Meteor Garden, Hana Yori Dango, Boys Over (Before) Flowers Comparatii

Va povesteam cu ceva timp in urma ca m-am decis sa vad oarecum in paralel cele trei ecranizari ale mangai japoneze Hana Yori Dango. Nu am renuntat la idee si dupa mai multe ocolisuri si colindari, intre altele prin fascinanta lume a pasarilor, admirate in pozele de pe net (si sunt multe) am reluat distractia. Inca nu m-am decis care imi place mai mult, dar stiu exact care imi place cel mai putin, si anume varianta coreeana. E drept ca fiind cea mai recenta producatorii s-au gandit sa faca ceva care sa rupa inima targului, si au bagat o gramada de bani in realizarea ei. 

Taiwanezii au avut cei mai putin bani la dispozitie si de aceea serialul a iesit mai din economie, cu decoruri mai putin somptuoase iar actorii imbracati mai modest. Baietii taiwanezi au folosit din plin T-shirturi (tricouri)  si s-au intalnit in localuri mai putin luxoase decat cele coreene. In schimb la inceputul serialului fetele care vin la facultate povestesc cati bani au prapadit pe tot felul de fitse, cea care le uimeste pe celelalte e cea care a dat om groaza de bani pe "nasul Juliei Roberts" iar Dao Ming Si primeste cadou de ziua sa de nastere o limuzina de la un coactionar in companie.

Japonezii in schimb au gasit un fel de castel ca resedinta pt tycoonul (mogulul, ar zice ai nostri) sef al  grupului F4, au folosit niste bijuterii evident f scumpe in una din scene insa au pus mai mult accentul pe jocurile de cuvinte provocate de proasta stapanire a scrierii si rostirii japoneze de catre Domyoji. Ce mi s-a parut mie ciudat e ca aceste jocuri se intemeiaza pe pronuntarea gresita a unor grupuri de litere, care duc uneori la niste confuzii care banuiesc ca sunt teribil de comice pt japonezi.

Au incercat si taiwanezii si coreenii sa aplice in limba lor acest gen de umor, cel mai bine se pare ca au reusit taiwanezii, Dao Ming Si reusind nu odata sa para chiar un tantalau, coreenii insa au insistat cel mai putin pe acest aspect, si nu cred ca din cauza ca nu s-ar fi putut, ci mai degraba pt ca Lee Min Ho are o anumita prestanta care nu ii ingaduie sa o faca pe prostul cu succes. In toate variantelese insista de mai multe ori pe faptul ca numele fetei ar insemna buruiana f rezistenta, un fel de pir de-al nostru, care ajunge cu radacina pana la 10m adancime si de aceea e f greu de starpit.

Daca ar fi sa aleg din aceste seriale actorii care ar alcatui o distributie perfecta cred ca pt rolul fetei care nimereste oarecum intempestiv intr-o institutie de invatamant de ffffff mari fitse as alege pe japoneza Mao Inoue, aka Makino Tsukushi, e tare dulcica si expresiva. Barbie Xu, taiwaneza, interpreta lui Shan Cai, ar putea fi vecina noastra de bloc, e si ea dragutica si scumpica, imi displace insa faptul ca artista are doua tatuaje nu prea estetice (adica nu prea pe gustul meu) unul pe mana si altul, un fel de steaua lui David albastra, in mijlocul cefei, noroc ca cea mai mare parte din timp il acopera cu parul. Dar cel mai mult, asa cum am mai spus deja, imi displace coreeanca, Koo Hye Sun interpreta lui Geum Jan Di, cu machiajul ei prea pronuntat (sunt momente cand are asa de mult machiaj incat fata ei arata ca o masca)  si strambaturile total inestetice.

Pt rolul fiului de magnat l-as alege pe taiwanezul Jerry Yan, interpretul lui Dao Ming Si. Dintre cei trei este cel care pare cel mai natural in toate ipostazele, atat de tip arogant, cat si de tip violent, e tare simpatic atunci cand e indragostit si, mai ales, atunci cand sufera e asa de convingator incat mi-ar placea sa-l strang la piept si sa-i alin durerea, ca o mama. Jun Matsumoto, japonezul, interpretul lui Domyoji Tsukasa, e cam mititel de statura dupa gustul meu, lui ii reusesc cel mai bine scenele in care e arogant, atunci cand pare ca cedeaza cam fara voia lui in fata dragostei e cam neconvingator. Si Lee Min Ho, interpretul lui Gu Jun Pio, reuseste sa fie arogant cat cuprinde, este un f bun actor si rolul din City Hunter a dovedit-o cu prisosinta, numai ca in acest serial asta este: actor. Oricat se straduieste nu prea reuseste, dupa parerea mea, sa arate cu adevarat indragostit de micuta stambacioasa. 

Dintre cei care il interpreteaza pe prietenul care ii devine la un moment dat rival eroului principal cel mai mult imi place interpetul lui Hanazawa Rui, japonezul Oguri Shun. Nu e el cel mai frumos dintre toti (trebuie sa recunosc ca cei mai frumosi baieti sunt cei din serialul coreean, am aflat de curand cam cui se datoreaza aceasta frumusete, nu atat genelor cat industriei chirurgiei cosmetice coreene, industrie care lucreaza la foc continuu) dar e genul de barbat pe care orice femeie (mai putin Shizuka, prima lui iubire, si apoi si Makino) poate visa sa il aiba alaturi toata viata. Are o anumita fluiditate in miscari, o dulceata in glas, o chemare in ochi si o expresie de baiat pe care te poti baza in cele mai grele momente ale vietii, care m-au cucerit. Sigur, asa e rolul si nici cu Vic Zhou, taiwanezul, interpretul lui Huaze Lei nu mi-ar fi rusine, nici chiar "statuia umblatoare" (walking statue, cum e numit in comentarii) Kim Hyun Joong, interpretul lui Yoon Ji Hoo, nu e de lepadat, insa pt mine si pt multe alte privitoare la acest serial gentlemanul desavarsit ramane Hanazawa Rui.

Cei care completeaza grupul F4 dar stau oarecum in umbra celor de mai sus sunt si ei diferiti in functie de cultura din care provin. In distributia perfecta taiwanezii Waness Wu si Ken Zhu (Mei Zuo si Xi Men) ar fi categoric cei alesi. Ei reusesc sa fie simpatici, deschisi (open-minded), emancipati, cu un pronuntat simt al umorului pe care il adauga textului fix al benzilor desenate, fara sa aiba nimic din morga celor coreeni sau din retinerea celor japonezi. Sigur, multe fane ale Hallyu-ului sud corean ofteaza de zor dupa Kim Bum ca So JI Yung (daca n-ar fi drama Wiki n-as sti in veci cine ce rol joaca, nu stiu de ce cele mai accesibile mi s-au parut numele taiwaneze urmate de cele japoneze, astea coreene mi se par adesea imposibil de retinut, sunt cativa actori carora cu chiu cu vai le-am invatat numele) si Kim Joon (Song Wu Bin), ar putea sa ii considere pe ei perfecti,  mie mi se par artificiali si nu e de mirare, ei de fapt sunt cantareti si doar accidental actori. I-am lasat la urma pe japonezi, Matsuda Shota as Nishikado Sojiro si Abe Tsuyoshi as Mimasaka Akira pt ca mi s-au parut ceva mai  stersi in comparatie cu Mao, Jun si Oguri.

Daca ar fi sa alaeg dintre cele trei "monkey girl", logodnice cea mai mult imi place coreeanca, Lee Min Jung as Ha Jae Kyung, are un stil ceva mai natural de a interpreta, nu stiu prea multe despre actrita, am vazut ca a luat la un moment dat un premiu New Star pt un serial (Smile, you) insa in comparatie cu prea baietoasa Kato Natsuki as Okawahara Shigeru sau prea indrazneata (ca sa descopar cum o cheama pe actrita si ce rol a jucat a trebuit sa merg la Wikipedia, a trecut cam multisor de cand a disparut din Meteor Garden si am uitat amanunte despre ea) Ke Huan Ru ca He Yuan Zi.

Dintre cel trei mame tigroaice extrem de autoritare cel mai putin mi-a placut taiwaneza, poate pt ca actrita, Zhen Xiu Zhen as Dao Ming Feng avea mai degraba un aspect domestic, de gospodina, decat de mare femeie de afaceri. Pt distributia mea perfecta mi-e cam greu sa aleg dintre japoneza Kaga Mariko as Domyoji Kaede, care are un ras de-ti ingheata sangele in vine, si extrem de severa si afurisita Lee Hye Young as Kang Hee Soo.

As vrea sa mai remarc ca in scena celebra in care viperele de mame invita amarata iubita a fiului lor sa cante nu mi-a placut ca Jan Di a reusit sa faca o figura frumoasa pana la urma interpretand un cantec f armonios pt ca tocmai vazusem cum se facuse Makino de ras ca habar nu are sa cante la pian, lucru de inteles pt ca familia din care provenea nu-si permitea sa-i plateasca lectii de pian. 

Banuiesc ca banda desenata originala cere ca familia fetei sa fie grotesca, dar  in toate variantele parca actorii se intrec sa fie cat mai dezgustator de exagerati si grotesti. In varianta taiwaneza lipseste fratele, in schimb apare un fost coleg de liceu dintr-o familie imbogatita peste noapte, baiatul este cateodata mai exagerat in interpretare spre grotesc, dar de cele mai multe ori e doar comic. Una din secventele care m-a distrat cel mai mult in varianta japoneza e cea in care fratele s-a indragostit si Tsukasa ii da lectii, cu ajutorul prietenilor play-boy (traducerea engleza e in toate cazurile de player, cand ma uit la serialele moderne de pe Euforia ma umfla rasul cand se subtitreaza "e un jucator"--de parca ar fi vorba de presedintele nostru-- in loc de play-boy), lectii care insa duc la un esec rasunator.

In toate variantele eroina principala are si o prietena, am revazut-o cu placere in cea taiwaneza pe Rainie Yang (Xiao Yu), care mi-e tare draga, Yuki, japoneza e cam uratica dar sufletista in timp ce Ga Eul, coreeanca, e cam nesarata.

In concluzie fiecare varianta e interesanta in felul sau, urmaresc cu cel mai mare drag varianta taiwaneza (cea din 2001, pt ca s-a mai facut o varianta, Meteor Shower, ceva mai tarziu, nu vreau sa o vad) pt ca eroii de acolo sunt cei mai apropiati din pdv cultural de noi, am ajuns la episodul 23 din 27, imi place si cea japoneza, am ajuns la episodul 9 din 11 din sezonul 2 (primul sezon a avut 9 episoade, toate par ceva mai lungi decat cele taiwaneze sau coreene), cel mai putin imi place cea coreeana, pe care nu am urmarit-o nici in romaneste la Euforia (unii comentatori spun ca e prea flashy, eu am fost mai aspra, mi se pare prea de neam prost, parvenit) de aceea sunt abia la episodul 17 din 25. Multumesc lui Dumnezeu ca din toate limbile pe care le-am invatat, mai bine sau mai prost, cea care imi e cea mai accesibila este engleza, datorita ei nu am probleme cu subtitrarile. Am vazut "Portret of a Beauty" pe Daily Motion in franceza, a fost perfect, nici pt asta nu am avut nevoie de dictionar, cred ca la nevoie m-as descurca si cu subtitrari in spaniola, dar tot engleza e de baza pt mine in materie de subtitrari.