Confluente--Liriodendron

Zilele astea am ingitit cate un pumnisor de fructe de Goji ca sa capat un pic de energie (mi-e teama ca devine un fel de drog, daca e cerul innorat si nu ma ating de Goji sunt turtita complet) si am facut adevarate maratoane, sambata in Gradina Japoneza din Parcul Herastru si duminica in Gradina Botanica. Am vazut acolo tot felul de minunatii, bineinteles ca am uzat camera foto facand multe poze pt ca batea vantul si nu eram sigura cate o sa-mi iasa, m-am bucurat ca mi-am incarcat din nou bateriile cu ochii la florile de cires japonez si de magnolii de patru culori si soiuri dar tot am o neimplinire: nu am vazut niciodata inflorit Liriodendronul, Arborele de Lalele.

Anul trecut am avut cateva momente de exaltare crezand ca am prins momentul, m-am dezumflat cand am citit tablita de sub pom si mi-am dat seama ca e vorba de alta planta, abia acasa am inteles, dupa o lunga cautare cu Google, ca ce am crezut eu ca sunt lalele in pom erau de fapt magnolii galbene.

Si uite ca in noaptea asta (pt ca nu sunt singura cu asemenea activitate cateva prietene au creat, asa in joaca, un fel de "Clubul Bufnitelor") cautand sa regasesc o reproducere dupa un tablou al Oxanei Zaika unde eu am comentat ca l-am recunoscut pe Marchizul de Carabas am gasit una din reproducerile sale intitulata "Цветок тюльпанового дерева", adica taman "Floarea Arborelui de Lalele"

Mai jos se afla tablita de sub pomul din Gradina Botanica si doua imagini ale catorva ramuri din pomul "viu si natural" cum se prezinta el la vremea asta. N-am reusit sa aflu nici acum cand infloreste ca sa ma prezint la fata locului cu camera foto in mana (apropo, ma bucur ca Administratia Gradinii Botanice a renuntat la taxa pt fotografiat, gradina era plina de fotografi cu aparate care de care mai profesioniste, eu paream o ruda saraca, sau o Cenusareasa, cu micuta mea "savoniera).

 

N-o sa inchei inainte de a spune ca am stat la coada la bilete (noroc ca sunt pensionara si taxa nu e prea mare) si am auzit pe cineva comentand " asta e dovada cat de putine parcuri sunt in Bucuresti" dar si ca am primit de la o tanara o lectie de fotografiat (ma invata sa pozez ramurile ciresului japonez pe fondul cerului turcoaz taman cand eu facea poze cu "super-macro", a cam ramas bouche bee cand am intrebat-o daca aparatul ei micut si finut, mult mai mic decat al meu, are acesta functie, n-a stiut sa-mi spuna nici ce zoom are) si am dat la randul meu lectii unor doamne apropiate de mine ca varsta care se uitau cu incantare la ciresii japonez si exprimau cu voce tare ce mult le plac lor florile astea de magnolii, precum si unor tineri care nu s-au ostenit sa citeasca tablita pe care scria clar "bujori de stepa" si laudau cu glas mare frumusetea lalelelor (care erau de fapt bujori) Sutele de poze facute in aceste zile asteapta sa fie prelucrate si selectate pt publicarea (si) pe blog.