (textul respectiv fiind primul) erau "date ca anonime". Altul, numit Tratamente Naturiste, scrie simplu la sursa Internet.

In 2005 New York Times publica un articol despre un studiu care demonstra ca te poti imbolnavi daca ai inima zdrobita, sau cum spunem noi, ca poti sa si mori de inima rea. Am retinut ideea si de aceea am avut impresia ca textul pe care il voi copia mai jos asa cum l-am gasit pe un forum seamana ca doua picaturi de apa cu cel american, dar adaptat la realitatile noastre, insa recitindu-l m-am lamurit ca nu chiar asa. Interesant e ca una din variantele textului apare pe un forum pt medici.

Eu am ales sa il copiez de un alt forum, pt ca este precedat de un alt articol, intitulat Distresul, pe care o sa-l copiez deasemenea.

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, psihocardiologia, cerceteaza cand si in ce fel frica, furia si tristetea ne ameninta viata.


O piatra pe inima


N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor.
Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene, cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Tinand seama de varsta pacientei, 69 de ani, vasele de sange sunt ireprosabile. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."


Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 45 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.


Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima".
Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.


Sufletul ucigas

Durerile sufletesti pot omori inima
Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46.. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.


Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.


Boala a fost numita "sindromul inimii zdrobite" si, din nefericire, ea duce adesea la declansarea unui infarct cu posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: furia, nervii nestapaniti, frica, tristetea si mania presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si epuizarea, descurajarea si depresia.


Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante.. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o enervare brusca, infarctul se produce instantaneu. "
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste? Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange? Cum paralizeaza sufletul inima? Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.


Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.


Lipsa aprecierii

In cazul lui Valentin Abrudan, factorul declansator al infarctului a fost o cearta cu seful. Barbatul lucra ca indrumator pentru persoanele cu handicap. "La serviciu ma aflam intr-o agitatie permanenta, nu-mi permiteam nici o clipa de odihna", povesteste el. "Treptele in institutie le urcam si le coboram cate trei odata, aveam mereu sentimentul ca nu-mi fac munca indeajuns de repede." Apoi a aparut o colega noua, care a inceput sa-l sicaneze sistematic. In cele din urma, a sosit si ziua cand seful i-a spus in fata ca vrea sa scape de el - dupa mai mult de zece ani. Abrudan a facut infarctul la sase ore
dupa acea discutie, seara in pat.. Abia implinise 40 de ani. Dusese intotdeauna o viata sanatoasa, era vegetarian si practica regulat joggingul, nu avea obiceiul sa fumeze si consuma foarte rar alcool. In acelasi timp insa, traia neincetat sub tensiune. Iar in final, fusese supus unui ultim soc. Statisticile medicale atesta fara putinta de tagada faptul ca relatiile dificile la locul de munca obosesc inima. Enervarile permanente la serviciu dubleaza riscul de infarct la persoane initial sanatoase.


Al doilea punct sensibil in atmosfera zilnica de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun in ei in profesie si nu se simt recompensati pentru aceasta.
Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.


Deschideti-va sufletul! Emotiile negative pot fi fatale
Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre emotiile lor negative. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.


Foarte aproape de marginea prapastiei se afla persoanele caracterizate printr-o tristete patologica: depresivii au un risc de infarct de doua ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschisi si exuberanti. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se gaseste continuu intr-o stare de tensiune distructiva, care modifica intregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala.
"Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.


Revizuirea modului de gandire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a
cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie sincera cu medicul sau de familie, ori sa se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Daca problema nu e inca presanta, destule se pot rezolva si cu pasi mici. Concret, aceasta inseamna:
fragmentati- va programul de munca cu pauze, mergeti la fereastra, priviti afara si visati cu ochii deschisi. Cand va simtiti la stramtoare, calmati-va deliberat cu ajutorul respiratiei sau vizualizati imagini ce va inspira liniste, pentru a va distanta emotional de situatia care va streseaza.


Pompa cu functionare non-stop
Fara ca noi sa fim constienti de asta, inima noastra isi face datoria neintrerupt, zi si noapte. Invatam s-o pretuim
abia cand se defecteaza.


Marimea
Inima este cat pumnul stapanului ei.


Greutatea
* La un adult: 300-350 grame.


Pulsul in stare de repaos (batai pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-nascut: 140
* Maratonist: 35


Numarul batailor de inima la un adult
* In cursul unei zile: 100.000
* In 70 de ani de viata: circa 3 miliarde.


Inceputul


Din a patra saptamana de sarcina, inima embrionului incepe sa pulseze in abdomenul mamei.


Capacitatea de transport


* Pe zi: 7000 litri de sange (de 46 de ori volumul unei cazi de baie).
* In 70 de ani de viata: 178 milioane litri de sange.


Oprirea


Inima inceteaza sa bata abia la trei pana la cinci minute dupa ce omul si-a dat ultima suflare. Daca inima se opreste prima, dureaza doar 30-60 secunde pana cand dispare si respiratia.


Infarctul


Din numarul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodamant fatal. Majoritatea au loc in orele diminetii.


Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.


Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc.
Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine?
In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii,o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

Si acum articolul despre Distres:

Distresul


Luni Aug 31, 2009 3:11 pm

Din fericire, exista nu numai stresul negativ (distres), ci si stresul pozitiv (eustres). Mai putin patrunse in vocabularul curent, aceste doua cuvinte (eustres si distres) desemneaza doua tipuri fundamentale de stres, reliefate de catre Selye in 1973.
Distresul este termenul ce desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism. Principalii hormoni eliberati in cursul distresului: catecolaminele (in special noradrenalina si adrenalina) - pot favoriza bolile cardiovasculare - si cortizolul, influenteaza negativ rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.
Teoria cognitiva a stresului psihic (SP) spune ca la baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului, si cerintele sau necesitatile impuse acestuia. Astfel, se confera anumitor situatii o semnificatie stresanta. cu care suntem de acord.
Termeni care sunt prezenti in diferitele definitii ale SP:
1. „amenintare": este semnificatia de anticipare a unui pericol;
2. „frustrare": ia nastere cand un obstacol se interpune in realizarea unui scop;
3. „conflict": situatia creata de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu motivatii opuse, realizand o adevarata competitie;
4. rezolvarea unor probleme dificile sau imposibile (in raport cu contextul situational de rezolvare).
La acestea noi am mai adauga:

5. suprasolicitarea peste limitele capacitatii intelectuale (inclusiv parametrii atentiei, memoriei, rezistentei la perturbatii etc); Lazarus subliniaza caracterul subiectiv al perceperii de catre individ a unor solicitari, evaluate de el ca depasindu-i posibilitatile (chiar daca uneori realitatea este alta) deci distresul apare cand exista un dezechilibru intre solicitarile obiective asupra organismului si posibilitatile pe care subiectul considera ca le are spre a le face fata.
6. remanenta unor stari afective negative (pierderea unei fiinte dragi, esec profesional sau de alta natura, etc.) sau redesteptarea lor sub actiunea unor excitanti conditionali (sau, pur si simplu, circumstantiali), ori readuse la suprafata constiintei prin vise, asociatii de idei etc.
7. situatiile de subsolicitare (deprivarea senzoriala cu monotonie, lipsa de informatie sau lipsa de activitate soldate cu o gama larga de stari psihice, mergand de la simpla plictiseala si pana la izolare externa).

Subsolicitarea il streseaza pe individ. Aceasta se explica prin aceea ca la fiecare om exista o nevoie innascuta (si potentata social) de afirmare a unei largi game de posibilitati, care sa-i evidentieze capacitatea sa, aspiratie care nu-i este satisfacuta decat intr-o activitate in cursul careia este solicitat in mod adecvat acestor posibilitati (suprasolicitarea provoaca tot distres).

Stresul de subsolicitare apare in conditiile vietii moderne, destul de frecvent in activitatile de „deprivare senzoriala" realizata in unele situatii de izolare profesionala sau fortuita - cu scaderea stimularii „obisnuite" a cortexului cerebral datorita unei activari nespecifice corticale insuficiente, prin intermediul sistemului reticulat activator ascendent.

O forma mai subtila, dar mult mai nociva, o constituie situatiile de subsolicitare aspirationala prin insatisfacerea unor trebuinte sociale (diferite de cele biologice si implicand procese de comunicare interumana, implicit nevoia de autoafirmare etc).

marți, 9 martie 2010

Bărbatul din Vărsător

Inainte de a da copy/paste documentului de care m-am folosit pana acum pt a publica diferitele caracterizari ale nativilor functie de zodia sub alcarei semn s-au nascut o sa copiez dintr-o carte despre care am mai vorbit o caracterizare in care l-am recunoscut pe unul din nativii zodiei Varsatorului, si anume Ceausescu. Precizez ca eu n-am recitit toate articolele pe care le public, decat in momentul in care am facut editarea, iar ce am citit cu ani in urma am uitat de mult, incat in momentul in care scriu aceste randuri nu stiu ce contine caracterizarea barbatului din Varsator.

Cartea a fost publicata in 1978 la Editura Didactica si Pedagogica si se intituleza "Noi si Eu" fiind scrisa de psihoterapeutul Vladimir Levi. Vorbeste la un moment dat despre hipomaniaci:

In acceptiunea curenta, maniac este cel stapanit de o obsesie care tine de o nebunie partiala; el nu are insa nimic comun cu hipomaniacul. In psihiatrie conceptul de "manie' a suferit o evolutie complexa. In sensul pe care i-l dam noi azi "mania" indica starea opusa depresiunii, adica o surescitare insotita de o exaltare euforica. Cat priveste hipomania, e vorba de o stare caracterizata printr-o exaltare a tonusului, intermediara intre starea normala si manie. Pt hipomaniacii inascuti sau constitutionali, aceasta stare reprezinta regula.
Astfel de indivizi sunt rari, dar se deosebesc atat de mult de ceilalti incat par numerosi. Alaturi de ei, reprezentantul unui temperament normal se simte ca o barcuta prinsa in volbura lasata in urma lui de un mare pachebot. Trepidatia unei masini cu neputinta de oprit se simte peste tot; e un motor pe care nu l-am putea urma. Se cheltuieste fara socoteala, dar ii ramane intotdeauna un prisos de energie care-i ajunge pt tot si pt toti.Activitatea, la el, se aliaza cu sibaritismul, o extraordinara capacitate de munca, cu o goana frenetica dupa placeri.
......................................
Hipomaniacul este omniprezent; nu rareori productivitatea lui, darzenia, rapiditatea cu care se orienteaza, sociabilitatea lui ii permit sa se ridice pe treptele cele mai inalte ale scarii sociale. Evident, e ajutat in aceasta de capacitatea sa putin obisnuita de a se intelege cu oamenii si de a le castiga increderea; si daca sunt sarlatani, atunci sunt sarlatani extrem de simpatici.
Lor le este mai usor sa cucereasca decat sa pastreze, astfel ca se avanta din ce in ce mai sus si, daca vor cadea pe treapta cea mai de jos a scarii, vor relua totul de la inceput. In schimb, oameni ca acestia se impun repede in organizarea unor intreprinderi noi, riscante, unde pot da frau liber initiativelor lor. In situatiile de lupta pline de circumstante neprevazute, care necesita aptitudinea de a te orienta repede, o tensiune nervoasa continua, capacitatea de a lua pe moment hotarari indraznete,cei mai inzestrati dintre oamenii acestia devin uneori adevarati sefi si castiga o imensa popularitate.
Sunt oratori straluciti. Magnetismul energiei lor antreneza masele; asupra anturajului exercita un farmec aproape fizic...................................
Cao roza a vanturilor ei capteaza vantul social si se afla intotdeauna in frunte, dar in loc sa creeze situatii, nu e decat produsul lor (aici e vorba de un anumit tip de hm, anume cel ciclotimic, schimbator)
Fire joviala, inima larga, casa lui e deschisa pt toata lumea...In jurul lui staruie mereu o agitatie, tot felul de probleme si nenumarate alte chestiuni marunte. Aspiratia de a-si largi constant sfera de activitate.....se manifesta prin surplusul de personal, pe care ilmareste continuu, prin obtinerea de cadre noi, de posturi noi in schema, echipamente....
.............................................................
Se pare ca hipomaniacul nu stie ce e sovaiala sau frica, dar nu este adevarat; in realitate el stie doar sa le invinga mai repede decat altii. Norocul pare sa-i surada intotdeauna, dar, daca asa e, este, pe de o parte, fiindca are destula vreme sa efectueze cel mai mare nr de incercari si erori pe unitate de timp, si, pe de alta parte, fiindca se bizuie mai mult decat oricine pe intuitia sa.
Nu are dubii, are intotdeauna o nestavilita credinta in propriile-i posibilitati. In parte, aceasta se datoreaza aceleiasi usurinte a asociatiilor, care creeaza un fond interior de lipsa de obstacole si care face ca hipomaniacii sa aiba adesea tendinta de a se supraestima.
.......................
reprezentantii acestui tip sunt intradevar inzestrati cu un tonus vital de invidiat; ei traiesc dealtminteri pana la adanci batraneti si, daca mor tineri, mor de moarte subita.

Bun, si acum hai sa vedem ce spune Linda Goodman despre barbatul din Varsator si daca il regasim aici pe hipomaniacul descris mai sus.

Bărbatul din Vărsător

Ca să intrăm direct în miezul problemei, nu te aştepta ca un bărbat din zodia Vărsătorului să se comporte aşa cum se comportă oamenii îndrăgostiţi. Dacă faci greşeala asta vei avea parte de o crudă trezire la realitate. Cînd e vorba de prietenie, el e tot ce ţi-ai putea dori: cel mai bun prieten, un confident de încredere. Dar dragostea... După cum spunea un Vărsător pe care l-am cunoscut:
"Oricine poate avea o fată, dar dragostea e cu totul altceva". În cazul acestor bărbaţi, asta e foarte adevărat.

Tocmai cînd se poartă ca şi cum nu te-ar plăcea, atunci e pe punctul de-a se îndrăgosti nebuneşte de tine. Logic! Vărsătorul place pe toată lumea. El se va referi chiar şi la cel mai mare duşman al lui ca fiind "prietenul meu". Aşa că atunci cînd spune că nu place pe cineva, asta are o semnificaţie mai adîncă. Simpla descoperire a acestei semnificaţii îţi va lua ceva timp.

Nativul nu vrea să-şi dezvăluie adevăratele sentimente, deşi ocupaţia lui favorită e descoperirea sentimentelor ascunse ale altora. Propriile lui reacţii şi motive sînt complexe şi are de gînd să le păstreze aşa, chiar şi numai pentru plăcerea de-a te păcăli. Acest bărbat va trăi multe experienţe ciudate atît prin dragoste cît şi prin prietenie şi le va analiza cu aviditate pe fiecare. Pînă reuşeşti să ajungi cu el la altar, nici tu nu eşti decît un alt experiment, oricît ţi-ar fi de greu să acccepţi asta.

Nu te descuraja. Poate fi păcălit, în ciuda precauţiei lui. Dar, înainte să-ţi începi tentativa de a-l păcăli, ai face bine să încerci să înveţi cum să faci faţă atitudinii lui unice faţă de oameni. El e un spirit gregar, aşa că munca în echipă e ceva firesc pentru el. Vărsătorul înţelege regulile fair play-ului ca şi cum le-ar fi inventat el însuşi şi le aplică în relaţiile personale. El e interesat de orice, pentru că dragostea lui pentru oameni e atît de impresionantă. Pentru un astfel de bărbat, toţi oamenii sînt deosebiţi, chiar şi cei pe care nu i-a cunoscut încă. Foarte puţini dintre nativi sînt egoişti sau meschini. Dar chiar şi aceştia pot reveni la calea cea dreaptă dacă li se atrage atenţia cu blîndeţe asupra acestor defecte. Vărsătorii nu suportă să li se spună că sînt obtuzi.

Uranianul are idealuri neobişnuit de înalte, datorită codului său moral rigid, care nu trebuie neapărat să coincidă cu cel general acceptat de societate. Cu siguranţă va avea o viaţă plină de schimbări, controverse şi evenimente neaşteptate.

Totuşi, vei avea alături de el parte de momente de seninătate deplină, cum nu vei avea cu nici un alt semn al zodiacului. O dată ce trece peste şocul descoperirii că a permis ca o femeie să devină mai interesantă în ochii lui decît tot restul omenirii, el poate deveni un iubit extrem de atent. Partea periculoasă e înainte de a depăşi şocul respectiv. Deoarece e atît de obişnuit să-şi neglijeze problemele personale în favoarea celor ale majorităţii, poţi spera că ceva din această atitudine se va transfera şi în viaţa lui amoroasă. Însă nu conta pe asta. E la fel de posibil ca acest bărbat să-şi dea brusc seama că şi-a dedicat toată loialitatea ţie cînd sînt atîţia oameni în lume care au nevoie de el. În acest caz, se va trage înapoi de lîngă tine pentru a-şi dovedi că nu a pierdut dragostea pentru prieteni şi restul omenirii prin devotamentul faţă de tine.

Mereu pornit pe analizat, Vărsătorul se va întreba deseori: "Ce-o fi vrut să spună prin asta?" şi nu se va potoli pînă nu va afla. Cea mai mică umbră de mister îl scoate din minţi, aşa că nu te lăsa păcălită de nonşalanţa lui. Cînd simte că i se ascunde ceva, pur şi simplu nu va dormi noaptea pînă cînd nu va dezlega misterul. Există întotdeauna posibilitatea să fie dezamăgit de ceea ce descoperă, aşa că ai grijă să nu ţii ascunse decît lucruri care merită efortul de a fi descoperite. Dacă nu, el nu se va jena să-şi exprime dezamăgirea şi va pleca în căutarea unui nou mister.

Fata care vrea să pună mîna pe el va trebui să-l intrige mai întîi. O carte deschisă nu-ţi va stîrni niciodată curiozitatea. El e atras de paginile închise, dacă se poate chiar lipite între ele. Cînd o femeie îl ignoră sau îşi ascultă propria raţiune cînd e vorba să ia decizii (cel puţin la început), el va face ochii mari şi chipul lui va căpăta expresia alertă a unui ogar pus pe căutare. De ce e atît de afectată emoţional de cutare lucru? (După cum vezi, poţi să fii emotivă atîta timp cît nu explici de ce). Chiar e atît de schimbătoare sau doar joacă teatru? De ce pune pe ea atîta parfum şi machiaj şi apoi se simte insultată cînd o fluieră pe stradă Leii, Săgetătorii şi Scorpionii? Vrea să atragă atenţia bărbaţilor sau nu? E o puritană sau o promiscuă? Examinările, întrebările şi testele vor flata la început femeia, fireşte, dar cînd vede că e la fel de curios în legătură cu chelneriţa care tocmai le-a adus cafelele sau cu vînzătorul de lozuri, îi cam trece entuziasmul.

Sentimentul de insectă prinsă sub microscopul rece al unui savant nu e tocmai o senzaţie care să facă să palpite de amor inima unei fete. Aşa că va ajunge să se îndrepte spre un alt bărbat, mai pasional sau mai terestru, iar Vărsătorul va suspina vreo două secunde, după care se va orienta spre următoarea lui investigaţie romantică. Asta dacă nu i-a stîrnit interesul vreo nouă invenţie sau o idee originală, caz în care femeile vor trebui să mai aştepte.

Bărbaţii acestei zodii pot fi înduioşător de blînzi şi docili, dar nu cumva să uiţi că această suprafaţă calmă e doar un miraj, ca şi aparenta lui maleabilitate. Nu va tolera nici o fărîmă de oportunism la o femeie. Dacă uranianul crede că e exploatat, acel farmec al lui se poate evapora atît de repede încît nici n-o să-ţi dai seama ce se întîmplă. Înspăimîntător e faptul că un nativ extrem de supărat e capabil de acţiuni şocante. Şi mai înspăimîntător e faptul că s-ar putea să-l ierţi.

N-o face! Sau cel puţin nu-l ierta mai mult de o dată. El admiră o femeie tare pe poziţii, dacă nu e prea masculină şi-l lasă să zboare pe unde-i place, nestînjenit de promisiuni dezgustător de sentimentale şi acuzaţii înlăcrimate. Cît despre amintitele acţiuni şocante trebuie, totuşi, să pomenim aici că de obicei Vărsătorii sînt extrem de galanţi cu sexul opus. Dar, uneori, luaţi de val, s-ar putea să uite să facă distincţia dintre cele două sexe. În plus, adaugă la asta imprevizibilitatea
uraniană şi ai şanse să te trezeşti cu o jumătate de grepfruit azvîrlită în faţă dacă îl scoţi din sărite.

Vărsătorul are toate şansele să atingă o poziţie prestigioasă în cursul vieţii. Fie că e doar un trofeu pentru performanţele la fotbal într-un campionat al liceelor sau o diplomă că e cel mai înalt om din judeţ, el va primi o recunoaştere de un fel sau altul a meritelor sale. Mulţi Vărsători ajung chiar să cîştige premii de mare prestigiu, cum ar fi Nobelul. Pe de altă parte, un mare procentaj de nativi fac vizite săptămînale la psihiatru. Poate fi destul de dificil de sesizat diferenţa între celedouă grupuri.

Unii dintre bărbaţii acestei zodii au un fetiş pentru curăţenie, căci ei au o teamă aproape nevrotică de microbi şi boli. Nativul e în stare să lase aceste fobii să se strecoare şi în viaţa lui amoroasă, deşi uneori acest lucru e inconştient. Să nu te miri dacă se plînge că e alergic la fardul tău de pleoape şi că îl face să strănute. Uranienilor le apar din senin alergii exact la lucrurile pe care preferă să le evite şi sînt în stare să păcălească pînă şi doctorii.

El nu e genul care să-ţi facă curte cu gesturi extravagante. Nu-ţi va veni la uşă cu haine de nurcă şi diamante, dar viaţa alături de el poate fi la fel de sclipitoare şi fără pietre preţioase. Poţi să te aştepţi din partea lui să-ţi ofere la prima întîlnire o cutie cu alune spunîndu-ţi că şi-ar dori să fi fost smaralde, pentru ca, mulţi ani mai tîrziu, să-ţi ofere o cutie cu smaralde, spunîndu-ţi că şi-ar dori să fi fost alune. Cine mai are nevoie de diamante?

Acum e momentul să privim în faţă partea cea mai rea. Spre deosebire de Rac, Capricorn, Leu sau Balanţă, Vărsătorul nu aşteaptă nerăbdător însurătoarea aşa cum un copil aşteaptă desertul. La drept vorbind, majoritatea evită însurătoarea cît pot de mult. Rareori se găseşte vreun nativ care să fi făcut acest pas la tinereţe. De obicei acest impas începe prin faptul că Vărsătorul porneşte într-o iubire de la o frumoasă, superbă prietenie, sentiment de care îi e mult mai uşor să se desprindă mai tîrziu. Acest bărbat alege o fată care ştie să fie şi o bună camaradă şi care poate ţine pasul cu subiectele care îl interesează, inclusiv fotbalul, rebusul, caii de rasă, licuricii şi pergamentele de la Marea Moartă. De ce?

Simplu. Cu atîtea lucruri de discutat rămîne mult mai puţin timp pentru amorul fizic, care îl poate face să se implice serios într-o relaţie. Idealul lui e femeia care îi e şi prietenă şi care nu are pretenţii emoţionale de la el. Unde poţi ajunge pornind de la această situaţie? De obicei, nicăieri.

Bărbaţilor acestei zodii le vine de obicei foarte greu să exprime fizic afecţiunea.Probabil că vei avea mult de aşteptat pînă la primul sărut. Sigur, vei constata că a meritat aşteptarea, iar suspansul va face totul şi mai deosebit. Dar el se va agăţa de iluzia că e implicat într-o relaţie plăcută, neriscantă şi platonică mult timp după ce o asemenea relaţie amicală a devenit imposibilă pentru tine.

Chiar şi după ce şi-a adunat curajul să spună "Te iubesc", el va evita căsătoria folosind toate scuzele şi tertipurile inventate de mintea umană. Cînd le va termina, va inventa el unele total noi şi pline de imaginaţie. Îţi va explica răbdător că nu te poate întreţine financiar la nivelul pe care-l meriţi, că părinţii lui au nevoie de el acasă sau că nu e destul de bun pentru tine. Dacă nici astea nu ţin, va susţine că viitorul e prea nesigur, cu încălzirea asta globală şi cu poluarea...Dacă e transferat undeva la Polul Nord? Ai putea muri de pneumonie acolo şi el va jeli tot restul vieţii!

Dar nu e totul pierdut. Deşi se căsătoresc tîrziu, Vărsătorii se căsătoresc pînă la urmă. De obicei după ce ultimul lui prieten a pornit în călătorie de nuntă, nativul se trezeşte că mariajul e un mister pe care alţii l-au rezolvat iar el nici nu s-a apucat să-l investigheze. Fireşte că nu suportă gîndul acesta şi poc! sare cu cererea în căsătorie. Brusc, desigur.

La începutul legăturii s-ar putea să ajungi la concluzia că trebuie să-i dai o lecţie şi te hotărăşti să-l laşi să creadă că te-a pierdut în favoarea unui peţitor mai agresiv. Dă-mi voie să te avertizez că pierdută s-ar putea să rămîi. Uranianul tău cu inima frîntă mai degrabă va vărsa în tăcere cîteva lacrimi şi-şi va spune că a cîştigat cel mai bun decît să dea buzna după tine, ca să te aducă înapoi, cu ochii arzînd de pasiune. Se va resemna să trăiască fără tine cu o insultătoare uşurinţă. Ba chiar
va pune probabil insuportabila întrebare: "Crezi că putem rămîne prieteni?".

Dacă spui categoric NU, probabil că va ridica din umeri şi se va îndepărta încet. Dacă spui da, veţi reveni de unde aţi pornit: la prietenie. Nativul nu e în stare să fie gelos. El va avea încredere în tine pînă cînd îi dovedeşti că nu eşti de încredere. Nu fiindcă e naiv, ci pentru că firea lui analitică l-a lămurit deja în privinţa caracterului tău. Dacă nu sînt influenţe grave în harta stelară de lanaşterea lui, e incapabil de suspiciuni nefondate şi posesivitate. Dacă simte totuşi uneori ghimpele geloziei, tu nu vei şti niciodată. Cît despre el, va fi rareori, dacă nu niciodată, necredincios la modul propriu, fizic, în primul rînd pentru că subiectul sex, deşi îl interesează, nu-l obsedează.

S-ar putea să găseşti vreun Vărsător care petrece mult timp gîndindu-se adînc la sex, dar poţi să fii aproape sigură că are ascendent în Scorpion şi, chiar şi aşa, sînt puţine şanse să alerge efectiv după fuste. O dată ce un nativ şi-a ales o parteneră de viaţă, din punctul lui de vedere poate să se concentreze asupra altor lucruri mai importante. Se poate relaxa şi poate studia în linişte chestiunea relaţiilor dintre sexe.

Dacă în relaţia voastră apare o problemă care-l face să se simtă vinovat, va rupe legătura brusc, deşi îl va durea îngrozitor. Situaţiile care pot duce la un asemenea deznodămînt ar putea fi aproape orice, de la faptul că părinţii tăi nu sînt de acord cu legătura voastră, pînă la diferenţa de religii dintre voi sau un fost iubit al tău la care încă mai ţii, o promisiune pe care şi-a făcut-o lui însuşi cînd avea opt ani sau ceva ce a citit într-o carte. Indiferent ce e, va trebui rezolvat dacă vrei ca intimitatea dintre voi să se refacă, chiar dacă dragostea dintre voi e scrisă în stele. Vărsătorii zac în beznă şi-şi ling rănile inimii dacă prietenii nu-i observă şi nu încep să le pună întrebări

E în stare să aştepte pînă la nouăzeci de ani ca se reînnoade relaţia, chiar dacă ţie ţi se pare cam mult. Partea cea mai proastă e că nu-ţi va spune niciodată care a fost motivul rupturii. Pervers cum e, te va lăsa să crezi că totul a fost doar o aventură superficială şi va ascunde adevărul - că totul a fost real - pînă într-o zi, cîndva, în viitor, cînd e convins că vă veţi ierta şi împăca. E crud, dar aşa e jocul lui. Singura ta alinare va fi că şi el suferă în felul lui. Probabil că vei fi completzăpăcită cînd vei simţi că îţi transmite în felul ciudat, tipic uranienilor, sentimente profunde, în timp ce acţiunile lui de suprafaţă te resping. Nu prea ai ce face, căci el conduce jocul. Poţi doar să încerci să inventezi un nou mister cu care să-l tentezi sau să ai un succes uluitor care să-i stîrnească curiozitatea şi să-l facă să vrea să vorbească din nou cu tine, cum ar fi să devii prima femeie care a ajuns pe orbita planetei Venus.

Nu că asta i-ar schimba sentimentele faţă de tine. Dacă te iubeşte cu adevărat, te va iubi chiar dacă n-ai să orbitezi mai departe de alimentara din colţ. Probabil că te-ai prins de-acum că un uranian poate fi foarte încăpăţînat cînd e vorba de iubire. Fixismele lui în probleme de inimă te pot trimite direct la balamuc sau în braţele altcuiva, din disperare. Singurul lucru pe care poţi să-l faci e să speri că vei fi tot atrăgătoare la nouăzeci de ani sau apucă-te să studiezi orbita planeteiVenus.

Să nu te superi dacă va veni acasă noaptea tîrziu, chiar şi după ce v-aţi căsătorit. Prietenia e foarte importantă pentru el, iar dacă prietenul e de sex feminin ar fi mai bine să ignori acest aspect. La drept vorbind, probabil că şi lui i se pare irelevant. Dacă-i pui o întrebare directă, îţi va spune adevărul. Dar, dacă îl întrebi din nou, suspicioasă, va crede că nu te interesează adevărul, aşa că va inventa nişte poveşti detaliate şi absolut nebuneşti, ca să te înveţe minte şi să-ţi rozi unghiile după aceea, gîndindu-te cît din ce ţi-a spus a fost adevărat. Ai să înveţi repede lecţia. Nu fi jignită cînd e într-o dispoziţie solitară. Se va întoarce mai cald şi mai afectuos ca oricînd ca să-şi împărtăşească visele solitare cu tine.

Deşi nu e interesat de bani, există cîţiva Vărsători care au milioane, în general fie pentru că le-au picat în braţe, fie pentru că în cercetările lor necontenite au descoperit ceva cu totul nou, care le-a umplut contul din bancă. Oricum, cu acest bărbat vei avea parte numai de surprize. Nu fi extravagantă, căci nu-şi va reveni niciodată dacă arunci banii pe fereastră, dar uneori are accese de generozitate care te vor uimi.

Pentru copii uranianul va fi un bun prieten, care nu se satură să-i asculte, căci tot ce fac ei i se pare fascinant. Va face calcule complicate pentru a descoperi ce capacitate pulmonară trebuia să aibă lupul din poveste pentru a dărîma dintr-o suflarele casele celor trei purceluşi şi-şi va bate capul cu compoziţia mixturii folosite de vrăjitoare pentru a otrăvi mărul oferit Albei ca Zăpada.

Nu permite carierei tale să te facă să-l neglijezi. În plus, nu e genul de bărbat care să tolereze prezenţa prea îndelungată a prietenelor tale în casă şi nici nu va suporta să te vadă stînd la televizor sau citind cînd el te-a rugat să-i cauţi vechea minge de baschet. Unul dintre cele mai importante motive pentru care s-a însurat cu tine a fost ca să fii acolo pentru el ca să-i faci piure, să-i coşi nasturii la cămaşă şi să-i scoţi aşchiile intrate în deget. Din punctul lui de vedere, o femeie e o soţie şi o mamă bună dacă se ţine tot timpul de aceste ocupaţii. Dar el e atît de plin de
idei interesante şi de surprize, încît nu-ţi va mai trebui o altă ocupaţie, mai ales că poate fi cu adevărat nesuferit cînd se simte neglijat.

Deşi e atît de realist, Vărsătorul nu va uita niciodată prima lui iubire adevărată. Aceşti bărbaţi se însoară deseori cu iubita din copilărie, chiar dacă trec ani de zile pînă se reîntîlnesc. S-ar putea să uite de aniversarea nunţii voastre, dar îţi va aduce violete în ianuarie. Crăciunul poate fi oricînd, nu neapărat pe 25 Decembrie. Pot trece luni fără să-ţi spună un cuvînt afectuos, ca într-o dimineaţă, cînd îi faci omleta, să se uite adînc în ochii tăi şi să spună "Ai idee cît eşti defrumoasă?". Şi va fi ceva în vocea lui care va face să ţi se înmoaie genunchii.

Zurgălăi pe plajă, zile de naştere sărbătorite în zori, curcubee la miezul nopţii, ouă de Paşte în zăpadă şi lumînări pe tort aprinse în vîrful unui gigantic carusel. Ai grijă, însă. Poţi să te şi pierzi în Ţara Minunilor.

miercuri, 8 iulie 2009

Perversity of mind

Cine nu a facut gafe in viata lui? Eu una recunosc ca mi se intampla fie din nestiinta, fie din superficialitate. Dar un articol din New York Times (pe care l-am gasit cand am trimis un email cu link la alt articol care atrage atentia ca Facebook intentioneaza sa faca publice "by default" toate mesajele userilor, aici e cazul sa spun ca Picasa seteaza albumele private by default) atrage atentia ca se pot comite gafe tocmai din dorinta de le evita.

Articolul il citeaza pe Edgar Allan Poe (scrierile lui sunt fascinante dar aerul lugubru din cele mai multe, si nu ma refer aici la celebrul "Nevermore" din poemul "Corbul" ci mai ales la nuvele, sa nu uitam ca el e "tatal" romanelor politiste cu "Crimele din Rue Morgue"sau SF cu "Aventurile lui Gordon Pim", care l-a inspirat pe Jules Verne in "Sfinxul Ghetarilor", e in totala contradictie cu firea mea solara):

“That single thought is enough,” wrote Edgar Allan Poe in “The Imp of the Perverse,” an essay on unwanted impulses. “The impulse increases to a wish, the wish to a desire, the desire to an uncontrollable longing.”

He added, “There is no passion in nature so demoniacally impatient, as that of him who, shuddering upon the edge of a precipice, thus meditates a plunge.”

Or meditates on the question: Am I sick?

In a few cases, the answer may be yes. But a vast majority of people rarely, if ever, act on such urges, and their susceptibility to rude fantasies in fact reflects the workings of a normally sensitive, social brain, argues a paper published last week in the journal Science.

Hmm, asta imi aduce aminte de un impuls nebunesc, despre care n-am vorbit niciodata nimanui, pt ca mi-a pus sub semnul intrebarii propria mea sanatate mintala (noroc ca am citit acest articol si am realizat ca doctorul care a refuzat sa ma interneze la Spitalul" Dr Marinescu" avea perfecta dreptate cand sustinea ca sunt doar f stresata dar perfect sanatoasa din pdv mintal, mult mai tarziu am aflat ca aveam o puternica lipsa de calciu, adica spasmofilie), avut exact in cazul amintit de Poe.

Eram in Canions Land, exact pe marginea unei prapastii si o secunda m-am intrebat "Ce-ar fi sa ma arunc?" Dar in secunda urmatoare mi-am imaginat socul suferit de ai mei si am spus NU. Citisem in SLC Tribune despre o investigatie care avea ca obiect o intamplare petrecuta tot intr-un parc national din Utah, posibil CL, cand sotul s-a intors acasa fara sotia care ajunsese zdrobita la baza unei prapastii. Rudele femeii banuiau ca nu a fost o cadere accidentala, avand in vedere colosala asigurare pe viata a nefericitei (cam un milion de $) al carei beneficiar era tocmai sotul.

Si daca tot am pomenit de Utah o sa fac un detour pt a povesti despre un documentar mult gustat de sotul meu, "Survivorman", de fapt unul din vreo patru documentare cu protagonisti diferiti dar cu acelasi scop declarat, acela de a ne invata pe noi, muritorii de rand, cum sa supravietuim in conditii extreme. Episodul pe care l-am vazut se petrece in Canions Land.

Dupa ce ne povesteste cum ca pana si banda lui Butch Cassidy si-a cautat ascunzis acolo si ca multi dintre cei intrati in zona nu au mai iesit vreodata (tot in SLCT am citit despre un caz relativ recent al unei bande care a jefuit cel putin o banca si a intrat in Canionland spre a nu mai fi vazut nici unul din membri vreodata, undeva s-au gasit niste oase, poate ale unuia din ei) supravietuitorul nostru si-a facut un culcus distrugand cativa din destul de putinii copaci de acolo (am acasa cateva conuri de pini pitici), in alta zi s-a adapostit intr-o pestera care ar fi putut fi infestata cu sobolani purtatori de ciuma (parca as trai intr-o lume Tehnocrati, numai ce ma intereseaza un subiect si apoi apar tot felul de conexiuni) si in cele cateva zile cat a bantuit prin tinuturile in care isi fac veacul cougars (pume), bobcats (un fel de rashi) si rattlesnakes (serpi cu clopotei) a pretins ca n-a mancat decat o veverita de pamant pe care a ars-o bine ca sa distruga orice bacil al ciumei sau alte cumplite boli, precum si niste boabe de ienupar.

A baut apa din gropi (in Canions Land am fost de doua ori, a doua oara a plouat mai tot timpul, un paraias micut pe care l-am sarit intr-o drumetie s-a umflat la intoarcere --dupa cel mult o ora-- incat l-am traversat cu oarece dificultate, incepusem sa ma cam satur de desertul acela atat de umed, mai ales ca ma chinuia reumatismul) si se pare ca s-a aflat intr-o zona in care nu se pomenea sa se stie pe unde ar curge cele doua rauri care isi au confluenta in CL, Green si Colorado (cel din urma fiind "responsabil" de "Great Canyon" aflat in statul invecinat, Arizona, linkul duce la un site cu fotografiif frumoase si o prezentare documentata a GC).

In schimb sunt sigura ca vitele ale caror urme le-a gasit si care apartin unor fermieri care au primit autorizatie sa le lase sa pasca putina iarba din CL (in 2003 era mare scandal pt ca Administratia le-a pus in vedere fermierilor sa-si scoata vitele din parc din cauza secetei, lucru ce ar fi costat o avere avand in vedere ca respectivele animale trebuiau sa fie intai gasite, apoi scoase cumva, poate cu elicopterul, de pe coclaurile unde isi faceau veacul, nu stiu cum s-a finalizat diferendul, pt ca am plecat) stiau f bine unde se afla apa, pt ca altfel ar fi crapat de mult. Si pt ca tot vorbeam de Tehnocrati supravietuitorul nostru a vazut si un corb, dar nu pe cel al lui Poe.

Dupa ce atat eu cat si sotul meu am ajuns la concluzia ca "asta isi bate joc de noi pretinzand ca se filmeaza singur" omul s-a declarat invins de mediul ostil si a spus ca va chema echipa de salvare sa-l scoata de acolo. Trebuie sa marturisesc ca, desi cand am fost in excursie noi am mers pe poteci marcate in zona destul de restransa amenajata pt turisti ca noi mi-era putin teama sa nu ne intalnim nas in nas cu vreo puma. Din fericire am vazut doar un iepuras gri.

Si ca sa mai raman putin in dragul de CL (n-am mers in prea multe excursii dar cele din Utah, pt care le voi ramane vesnic recunoscatoare copiilor, m-au impresionat cel mai mult, atunci, exceptand secunda amintita mai sus, am fost fericita) o sa mai spun ca am vazut un alt documentar, despre salvari incredibile, petrecut aproape de valea lui Colorado. Un grup de tineri insotiti de vreo doi adulti s-a ratacit si a ajuns cu greu la rau si apoi a fost salvat, dupa niste peripetii extrem de dramatice in timpul carora unul din ei s-a prapadit. Acest grup n-a avut parte de o echipa de salvare sau de camere de luat vederi, intamplarea a fost reconstituita cu actori pe baza celor povestite in documentar de catre protagonistii reali.

Cred ca ce mi-a placut cel mai mult in parcurile din Utah vizitate a fost aerul de salbaticie neimblanzita al locurilor, ca si dificultatea urcusurilor sau coborasurilor (in Natural Bridges am coborat intr-un fel de prapastie pe fundul careia trecea un raulet peste care se arcuia un pod natural, n-am reusit sa ajung pana jos, panta era prea abrupta, ar fi trebuit s-o strabat si in sens invers) .

Dar destul cu ocolisurile. Am sa ma intorc la articolul care mi-a prilejuit aceste rememorari. Se intelege de acolo, ca si din rezumatul lucrarii stiintifice care i-a stat la baza, ca daca suntem constienti ca un anume lucru "nu se face"sa fie spus sau executat, daca suntem stresati sau distrati tocmai acel lucru ne aluneca de pe limba sau ne trezim ca-l facem. In acest sens povestioara lui Poe, pe care acum am citit-o prima data, lugubra si gotica in spirit, e cat se poate de ilustrativa.

Am sa copiez rezumatul articolului lui Wegner, din pacate n-am reusit sa citesc tot articolul pt ca ori trebuia sa ma inregistrez, ori sa-l cumpar:

How to Think, Say, or Do Precisely the Worst Thing for Any Occasion

Daniel M. Wegner

In slapstick comedy, the worst thing that could happen usually does: The person with a sore toe manages to stub it, sometimes twice. Such errors also arise in daily life, and research traces the tendency to do precisely the worst thing to ironic processes of mental control. These monitoring processes keep us watchful for errors of thought, speech, and action and enable us to avoid the worst thing in most situations, but they also increase the likelihood of such errors when we attempt to exert control under mental load (stress, time pressure, or distraction). Ironic errors in attention and memory occur with identifiable brain activity and prompt recurrent unwanted thoughts; attraction to forbidden desires; expression of objectionable social prejudices; production of movement errors; and rebounds of negative experiences such as anxiety, pain, and depression. Such ironies can be overcome when effective control strategies are deployed and mental load is minimized.